Adrian Dohotaru, președintele Asociației Societate Organizată Sustenabil SOS, ne-a vorbit despre „Someșul nostru” și culoarul verde-albastru al Someșului – un coridor velo-pietonal ce va lega (în primă fază) localitățile Gilău, Florești, Cluj și Apahida și va permite accesul oamenilor la natură și va reprezenta o alternativă sănătoasă la traficul rutier sufocant. De asemenea, a punctat aspectele pozitive și negative ale mega-proiectului de revitalizare a fostei platforme industriale Carbochim.
A.D.: „Someșul nostru” este o campanie de advocacy prin care cerem protejarea cursului de apă și investiții minim invazive prin care râul și afluenții devin axe de biodiversitate, dar și de mobilitate, alternative la traficul auto poluant. Cu Someș Delivery colaborăm încă din 2015, când s-a născut pagina noastră și am salvat o mie de copaci la Someș, când prin proteste s-a anulat planul unei benzi auto în plus la râu. Ulterior, am colaborat cu alte propuneri în cadrul micro festivalului Someș Delivery, de pildă, de a se face curățenie unde semnalam probleme. În urma unei astfel de intervenții la Someș Delivery, s-au curățat peste o mie de tone de deșeuri în zona aeroportului. La altă ediție, am amenajat temporar o zonă la Canalul Morii, lângă Parcul Rozelor și unde, ulterior autoritățile, prezente la Someș Delivery, au acceptat să investească pentru ca zona să fie prezervată, să aibă legături pietonale mai bune, să aibă oamenii acces la apă, să păstrăm o parte din grădinile „ilegale” pe spațiu public și să devină comunitare. Mai mult, alături de rezidenți, noi din Asociația Societate Organizată Sustenabil SOS și Clujul Sustenabil, alt partener Someș Delivery, gestionăm o grădină comunitară lângă râu și canal și așteptăm ca autoritățile să generalizeze posibilitatea de a crea grădini comunitare în toată zona metropolitană, mai ales la râu, unde e mai mănos terenul. După mai multe colaborări, și am exemplificat trei dintre ele, a fost firesc să colaborăm prin programul „Cu Apele Curate” în ultimii ani.
În 2023, am continuat edițiile la nivel metropolitan. Mă bucur că am ajuns prima oară în Gilău, că în Florești au descoperit mai mulți clujeni cu caiacele „Delta Florești”, pe care o propunem ca arie naturală protejată periurbană. Iar în Gilău am venit la Căminul Cultural unde am discutat cu proiectanții și autoritățile cum ar trebui să arate culoarul verde-albastru la Someș dintr-o perspectivă, sper, diferită față de ce s-a făcut la Cluj, adică Soluții Bazate pe Natură, așa cum a accentuat echipa de proiect la nivel metropolitan.
Evoluția spre dimensiunea spiritual-ecologică
Vârsta e un factor cheie: mi-am schimbat perspectiva de-a lungul timpului, de la una axată pe politici publice la alta în care e un echilibru între propuneri de amenajare și observație în adâncime. Dacă la început Someșul avea pentru mine o importanță urbanistică și în termeni de mobilitate, acum are din ce în ce mai mult o semnificație spirituală, fără a diminua importanța politicilor publice propuse. În termeni de urbanism participativ, îmi doresc ca nevoile și dorințele mai multor oameni să contribuie la cum va fi amenajat Someșul pe viitor ca să ne petrecem mai mult timp pe maluri în ceea ce poate deveni cel mai mare spațiu public verde-albastru din țară în zona metropolitană.
În termeni de mobilitate, trebuie reforme majore pentru că Clujul e din ce în ce mai poluat și poți ajunge în două ore din Cluj în Gilău la trafic de vârf. De aceea, trebuie să îi încurajăm pe oameni cu infrastructură pe măsură, să se deplaseze mai rapid, mai sănătos, mai liniștiți, pe malul râului.
Totuși, în sens spiritual, Someșul a contribuit la recentrarea mea. E valabil și pentru alți oameni care stau în prejma apei, fie râu, lac, mare. Observ râul și apa duce grijile mele. Văd râul și râul vede prin mine. Sunt râu, chiar și din simplul motiv că peste 50% din organismul meu e apă de pe valea Someșului.
