Rockwool

Locuri într-o grădină. Mânadelucru: Grădiniță lângă Dealul Patriarhiei

Casa veche și extinderile sale formează un ansamblu de camere, verande, cotloane, curți și terase. O lume la scara copilului, într-un cartier istoric lângă Dealul Patriarhiei

Text: Dorin Ștefan Adam, Lorena Brează
Foto: Vlad Pătru

Proiectul de reconversie a casei din strada Episcop Chesarie nr. 9 a fost gândit la inițiativa Patriarhiei Române. Coerența rezultatului e urmarea unei colaborări fluente între arhitecți și client. Acesta din urmă a înțeles rolul spațiilor aerisite și luminoase într-o funcțiune dedicată copiilor și a acceptat propunerea arhitecților de a se îndepărta de grădinița-șablon. Așa cum ne-a povestit Dorin Ștefan Adam, grădinița speculează lumea unor locuri – locuri pitite, unde copiii se pot ascunde, locuri înalte, unde vor să se cațere, locuri din care au priveliști impresionante și înțeleg ansamblul în care se află. Toate aceste lumi ale casei sunt gândite în amănunt și sunt atent puse în valoare de contrastul dintre scara mobilierului și cea generoasă a clădirii. (Lorena Brează)

,,Fosta casă se află în apropierea Dealului Patriarhiei, în zona unde cândva erau fostele grădini mănăstirești și unde comunitățile se grupau în jurul bisericii. În virtutea acestei memorii vii, propunerea de arhitectură menține un grad scăzut de ocupare a parcelei, proiectul propunând consolidări, reconversii și extinderi care să creeze un ansamblu coerent în contextul și tema date. Aparenta subfolosire a terenului a lăsat corpul clădirii principale să aibă aceeași relație cu curtea, precum clădirile de odinioară, case cu curte sau grădini învăluind casele.

Am urmărit această punere împreună a unor corpuri de clădiri care nu urmăreau forme și design, ci un răspuns dat contextului urbanistic, prin discreta așezare într-o parcelare valoroasă a unui țesut din ce în ce mai destructurat.

 

03_manadelucru-gradinita-bucuresti-foto-vlad-patru

 

Am propus o serie de curți cu activități și de mărimi diferite, păstrând diversitatea preexistentă în zonă. Diversitatea curților generează volumetria clădirii, formă de arhitectură în interiorul căreia omul este parte a încăperilor. Zidurile de cărămidă ale casei vechi, camere interioare pe măsura și nevoia omului, se extind în curți, locuri ale copiilor.

 

1_situatia_existenta _manadelucru-gradinita-bucuresti-foto-vlad-patru*situația existentă

 

În această diversitate fiecare își găsește un loc al său, iar educația se desfășoară îndeaproape. Prin proiectul de arhitectură s-a urmărit apropierea între educator și copil; însăși planimetria propusă face referire la un cumul de camere mai mici sau mai mari care împreună definesc un întreg. Nu este un spațiu al aglomerărilor, ci este un spațiu ierarhizat. Ierarhizarea nu înseamnă regula impusă, ci un dialog continuu și o comunicare între săli, fiecare loc menținându-și personalitatea. Grădinița este un spațiu al educației unde, în istețimea lor intuitivă și nealterată, copiii îi pot învăța la rândul lor lucruri pe educatori (așa cum nu există maestru fără ucenic și ucenic fără maestru).

Volumetria ansamblului preia țesutul din preajmă, lăsând natura să se desfășoare printre clădiri. Terasele extind lumea copiilor. Copiii nu sunt închiși în niște săli definit conformate, ci sunt într-o permanentă legătură cu exteriorul și cu lumina. Copii învață în grupuri restrânse de 8–10, iar această activitate este transferată foarte mult în afară: în verande, logii, terasă la etaj pavată cu tartan, în curte prin amenajare peisagistică.

Corpul de sticlă dintre casa veche și clădirile ce se așază pe limita de proprietate leagă vizual diferitele locuri, făcând posibilă sesizarea dintr-odată a întregii proprietăți. El leagă vizual simultane a mai multor locuri, prin transparența lui asigurând fluiditate ansamblului. La parterul său se află o recepție generoasă, la etaj, sala de mese, iar mai sus, o terasă circulabilă, de unde se vede întregul fond construit, și, ceva mai departe, cupola Palatului Patriarhiei. Acest corp central este lipsit de detalii și este mai degrabă minimalist, pentru a face o reverență clădirii istorice cu care intră în dialog.

 

 

În clădirea veche, la fiecare nivel (parter și etaj) sunt patru camere mari, deservite de spații mai mici. Această ierarhie este vizibilă în însuși sistemul constructiv al casei, zidărie de cărămidă și planșee cu grinzi de lemn. Din cauza schimbării normativelor de siguranță în exploatare, clădirea a trebuit consolidată prin cămășuirea zidurilor cu beton, iar planșeele au fost întărite cu profiluri metalice. Podul a fost transformat în spațiu locuibil, adăpostind o mare sală de joacă și de activități multifuncționale, precum și un mic paraclis.

 

11_AB_01_A_manadelucru-gradinita-bucuresti-foto-vlad-patru

 

Accesul în grădiniță se face dinspre strada Gramont, printr-o curte de acces separată de curtea principală a grădiniței, dar comunicând vizual cu aceasta. Urmează, la parter, cabinetul și vestiarele copiilor. Părinții pot avea acces acolo, pentru ca mai apoi cei mici să fie preluați de personalul grădiniței, iar părinții să se îndrepte spre curtea dinspre strada Episcop Chesarie, pe unde părăsesc grădinița.

 

 

La demisol sunt spații tehnice, bucătărie, săli multifuncționale și de întâlniri cu părinții. La etaj sunt alte patru săli mari de dormit și de joacă, identice planimetric cu cele de la parter, alături de o bibliotecă, grupuri sanitare și alte spații tehnice. Peste veranda parterului, la etaj, este un balcon. Accesul în întreaga clădire se face atât pe scări, cât și cu liftul, care asigură conectarea tuturor nivelelor de la demisol până în mansardă.

Per ansamblu am urmărit un proiect contextual, discret, un nou-construit care să nu contrazică țesutul existent. Printr-o amenajare peisagistică ce ține cont de scară și înălțimea copiilor și o curte liberă mare – tipologie de care puține grădinițe din București beneficiază – dedicată cu generozitate copiilor, grădinița propusă și-a dorit să schimbe, într-o oarecare măsură, felul în care gândim spațiile pentru copii, invitându-i pe aceștia la explorare și la experimentare într-un teritoriu vast, care să nu-i îngrădească în nici un fel.” Dorin Ștefan Adam

 

 

Info & credite

 

Client: Patriarhia Română
Arhitectură: Mânadelucru – Dorin Ștefan Adam, Mădălina Iftimi
Execuție: Divers Construct
Structură: Teodor Damian – Popp și Asociații
Instalații sanitare: Metrans Engineering – Horia Damian, Mircea Podoleanu

Parteneri:
Ytong – zidărie corp nou
Duraziv – adezivi şi gleturi
Saint Gobain – Rigips România – sisteme din gips carton şi termoizolaţie mansardă
Fakro România – ferestre de mansardă
Holcim – beton

Sari la conținut