Text: Cristian Bădescu, Vlad Dumitrescu
Foto: Vlad Dumitrescu, Marius Vasile, Cristian Bădescu, arhiva fam. Cocioabă
Tinerețea orașului nostru1
Text: Cristian Bădescu, Vlad Dumitrescu
Foto: Vlad Dumitrescu, Marius Vasile, Cristian Bădescu, arhiva fam. Cocioabă
Tinerețea orașului nostru1
Publicăm în limba română eseul multidisciplinar al lui Karel Thein, Râsetul din jurul nostru aflat la intersecția poeziei cu ornitologia și filozofia, cu ocazia vizitei artistului Tomáš Šenkyřík, pasionat de ecologia acustică și de creația muzicală realizată din sunete captate în natură. Etnomuzicologul vine să își prezinte activitatea și munca de teren în perioada 19-20 aprilie (detalii aici), la invitația Asociației SEMI SILENT și a Centrului Ceh București.
Dezorășenizare: o realitate a extinderii unor caracteristici urbane în afara orașelor care duce, în mod paradoxal, la forme de urbanism fără oraș.
Cel puțin trei dintre cuvintele pe care le-am folosit în titlu ridică semne de întrebare dincolo de registrul estetic. Întâi, „breaslă”. Ideea de apartenență la un „grup profesional cu interese comune” (o definiție posibilă a breslei) conține un anacronism cultural, fiindcă direcțiile în care se profesează astăzi în domeniul arhitecturii sunt definite tocmai de interese specifice. Apoi alăturarea de cuvinte „femeie arhitect” sau „femei în arhitectură” ar trebui să mai fie folosită doar ca eventuală notă de subsol în problema ipotetic depășită a îmbrățișării diversității reperelor profesionale. Fără intenția de a diviza sau de a simplifica istoria recentă și privite cu aceste rețineri, cuvintele vor trebui totuși folosite.
Text: Cătălina Frâncu, Teodora Vătavu, Liliana Oprea, Andreea Ghenu
Foto: Cătălina Frâncu
Artistul Nicolae Comănescu și-a transformat atelierul din strada Biserica Amzei nr. 7- 9 într-o instalație „submersivă” (600x300x400 cm), o meta-construcție din acumulări de materiale
Strada Berzei. Calcane goale și trafic auto. Pietoni puțini și grăbiți, preocupați să traverseze cât mai repede zona. Doar locuitorii cartierului mai merg agale pe trotuar, dar și ei au aerul că nu-și găsesc locul.
Plasele de țânțari strică transparența, reduc iluminatul natural și ventilația, îngroașă vizual tâmplăria. Însă e nevoie de ele, ca de multe lucruri care ne deranjează în design și care pentru oameni sunt importante. Iată două povești în acest sens.
Două săptămâni de cercetare de teren și ateliere de lucru în satul Ponoarele din Geoparcul Platoul Mehedinți, povestite și ilustrate de participanții celei de-a VII-a ediții a Școlii de vară de Antropologie și Arhitectură în GPMh, organizată la începutul lunii august de Asociația MAIE .
Circulă pe net o reclamă pentru un ansamblu rezidenţial în lucru din Bucureşti: o incintă de blocuri mai înalte şi mai urâte, şi mai înghesuite decât în ultimii ani ai lui Ceauşescu, şi, în mijlocul său, o parcare multietajată deschisă, foarte apropiată de apartamente. Nu v‑o putem arăta (copyrigh, deh), dar o găsiţi sigur. Hint: Maniu.
“Laboratorul creativ din Eforie Sud este deschis tot anul tuturor formelor de cultură și experimentelor în arta contemporană”