10. Edito: Zeus. E tulburare-n oraș
Text: Mugur Grosu
…făcând ordine printr-o cutie plină cu dischete și alte antichități digitale am descoperit un CD de care nu-mi aminteam nimic și pe care scria doar, cu marker negru, ZEUS. M-aș fi putut aștepta la orice, dar nu la un joc din epoca dial-up care să mă prindă aprig în era smart (…)
12. DOSAR: Case modeste.
Arhitectura locuinţei accesibile
14. Intro
Text: Ştefan Ghenciulescu
Dacă te uiţi în reviste şi pe siteuri de arhitectură după locuinţe, găseşti în primul rând vile mai mari sau mai mici. Nu mă refer aici la publicaţiile de amenajări, dedicate publicului larg, ci chiar de la cele profesionale veritabile. Pe locul doi sunt locuinţele scumpe de orice alt tip – apartamente de lux, în primul rând, case de vacanţe care costă mai mult decât o locuinţă permanentă serioasă. Pe locul trei, în mod aparent surprinzător, apar proiectele sociale, de toate tipurile, de la cele subvenţionate până la locuirea de extremă urgenţă. Arhitectura de calitate, iată, pare a fi apanajul îndestulării sau, la extrema cealaltă, a nevoii majore. De ce găsim atât de puţină „arhitectură de mijloc”, când această categorie de construcţii este cea care domină în (majoritatea) lumii de azi?
18. Casa Furnicilor
Proiect: Adriana Gheorghiescu & Alexandra Berdan
O casă mică cu un interior mare, ieftină şi bogată în spaţii. Ne vorbesc nu doar arhitecţii, ci şi beneficiarii: despre urcat scări, despre cum ajungi să mai petreci timp împreună acasă, despre cum locuinţa şi familia cresc împreună.
32. Fala Atelier: un amestec creativ de lucruri existente
Interviu cu Filipe Magalhães, Ana Luisa Soares şi Ahmed Belkhodja
Arhitectura lor nu este, în mod clar, nici una monumentală, nici una spectaculoasă; se integrează în peisaj, dar într‑un mod nonimitativ şi foarte rafinat.
39. Apartamentul Arlechin
Un fost garaj la parterul unui bloc de locuinţe. Programul a fost nedefinit: poate un apartament sau poate o cafenea sau o galerie de artă.
44. Casă şi atelier
Clădirea veche este ascunsă în centrul oraşului. Are trei nivele şi un contur distorsionat, niciunul dintre cei patru pereţi nefiind paralel cu vreun altul. Fiecare etaj sugerează o logică spaţială diferită, însă are în comun aceeaşi „limbă”, aceeaşi materialitate şi acelaşi set de elemente.
52. O casă micuţă cu un duş monumental
O căsuţă foarte veche, cu pereţi din granit, un acoperiş înclinat proeminent şi un plan uşor distorsionat; problema ei consta în lipsa unui spaţiu suficient pentru includerea tuturor funcţiunilor necesare.
58. Locuire pasivă mediteraneeană
BXD Arquitectura: Casa MG
Una dintre provocările proiectului a fost de a rezolva locuirea pentru un client „inexistent”. Casa nu este comanda unei familii, ci un prototip de casă pasivă cu soclul construit in situ şi cu structura complet prefabricată, iar beneficiarul este o firmă imobiliară, pentru care, evident, neutralitatea (deci adresabilitatea cât mai largă) şi eficienţa costurilor de construcţie primează în faţa confortului şi caracterului.
62. ExistenzMINIMUM/MAXIMUM
L’atelier: locuinţe urbane mici
Istoria arhitecturii moderne este plină de visuri ale flexibilităţii şi ale rezolvării locuinţei reduse. Dacă oraşul e făcut din coridoare şi camere publice – aşa cum spunea Louis Kahn –,poate că o strategie bună pentru locuirea minimală ar fi gândirea apartamentelor drept o continuare şi o reluare a spaţiilor urbane, finalul trecerii complexe de la expunere totală la intimitate, de la a fi împreună la a fi singur. Designul ca masterplan şi locuitorul ca antreprenor şi strateg al propriului spaţiu: un răspuns la sistemul în care locuire devine mai ales o afacere şi nu ne putem permite decât locuinţe din ce în ce mai mici. Un principiu sublimat din patru proiecte de amenajare şi un proiect teoretic.
