Proiect, text: Bogdan Ciocodeică
Foto: Kinga Tomos
Una dintre cele mai speciale beri din lume, brandul danez Mikkeller, care este prezent cu localuri proprii doar în câteva oraşe foarte atent selectate – cum ar fi, de exemplu, Tokyo, Seul, San Francisco, Los Angeles în afara Europei, iar in Europa exceptând Danemarca, doar în Barcelona, Berlin, Stockholm şi Reykjavik –, a deschis un beer-bar şi bistro în piaţa Charles de Gaulle într-o vilă spectaculoasă de început de secol XX.
Clădirea are o personalitate foarte puternică şi o relaţie aparte a zonei principale interioare cu piaţa, aceasta fiind ridicată cu aproape un etaj peste cota trotuarului. Prin intermediul unui balcon amplasat de-a lungul faţadei, care pluteşte peste nivelul trecătorilor se stabileşte o relaţie directă între piața publică și spaţiul interior dominat de geamurile înalte, protejate de un grilaj decorativ, parte din conceptul arhitectural original.
În cadrul proiectului de amenajare, au fost păstrate şi reintegrate într-o manieră complementară cu elementele noi. De-asemenea, şi decorațiunile arhitecturale interioare ale casei originale. Grinzile de lemn şi şemineul de piatră, deşi parte dintr-un vocabular arhitectural clasic, devin componentele unui spațiu contemporan aproape abstract.
Amenajarea exploatează şi amplifică atmosfera intimă, nostalgică, absolut caldă şi familiară a clădirii, creând un interior atemporal. Însă o face fără să urmeze drumul bătătorit al citatelor istorice cu piese de mobilier de epocă, ci prin reinterpretarea şi redesenarea simplificată ale acestora, printr-o arhitectură bazată pe texturi, culori închise şi lumină punctuală joasă, care lasă spaţiul aproape incognito în penumbră, cumva asemănător localurilor perioadei interbelice, şi care permite pătrunderea luminilor de seară ale pieţei văzute dintr-un unghi privilegiat.
Liniile simple, aproape simbolice, ale volumelor separeurilor amplasate de-a lungul geamurilor nu întrerup relaţia interiorului cu oraşul.
Prin folosirea aceluiaşi material lemnos gri, abstract pentru mobilier şi pentru pardoseală, acestea formează un corp comun, un volum unic care este introdus în spaţiul casei şi care oferă un suport şi un cadru autonom pentru toate celelalte piese de mobilier.
Ceramica verde, ce îmbracă şemineul şi scara într-un joc de planuri opuse, aproape simetric, este singurul punct de contact direct între „vechi” şi „nou”, o punte între memoria casei şi intervenţia actuală.
Mesele finisate cu linoleum verde, scaunele cu un design modernist, precum şi corpurile cu abajur de alamă sunt o reinterpretare contemporană a recuzitei perioadei interbelice, completate cu o vegetaţie abundentă, transformând astfel spaţiul într-un salon urban sofisticat, asemănător experienţei culinare şi de degustare a berii de specialitate.
DE PROIECTE