Râul se structurează prin mine ca Axis Mundi și curg cu el, perspectivă orizontală care se mulează pe sensibilități religioase clasice, dar și pe cele agnostice sau atee. Totuși, spre deosebire de reprezentările clasice religioase, Axis Mundi riveran nu este vertical, este orizontal. Nu e solid, e lichid, nu te îndreaptă spre ceruri, ci e legătură între cer și pământ, oglindă între lumi. Râul ca Axis Mundi orizontal nu conține revelație, cât mirare, curiozitate, meditație. După ce am devenit conștient de dimensiunea religioasă a râului, în sensul original al religiei, cel latin, de religare, o legătură atât de lichidă pe care nu poți să o prinzi, dar o forță care te cuprinde și te duce cu pluta, haha, la vale, am căutat cu gândul izvoarele. Izvoarele fizice ale Someșului sunt în relieful carstic al Apusenilor, în întunericul peșterilor, un Sfânt Graal de negăsit, poate doar din Vârsta de Aur direct în Vârsta de Plastic ca PET, mai departe de izvoare. Când meditez la apă încerc să refac traseul invers, dinspre viață spre întuneric, dinspre peisaje puternic antropizate în zone de beznă unde se sparie gândul. Merg în amonte, la izvoare, în întuneric de unde venim și urmele noastre sunt vagi, ca acele urme de tălpi, printre cele mai vechi din lume, descoperite în Apuseni, de acum 36.500 de ani, până când semnele umane dispar, sunt înghițite de modestie și geologie. Pe filieră spirituală, riveranistă, dacă vrei, afirm și dreptul nostru la îmbăiere în ape curate, nepoluate, ca în vechile ritualuri, pentru că apa trebuie să fie la fel de curată ca cea de la izvoare, dacă avem grijă să nu poluăm râul.
Vreau să conectăm mai clar dimensiunea spirituală ecologică de propunerile de politici publice pentru ca „soluțiile” la Someș să nu mai fie date strict într-o cheie tehnocrată și inginerească.
Principalele revendicări și rezultate
Am făcut advocacy pentru mai multe investiții pentru a valorifica și renatura râul. În momentul de față, sunt trei proiecte mari, unul în curs de finalizare care putea fi, din punctul nostru de vedere, mai verde, față de cât de gri a ieșit, chiar dacă are destule aspecte pozitive, iar aici aș aminti noile alei, pistele mai lungi ori gradenele la apă. Alt proiect este în lucru, e și mai mare, culoarul de mobilitate la nivel metropolitan, cu Soluții Bazate pe Natură – Nature Based Solutions, cum apare în literatura de profil, de amenajare. Al treilea proiect de mobilitate, la nivel județean, e gândit să ne conecteze cu lacurile din Munții Apuseni, dar și, posibil cu Dej, de-a lungul râului, este, de asemenea, în faza de proiectare. Noi trebuie să monitorizăm aceste proiecte, dar și altele care o să apară, pentru ca proiectarea și execuția să se realizeze la standarde ridicate, nu fușerite.
Avem nevoie de o nouă economie politică care părăsește soluțiile clasice de piață. E nevoie și de ecologie politică (disciplină academică în Vest de decenii bune, puțin prezentă la noi ) ca să dezvoltăm instrumente mai bune, de pildă, inclusiv pentru studiile de impact de mediu, care se fac le cererea pieței, nu a comunităților locale.
Am fost dezamăgit de metodologia Primăriei, cu sprijinul Băncii Mondiale, care a lucrat la o strategie pentru neutralitate climatică și în care spațiile verzi-albastre și Soluțiile Bazate pe Natură (SBN) scad emisiile de gaze cu efect de seră doar cu 1%, în ciuda unor investiții preconizate de 300 de milioane de euro în următorii ani, ceea ce e aberant. Am semnalat problemele metodologice, mai ales că literatura de profil arată că aportul spațiilor verzi și al SBN este semnificativ mai mare la scăderea emisiilor de gaze de seră, dar nu mi s-a răspuns la chestiunile semnalate, chiar dacă fac parte din grupul de lucru privind neutralitatea climatică din partea societății civile.
