Mobilierul realizat pentru Piața Huet din Sibiu este unul reversibil și relocabil, dar născut din condițiile specifice și de înțelegere ale contextului respectiv. Sensul proiectului a fost acela de a conforma locuri și de a-i aduce pe oameni în piață, de a crea locuri unde ei să se oprească sau chiar de a face posibilă funcționarea unei piețe agroalimentare volante.
Text: Dorin Ștefan Adam
Foto: Laurian Ghinițoiu
În cadrul studiului, au fost reperate câteva zone care, conform solicitării beneficiarului, necesitau amplasarea unor elemente de mobilier urban. Am urmărit și am propus ca acest mobilier să iasă din sfera achizițiilor publice a mobilierului încetățenit pentru parcuri și grădini, bănci făcute din fontă și cu stinghii de lemn, și să fie un mobilier urban cu rol multiplu, născut din particularitățile locurilor.
Mobilierul este independent de construcții, nu impune tăierea niciunui arbore, ba, chiar mai mult, face o reverență naturii, conformând prin geometria sa locuri la umbra copacilor, locuri de citit, de relaxare, de privit, locuri de întâlnire. Proiectul definește limite până la care se pot extinde în piață spații și dotări publice. În gândul nostru era ideea unui gest ca o coasere a frontului construit al caselor cu spațiul pieței.
Piața Huet din Sibiu, deși centrală, are un caracter diferit de Piața Mare sau Piața Mică, fiind un loc mai retras, al lentorii, răgazului, dar și al curgerii încete. Probabil acest caracter este dat și de faptul că centrul pieței este ocupat de Catedrala Evanghelică Sfânta Maria care, prin amplasare, generează zone diferite de jur împrejur, în funcție de apropierea de fronturile construite ale clădirilor ce bordează piața, generând astfel spații cu proporții diferite.
*planul pieței
Am putea spune că are chiar un rol incert, fiindcă, deși pare un loc al lentorii și al tihnei, în acel loc nu te puteai opri, neavând unde să te așezi. Aceasta a fost și prima noastră observație, nevoia unui loc unde oamenii să stea împreună, să zăbovească, să privească, un loc care să faciliteze întâlnirile. Mobilierul este dezvoltat longitudinal, ca o bancă în lungul străzii, răgazul pe care îl aveai pe ulița satului, sprijinit de zidul casei și privind. Locul tuturor și în privirea tuturor este interpretarea străzii, a unității de vecinătate a sașilor unde toți, prin rotație, au grijă de binele comun.
Am reperat astfel zone unde am propus activități asemănătoare. Acest asemănător, dar totuși nuanțat a stat la baza realizării mai multor tipuri de mobilier ce servesc scopuri diferite: bancheta „vă vedem”, băncile „zigzag” respectiv băncile „licheni”.
Bancheta „vă vedem” a fost inspirată de imaginea „Lanțul Baltic” din 1989, când oamenii au făcut un lanț uman unindu-și brațele. Această referință ne-a inspirat în realizarea mobilierului lung, pus in fața clădirii, orientat frontal, asemănător demersului „vă vedem” – un protest civic îndelungat la adresa unor evoluții autoritare din societatea românească.
Această banchetă lungă excede locul prin lungimea ei, dar este și răspunsul dat unei istorii recente.
Băncile „zigzag” sunt un loc de stat, de încărcat telefonul, de privit un ecran de informare publică, de întins la umbră. Poziția lor delimitează zona până la care s-ar putea extinde funcțiunea publică a clădirilor de pe acea latură a pieței.
Mobilierul este realizat din tolă metalică vopsită în câmp electrostatic, cu un gri-verzui în ton pastelat, pentru a accentua această așezare în cromatica locului. Șezutul mobilierului este pe alocuri placat cu lemn rezistent la intemperii (deck). Această bancă este o coasere a frontului cu spațiul pieței, un zigzag printre copaci, punând în valoare natura și sugerând acest gest fluid ce înconjoară biserica.
Mobilierul este realizat din metal și este așezat pe sol printr-un sistem de picioare cu piulițe cu tijă filetată, un miriapod omidă ce se plimbă pe sub copaci.
Prin acest mobilier din loc în loc pe lungimea lui se poate trece dintr-o parte în alta, în jurul alveolelor spațiilor verzi ce sunt la baza trunchiurilor copacilor. Mobilierul nu obturează căile de circulație pietonală și auto.
Băncile „licheni” sunt elemente modulare amplasate unele lângă altele, ce definesc spații pe sub copaci. Sunt o reverență adusă naturii, geometria lor împrumutând din maniera de creștere a naturii. Ele sunt realizate într-o matriță din fibră de sticlă turnate din beton, având o grosime de aproximativ 7–10 cm. Interiorul este gol, pentru a limita greutatea obiectelor.
O parte a proiectului își așteaptă realizarea: în piața liceului am propus un mobilier sub forma unor forme cilindrice, semisferice, ca niște „piețe” luminoase pe care poți sta sau te poți întinde, lângă care îți arunci rucsacul cu cărțile de la școală sau te sprijini să îți scoți tableta sau laptopul. În preajma lor generează un cerc, asemănător cercului de prieteni din adolescență, mai mulți tineri la un loc care stau la povești. Aceste corpuri ar răspândi lumina la baza lor, prin banda led incorporată și ascunsă de detaliul care distanțează mobilierul de pardoseală.
Info & credite
Beneficiar: Primăria Muncicipiului Sibiu
Design: Mânadelucru – Dorin Ștefan Adam, Ioan Șoldănescu, Alexandru Dima, Alina Stoica
Execuție: Horace Media
Articol publicat inițial în revista Zeppelin #163
DE PROIECTE
Articole conexe (de același birou):
„Î n t â l n i r i”. O instalație în zidurile cetății Alba Iulia
Locuri într-o grădină. Mânadelucru: Grădiniță lângă Dealul Patriarhiei
Alb, negru, gri. Design Mânadelucru: spațiul Alukönigstahl – Bd. Unirii, București