65. EUGENE
Apartament‑capsulă
Apartamentul nu este conceput ca locuinţă principală, ci ca un refugiu pentru personalul unei mici companii, cu sediul în afara Parisului. Clientul a solicitat crearea unui apartament cu două dormitoare şi un spaţiu de lucru în comun în doar 15 m2. Inspiraţia spaţială a fost traducerea ideii de hotel‑capsulă japonez într‑o chambre‑de‑bonne din Paris – un apartament‑capsulă parizian.
68. CADET
„Mon Oncle” minimal
Apartamentul lui Alice este un apartament tipic, precum cele din filmele lui Jacques Tati. Din străduţa pariziană plină de magazine locale, intri pe o uşă, treci printr‑un coridor lung şi apoi o curte pentru a intra în clădire, deschizi trei uşi şi urci cinci etaje pentru a ajunge într‑un spaţiu mic, dar frumos. După ce ai ajuns în apartament, te‑ai pierdut. Fiecare fereastră are vedere la o altă curte, ca şi când identitatea urbană a Parisului ar continua în cele mai intime spaţii.
70. NEUILLY
Garsonieră voyeuristă
Un apartament de 20 m2 din Paris este proiectat astfel încât să se obţină proporţia potrivită dintre deschidere şi compartimentare. Separările devin situaţii de interacţiune printr‑o zonă‑tampon, care conţine la rândul său sisteme de depozitare, de şezut şi bucătăria. Toate aspectele locuirii pot fi experimentate pe deplin în spaţiul limitat, fără a recurge la modalităţi complicate şi limitative cum ar fi conversia constantă a spaţiului.
72. TOLBIAC
Casă în casă
Apartamentul iniţial era ceea ce parizienii numesc o „chambre de bonne”. În trecut era folosită pentru personal, era întotdeauna la ultimul nivel şi nu avea toaletă proprie. Din cauza preţurilor ridicate ale imobiliarelor din Paris, aceste „chambres de bonnes” sunt acum folosite ca apartamente particulare pentru persoanele care locuiesc singure, precum şi ca o primă investiţie. 15 m2 sunt ceea ce îşi permite o persoană în jur de 35 de ani, cu un salariu mediu, după ce economiseşte nişte bani şi după ce obţine un credit stabil. Prin urmare, întregul program al unei case trebuie să se încadreze în aceşti 15 m2: un hol de intrare, un living, o sufragerie, o bucătărie, depozitare, spaţii tehnice, baie, toaletă.
76. Şapte case mari
Igual & Guggenheim: locuinţe sociale
Ansamblul a fost edificat în centrul sensibil şi cu importanţăistorică al oraşului elveţian Mühlau. Şapte clădiri principale sunt aranjate în mod izolat şi cu mare grijă, ca o intarsie într‑o montură. Poziţionarea şi proporţiile construcţiilor postbelice din vecinătate au fost interpretate şi dezvoltate pornind de la analiza panoramei organice a Mühlaulului.
84. Patru pereţi şi un acoperiş.
Despre natura complexă a unei profesii simple
O carte de Reinier de Graaf
Zeppelin publică rar „starhitecţi”. OMA sunt una dintre excepţii de la această regulă: ne plac în continuare foarte mult. Reinier de Graaf este partener OMA. Un practician excelent: în Zeppelin #143 am publicat clădirea de birouri şi locuinţe Timmerhuis din Rotterdam. De curând s‑a terminat un alt proiect condus de el, şi anume locuinţe Norra Tornen din Stockholm. Acum vorbim însă despre cartea sa, Four Walls and a Roof, o culegere de eseuri despre arhitectura de azi.
100. Inginerul şi locuirea accesibilă
Sistemele uitate ale lui Henri Coandă
Text: Andreea Cel Mare
Acest articol face parte dintr‑o cercetare în desfăşurare şi evidenţiază experimentele cu locuinţe prefabricate întreprinse de Henri Coandă în anii ’20, în Franţa şi România. Cele două sisteme constructive inedite, concepute pentru a produce locuinţe accesibile, cu consum eficient de material, mână redusă de lucru şi timp scurt de execuţie, au fost întâmpinate cu scepticism în România, dar au fost larg exploatate în Franţa.