Ce mi-aș dori în zona metropolitană e ca nu doar Someșul, ci toate cursurile de apă să fie amenajate minim invaziv, ca să păstrăm pădurile-galerie de la râuri și să devină noi coridoare de mobilitate, nu doar de loisir. Infrastructura ciclistă și pietonală crescută peste tot în oraș, sub aliniament de arbori noi sau vechi, trebuie să fie prioritară, ca oamenii să își lase mașinile acasă. Noile ansambluri imobiliare, pentru a preveni haosul urbanistic, trebuie să fie create diminuând rata de profit, cu mai multe funcțiuni publice, inclusiv spații verzi.
Someșul până-n prezent și în viitor
Până acum un secol, se vindea apă de băut din amonte de Cluj de către sacagii. Apa Someșului trebuie să fie atât de curată, încât fie să poți bea din ea, fie să te poți îmbăia. Ăsta e țelul meu, de a replica succesele pe care le-am obținut la Tarnița printr-o petiție inițiată de asociația din care fac parte, prin care s-au interzis ambarcațiunile motorizate, iar acum asistăm la o explozie a sporturilor nautice ecologice, de a avea un acces public mai bun, doar să fie prin pontoane publice. O problemă e că transformările din secolul XX și de la începutul secolului XXI au condus la o viziune destul de inginerească asupra Someșului, prin care râul e văzut strict drept canal energetic. Îmi doresc o viziune mai ecologică, de renaturare. Cred că e posibilă și, în sensul acesta, campania noastră e una dintre cele mai ambițioase din țară, mai ales că sunt mai multe proiecte publice la râu.
Pro și contra proiectului de revitalizare a fostei platforme industriale Carbochim
Aspectele pozitive ale investiției Iulius de aproape 1 miliard de euro din fosta platformă Carbochim e că încercăm să avem o dezbatere publică, extrem de inegală ca forță financiară, legată de zona industrială a Clujului, unde se preconizează investiții de câteva miliarde de euro, unele deja în derulare. Dezbaterea e inegală pentru că vocea celor care se împotrivesc mall-ului realizat prin raderea atâtor hectare de clădiri industriale nu se face auzită de propaganda Iulius, care a cumpărat aproape toată presa locală.
Alt aspect pozitiv e legat de faptul că există consens între toate părțile legat de faptul că trebuie revitalizată zona industrială, disensiunea fiind legată de cum se face acest lucru. Noi spunem că revitalizarea se poate face păstrând clădirile actuale, păstrând copacii la râu, păstrând actualul proiect de revitalizare a malurilor prin mobilitate ciclistă și pietonală, nu auto spre mall, care ar fragmenta culoarul verde-albastru, nu l-ar potența, cum pretinde investitorul.
Încă un aspect pozitiv e că mall-ul recunoaște importanța spațiului verde, atâta doar că ei preferă să investească pe domeniul public preponderent, unde ar putea investi primăria, nu pe domeniul lor privat, iar aici mă refer atât la mall-uri, cât și la zona unde acum e un depozit auto și care aparține Primăriei.
Merită apreciat parteneriatul Iulius cu Centrul Cultural Clujean (CCC) prin care una din clădiri are o funcțiune culturală. Problema e că, iar aici componenta inițial pozitivă se transformă în una negativă, CCC operează un greenwashing de proporții prin acest parteneriat, în care ei sunt folosiți mai tare decât cred ei că se folosesc de mall. Chiar dacă operatorii culturali independenți au nevoie de spații, trebuie discuții mai ample despre ce înseamnă funcțiuni publice în zona industrială care se dezvoltă: unde sunt locuințele sociale, de ce sunt atât de puține clădiri industriale reconvertite, de ce sunt mii de locuri de parcare într-o campanie unde anterior și CCC susținea culoarul velo și pietonal, de ce să avem alte mall-uri în zona pericentrală și nu magazine de proximitate.
Valoarea proiectului este una comercială, pe termen scurt, nu pe termen lung, iar dacă era interesat Iulius de valori locale, reutiliza fostele platforme industriale, nu le demola, așa cum intenționează, pentru că poluarea la orice demolare e de proporții.
