Povești despre spații de lucru. De vorbă cu artiștii care-și deschid atelierele la București și Râmnicu Vâlcea

Îmi amintesc atelierul de la școală, unde petreceam majoritatea timpului și aproape îl luasem pe persoană fizică, doar că nu dormeam acolo. Contra unei mici atenții la administrator, obținusem un vestiar, masă, șevaletul meu, aveam și o mică bucătărie cu un reșou, pe care îmi făceam cartofi prăjiți și ochiuri.

De la urbanismul lui Ceaușescu la Piața Mare. Reorganizarea și amenajarea spațiului public central din Râmnicu Vâlcea

Acesta e un proiect foarte important pentru mine, pentru că am avut, în 2012, bucuria de a fi în juriul unuia dintre atât de rarele concursuri adevărate de la noi. După 5 ani, fapt și mai rar, concursul a fost dus la bun sfârșit. Nu toate detaliile au ieșit bine la execuție, și nu toate schimbările de temă mă entuziasmează – cred că orașul s-ar fi putut lipsi de pasajul și parcarea subterană. Dar e un loc public adevărat și bun, și un proiect sincron cu arhitectura internațională, cu multe gesturi elegante ce pornesc însă de la nevoi umane reale. (Ștefan Ghenciulescu)

Sari la conținut