112. Istorie pentru locuitori
Parcelările Casei Construcţiilor în Bucureşti
Text: Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă
Tema istoriei locuirii bucureştene de masă a început să îşi facă simţită prezenţa în din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluţiei oraşelor şi societăţii. Aparent banale şi anonime, multe cartiere din oraşele româneşti se constituie în ansambluri cu valoare arhitectural‑istorică, purtând o componentă memorială semnificativă şi care spun poveşti diverse despre evoluţia administraţiei româneşti, a societăţii sau a arhitecturii şi urbanismului.
125. Recenzie: Idealul locuirii bucureştene: familia cu casă şi grădină
Autor: Andrei Răzvan Voinea
Idealul locuirii bucureştene este un amplu studiu interdisciplinar în care istoricul Andrei Răzvan Voinea analizează cronologic 25 de parcelări realizate de Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine. Autorul susţine că această Societate, înfiinţată în 1910 cu scopul de a oferi locuinţe tip pentru muncitori şi pentru a preveni răspândirea bolilor sociale precum tuberculoza, a eşuat (p. 17), întrucât majoritatea locuinţelor au fost distribuite clasei de mijloc (funcţionari, profesii liberale, ofiţeri). Însă, din punct de vedere urbanistic şi arhitectural (p. 18) consideră că activitatea Societăţii a reprezentat un succes, proiectele fiind realizate de arhitecţi precum: Ioan Trajanescu, Dimitrie Mohor, Ioan Ţăruşanu, Dan Ionescu, Horia Creangă, Fr. Reiss şi alţi.
126. Acasă, pe drum
O jurnalistă şi un fotograf s‑au mutat într‑o autorulotă ca să‑şi poată face meseriile
Text: Elena Stancu
Foto: Cosmin Bumbuţ
Acum cinci ani, locuiam cu chirie într‑o garsonieră mică în Piaţa Rosetti din Bucureşti. Trăiam în 25 de metri pătraţi, într‑o încăpere înaltă, rece şi întunecoasă dintr‑o fostă casă naţionalizată. Vecinii noştri erau în vârstă şi excentrici: vecinul de deasupra l‑a întrebat într‑o zi pe Cosmin dacă are telecomenzi în casă pentru că nevastă‑sa e iradiată, iar vecina de alături nu ne răspundea la salut pentru că nu eram proprietari. La ultimul etaj stătea fostul ginere al lui Pacepa, care îşi petrecea toată ziua în curte, bând bere la PET şi bodogănind. Vecina de la parter avea 12 pisici care, după ce Cosmin le‑a declarat război, îşi făceau nevoile în faţa uşii noastre.
134. Despre locuire
O expoziţie şi o discuţie deschisă
Text: Ilinca Păun Constantinescu
Subiectul locuirii este unul dintre cele mai de interes pentru întreaga societate românească: trei sferturi dintre noi locuim la bloc – mult peste media europeană (mai precis, 72,25% faţă de 40,29%); mai mult de jumătate dintre arhitecţi sunt implicaţi în proiecte rezidenţiale, iar majoritatea construcţiilor noi sunt reprezentate de ansambluri de locuinţe colective. Însă, în ciuda ritmului alert al construcţiilor, cererea de locuinţe depăşeşte astăzi cu mult oferta. Presiunea asupra acestui program e imensă, ceea ce proiectează un pericol asupra calităţii locuirii şi asupra preţurilor, a căror explozie clatină noţiunea de accesibilitate, de drept la locuire.
146. ZOOM
148. Casa a doua
STARH: Locuinţă de vacanţă, Căldăruşani
Text: Cosmin O. Gălăţianu
Spunem „a doua” pentru că se întâmplă rar să ai de‑a face cu proiectarea colateralului, a neesenţialului „pe lângă”. Mai precis, un client rutinat în a construi pentru sine după ce şi‑a restaurat, înţelegem, aproape de unul singur, vreme de zece ani, o casă veche a cumpărat teren pe malul lacului Căldăruşani, opus celui pe care se află mănăstirea, pentru a‑şi face o casă de vacanţă.
