ExistenzMINIMUM/MAXIMUM. L’Atelier: locuințe urbane mici

Istoria arhitecturii moderne este plină de visuri ale flexibilității și ale rezolvării locuinței reduse. Dacă orașul e făcut din coridoare și camere publice, așa cum spunea Louis Kahn, poate că o strategie bună pentru locuirea minimală ar fi gândirea apartamentelor drept o continuare și o reluare a spațiilor urbane, finalul trecerii complexe de la expunere totală la intimitate, de la fi împreună la fi singur. Designul ca masterplan și locuitorul ca antreprenor și strateg al propriului spațiu: un răspuns la sistemul în care locuire devine mai ales o afacere și nu ne putem permite decât locuințe din ce în ce mai mici.
Un principiu sublimat din patru proiecte de amenajare și un proiect teoretic. (Zeppelin)

Text: Pierre Escobar

Producție de spațiu antreprenorial. Un proiect de cercetare și practică

Subiectul locuințelor mici a apărut din observația că din ce în ce mai multă lume trăiește în orașe, ceea ce duce la o creștere a prețurilor imobiliare și la o dificultate crescută în găsirea de locuințe. Subiectul locuirii mici devine o realitate din ce în ce mai greu de evitat.
Există o idee generală că locuințele mici sunt o modalitate bună și etică de locuire: deții mai puține lucruri, consumi mai puțin etc. L’atelier nu gândește deloc așa. Noi credem că locuințele mici sunt mai degrabă un rezultat decât un scop. Prin urmare, proiectul nostru nu este acela de a promova locuințele mici, ci de a confrunta faptul că majoritatea oamenilor nu au de ales. Dacă vrei să fii aproape de centrele economice, trebuie să locuiești în mediul urban.

Împotriva financiarizării pieței imobiliare și pentru acces la proprietate

Am observat în ultimii ani o financiarizare a pieței imobiliare, asta însemnând că imobiliarele sunt privite ca orice alt tip de investiții, diluându-se astfel în piața globală. Pericolul acestui lucru constă din faptul că imobiliarele de calitate sunt periclitate de obiectivele financiare, iar proiectele rezidențiale devin deconectate de realitate.

Una dintre modalitățile de luptă împotriva acestui lucru este promovarea unui context în care oamenii să poată ajunge la proprietate, într-un cadru de împrumut rezonabil. Problema întâlnită într-un context în care prețurile imobiliarelor sunt prea mari este că marja de cumpărare devine din ce în ce mai mică, ducând la pierderea entuziasmului de cumpărare. Scopul l’atelier este acela de a oferi instrumente viitorilor proprietari, prin care să-și proiecteze locuința mică în cel mai frumos mod posibil.

„Importanța locuințelor pentru redefinirea metropolei contemporane”

Djamel Klouche, urbanist francez, spunea cândva că edificarea orașului constă din transport și locuințe. Ca arhitecți, este de datoria noastră să luăm parte la transformarea urbană a orașelor și să aducem în proiectele noastre cât mai mulă locuire de calitate cu putință. Locuința este elementul principal al unui oraș și trebuie înțeleasă într-un context mai larg. Condițiile bune de trai pot schimba dramatic calitățile locuirii urbane.
Având în vedere puternica legătură dintre scara foarte mare și cea foarte redusă, procesul nostru intelectual este acela de aplicare a teoriilor de planificare urbană la nivelul locuințelor mici. Considerăm proiectarea unei case ca un mic master plan și ca extensia spațiului public. Prin urmare, proiectele noastre sunt mai apropiate de strategii și tipologii decât de proiecte de design.

Proiectul.

În ultimii doi ani, l’atelier a proiectat peste 30 de apartamente și case mici în mari orașe europene. Aceste proiecte se bazează pe un set de instrumente de strategie în plină desfășurare. Producția de spațiu antreprenorial se plimbă între teorie și practică. Teoria este reprezentată de un sat de apartamente în continuă evoluție. Practica constă din proiecte construite, fiecare bazat pe o intenție spațială tipologică.

Info :

Producție de spațiu antreprenorial. Un proiect de cercetare și practică cu privire la subiectul locuinței urbane mici
Proiect auto-inițiat. Spații de la 10 la 40 de metri pătrați

EUGENE.
Apartament capsulă

Foto: Mathieu Polo

De la bun început, acest proiect a fost încadrat de un program foarte specific și plin de provocări. Apartamentul nu este conceput ca locuință principală, ci ca un refugiu pentru personalul unei mici companii, cu sediul în afara Parisului.

Clientul ne-a solicitat să creăm un apartament cu două dormitoare și un spațiu de lucru în comun în doar 15 metri pătrați. Inspirația spațială a fost traducerea ideii de hotel-capsulă japonez într-o ‘chambre-de-bonne’ din Paris – un apartament-capsulă parizian.

*stânga: axonometrie; dreapta: plan

Pentru a fi generos cu spațiul și pentru a evita senzația că te afli într-un apartament mic, activitățile specifice (dormit, gătit, spălat) sunt amplasate pe laturi, permițând astfel apartamentului o cameră principală mare și generoasă. Aceasta din urmă este flexibilă și dotată cu mobilier mobil, care le permite utilizatorilor transformarea programului la nevoie.