152. Sediul B‑Lay
Design prin proces şi jocuri serioase
Designul centrat pe oameni („human centered design”) este un proces de proiectare care începe cu oamenii pentru care creezi spaţiul şi sfârşeşte cu soluţii noi, croite pe nevoile lor. Totul a pornit de la o cutie mare primită la birou. În cutie era o singură foaie prin care eram invitaţi să participăm la un pitch pentru amenajarea spaţiilor de birouri ale filialei din România a companiei B‑Lay. Ocupau deja două nivele dintr‑o clădire de birouri din zona Piaţa Alba Iulia, iar acum îşi extindeau echipa şi spaţiile de lucru pe celelalte 3 nivele ale clădirii. Eram rugaţi să îi vizităm şi să le trimitem apoi o primă reacţie la prezentarea lor, să „umplem”cutia pe care ne‑o trimiseseră iniţial.
158. Schimbări într‑o bucată de oraş
Proiecte recente şi viitoare la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”
163. „Muzeul” UAUIM
Text: Alexandru Cristian Beşliu
Existenţa unui muzeu în şcoală, am aflat, are de a face, în primul şi în primul rând, cu statutul Şcolii de arhitectură „Ion Mincu”, acela de Universitate. O universitate dispune de anumite mecanisme şi instrumente ce o deosebesc de oricare alt tip de şcoală şi o configurează ca o lume aparte, un univers autonom al învăţării. Un astfel de instrument este muzeul. Încă din vremea fondării Clubului A, acum exact jumătate de secol, şi a inaugurării muzeului‑laborator, în anii ’80, şcoala a polarizat în jurul ei un anume tip de a fi care descria, şi în acei ani, un pol cultural aproape utopic în inima Bucureştiului.
170. I’M UAU – FLADER_ING
Programul, demarat în 2017, a avut ca scop activarea unui spaţiu public nefolosit de la intrarea UAUIM (porticul) şi întărirea legăturii dintre stradă, curtea deschisă a universităţii, accesul principal şi sala de expoziţie cu vizibilitate către stradă. Corpurile de mobilier au fost proiectate şi asamblate de studenţi ai UAUIM. În octombrie 2017 a urmat reamenajarea curţii interioare UAUIM din faţa holului de acces de la parter: două bănci lungi de 6 metri şi un blat de lucru.
172. DELTA PLAN – GEST
Text: Justin Baroncea, Cristina Ginara
Un laborator care include ateliere de „confecţii” ceramice, aparate de iluminat, mobilier din materiale şi piese reciclate, bandă desenată pe pereţi şi un boiler pe tavan. Un laborator cu trei şantiere coordonate împreună cu studenţii UAUIM. Trei ateliere de ceramică. Trei grupuri sanitare (G.S.) „date în folosinţă” din 2016 până în 2018
180. Modul Cărtureşti
Un loc cultural între două curţi şi un portic
Proiect: zeppelin
Text: Constantin Goagea, Justin Baroncea
Modul Cărtureşti este o nouă librărie şi, în viitor, şi un spaţiu de expoziţii important în centrul Bucureştiului, pe Academiei, cu intrare din porticul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. Librăria nu doar ocupă un spaţiu, ci îl şi transformă, fiind un prim pas în reconstituirea şi, de fapt, ducerea mai departe a caracterului public şi transparent iniţial.
192. Recenzie: Sala de cinema
Autori: Mihaela Pelteacu, Laurenţiu Damian
Text: Irina Tulbure
Sala de cinema – o temă poate prea puţin explorată până acum – este subiectul principal nu doar al cărţii semnate de Mihaela Pelteacu şi Laurenţiu Damian, ci şi al unei expoziţii curatoriate de aceeaşi autori, în toamna anului 2017, la Muzeul Municipiului Bucureşti.1 Sala de cinema reia într‑o oarecare măsură exemplele prezentate grafic în expoziţie şi în catalogul acesteia, în schimb, aduce o nouă contribuţie printr‑o serie de texte ce reprezintă componenta semnificativă a cărţii publicate în 2018.
196– 224. PLAN
O colecție de planuri, într-o revistă-album de colecție.
Vă mulțumim că ne sunteți alături și ne ajutați să rămânem la înălțime.
Zeppelin #153 (ediția de primăvară 2019), într-un format generos de 224 de pagini, e disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.