Pe una din laturile camerei principale, programele intime sunt comprimate într-un volum liniar, cu o baie compactă și o structură de lemn cu paturi supraetajate. Pentru a oferi intimitate celor două paturi/dormitoare, fiecare pat are propriul său acces privat. Relația dintre camera principală și programele intime este materializată printr-o fațadă din lemn. Panourile gri sunt fixe, iar panourile din placaj sunt uși culisante care permit accesul la baie, camera 1 și camera 2. Pe cealaltă parte, o bancă modulară lungă este proiectată pentru depozitare, bucătărie și relaxare.

CADET
„Mon oncle” minimal

Foto: Giorgio Marafioti

Apartamentul lui Alice este un apartament tipic, precum cele din filmele lui Jacques Tati. Din străduța pariziană plină de magazine locale, intri pe o ușă, treci printr-un coridor lung și apoi o curte pentru a intra în clădire, deschizi trei uși și urci cinci etaje pentru a ajunge într-un spațiu mic, dar frumos. După ce ai ajuns în apartament, te-ai pierdut. Fiecare fereastră are vedere la o altă curte, ca și când identitatea urbană a Parisului ar continua în cele mai intime spații.

*plan

Înainte de renovare, apartamentul trecuse prin mai multe renovări și reparații de tip bricolaj, care i-au conferit spațiului o senzație de vechi. Cu toate acestea, tipologia planului îi oferea mult potențial: proprietatea constă din trei camere, independente una față de alta, fiecare având o activitate clar definită: locuit, somn și logistică.

Renovarea zonei de dormit și a celei de zi a fost redusă la minimum (vopsea albă și curățarea podelelor), pentru a direcționa majoritatea bugetului către camera logistică. Principala provocare a fost integrarea unei băi, a unei bucătării și a holului de intrare, precum și a elementelor tehnice, în 7mp.

Propunerea constă din două gesturi majore:
Primul este crearea unei fațade interne din lemn, ce conține accesul la baie și bucătăria și se orientează către holul de intrare, materializând astfel în apartament conceptul de urbanitate pariziană, prin re-crearea ideii de străzi și fațade.
Al doilea este crearea unui perete diagonal între bucătărie și baie, creând două momente punctuale intens de înguste, de 50 cm (pentru intrarea în bucătărie sau la duș), însă acordând astfel mai mult spațiu pentru restul programului.

Info:

Suprafață: 15 m2
Comandă direct: 2018
Livrare: 2018
Costuri amenajare: 22’000 euros

NEUILLY
Garsonieră voyeuristă

Foto: Nico Neef

Un apartament de 20 de metri pătrați din Paris este proiectat astfel încât să se obțină proporția potrivită dintre deschidere și compartimentare.

Prima permite obținerea senzației unei dimensiuni mai mari, dar riscă crearea unui spațiu flexibil care necesită readaptări constante pentru a fi utilizat. Cea de-a doua este o necesitate funcțională pentru anumite utilizări domestice, dar riscă fragmentarea în componente claustrofobe a unui spațiu și așa limitat.

În proiectul rezultat, separările devin situații de interacțiune printr-o zonă-tampon, care conține la rândul său sisteme de depozitare, de șezut și bucătăria. Toate aspectele locuirii pot fi experimentate pe deplin în spațiul limitat, fără a recurge la modalități complicate și limitative cum ar fi conversia constantă a spațiului.

Info:

Dimensiuni: 20 m.p.
Comandă direct,: 2014
Livrare:: 2016
Costuri amenajare: 35’000 euros
Birou partener: DEV-space

TOLBIAC
Casă în casă

Foto: Laurian Ghinițoiu

Apartamentul inițial era ceea ce parizienii numesc o „chambre de bonne”. În trecut era folosită pentru personal, era întotdeauna la ultimul nivel și nu avea toaletă proprie.

Din cauza prețurilor ridicate ale imobiliarelor din Paris, aceste „chambres de bonnes” sunt acum folosite ca apartamente particulare pentru persoanele care locuiesc singure, precum și ca o primă investiție. 15 de metri pătrați sunt ceea ce își permite o persoană în jur de 35 de ani, cu un salariu mediu, după ce economisește niște bani și după ce obține un credit stabil.

Prin urmare, întregul program al unei case trebuie să se încadreze în acești 15 de metri pătrați: un hol de intrare, un living, o sufragerie, o bucătărie, depozitare, spații tehnice, baie, toaletă. Ceea ce înseamnă că noi, în calitate de arhitecți, trebuie să gândim neconvențional pentru a oferi calitate spațială.

Pe lângă programul încărcat, clientul, istoric de artă, mai avea o și mare colecție de cărți.

După lungi discuții a devenit clar că cel mai mult sens at fi avut să creăm o serie de mici camere, pentru a oferi independență diferitelor activități. Prin urmare, principalul gest a fost să amplasăm patul ca un fel de casă mică în mijlocul apartamentului. Patul este ridicat, pentru a avea spațiu de depozitare dedesubt, cu fațade solide, pentru a crea interacțiune cu mediul înconjurător. Accesul la pat se face printr-o mică scară metalică pe prima fațadă. Această scară este în același timp raft de cărți. O fereastră rotundă din a doua fațadă deschide dormitorul către sufragerie. A treia fațadă este o bibliotecă ce privește către un coridor.

Patul din mijlocul spațiului împarte apartamentul în două zone comune: o sufragerie într-o parte și livingul în cealaltă. Sala de mese se leagă cu bucătăria, care este ascunsă sub forma unui dulap mare, pentru a menține o minimă ambianță atunci când nu este folosită. Baia este accesibilă din sufragerie, iar sub fereastră este integrată o bancă, ce devine „spațiul de ședere” în sufragerie.