La fel se poluează zona aducând zeci de mii de mașini zilnic, dar în studiile lor de trafic Iulius induce intenționat publicul în eroare și arată că, dimpotrivă, scad emisiile de gaze de seră.
Biodiversitatea nu trebuie să fie profitabilă, de aceea nu prea sunt de acord cu a-i calcula beneficiile și serviciile eco-sistemice ale naturii. Înțeleg rostul conceptului, dar trebuie să vedem limitele valorizării monetariste a naturii, chiar dacă sunt conștient, Paula, că întrebarea ta e retorică, puțin sarcastică în relație cu investițiile Iulius.
Îmi doresc și eu ca lumea să vină la mal, nu la mall, dar asta nu exclude necesitatea de a avea o reconversie comercială în zonă. Putem avea asta, nu e nicio problemă, întrebarea e cum. Iar actualul proiect, o plăcintă enormă de 13 hectare plantată peste zona industrială nu respectă cerințele de a avea un coridor verde-albastru la râu, în ciuda asigurărilor de PR ale mall-ului.
*Emscher Park, Germania
Cum ar arăta la modul ideal acest spațiu și cum s-ar putea adapta proiectul existent pentru a fi unul de regenerare urbană sustenabil, rezilient?
În mod ideal, se păstrează clădirile, copacii, se diminuează considerabil locurile de parcare de la mii la sute, se dezvoltă transport public, pistele de bicicletă sunt la Someș, nu departe de cursul de apă ca în propunerea Iulius realizată doar pentru că i-am presat.
În mod ideal, se negociază funcțiunile publice în toată zona industrială, apoi se fac investiții private. În mod ideal, așa cum am cerut public, dar nu ni s-a răspuns din primărie la scrisoarea deschisă, se așteaptă concluziile Planului Urbanistic Zonal la Someș în zona metropolitană, apoi se schimbă, în funcție de recomandări și concluzii, și PUZ Carbochim. Funcțiile publice, nu doar ecologice, sunt esențiale pentru că sustenabilitatea și reziliența fie sunt sociale, fie ne putem lipsi de ele, pentru că devin doar concepte tehnocrate care înverzesc capitalismul actual care, să recunoaștem, are un impact devastator la adresa climei, îndeajuns de tare încât noua eră geologică să fie denumită Antropocen, deși mai corect era Capitalocen.
Observații legate de implementarea proiectului de mobilitate de-a lungul Culoarului verde-albastru
Deja Primăria îl anunță electoral ca cel mai mare proiect de amenajare din Europa Centrală și de Est. Ceea ce poate deveni, asta e și ambiția noastră, dar una e să formulezi astfel de premise din societatea civilă ca propunere, ca viziune, ca activism ecologic, alta e să livrezi administrativ, mai ales că ai multe proiecte concurente între ele, nu doar între public și privat, ci și între privați între ei, având în vedere competiția între două mall-uri în zona industrială, sau între diverse proiecte publice ale primăriei care se contrazic între ele.
De pildă, nivelul de coordonare în Primărie și externi e atât de scăzut, că trei proiectanți diferiți nu sunt în stare să proiecteze alei care subtraversează un pod între două parcuri ca Feroviarilor și Armătura, aflate la 200 de metri distanță pe malul Someșului, care să conecteze zona într-un parc unitar. Iar Primăria acum, îmi pare rău să o spun, nu are capacitatea să livreze cel mai mare spațiu public verde-albastru din Europa Centrală și de Est.
Deci, Primăria trebuie să fie mai moderată în declarații, să se consulte cu cât mai mulți actori, cât mai multe specializări, ca planificarea să fie participativă, ca finanțările să fie multiple pentru componente din proiect, ca echipa multidimensională de proiect să fie cât mai profesionistă. Iar decalajul între declarații și fapte să se diminueze considerabil pentru a restabili încrederea în politici publice.
*Actualizare (Someșul nostru):
„Veste bună, avem proiectată o pistă de biciclete care ocolește la limită Compania de Apă. Noi am propus-o în interior pentru a fi mai aproape de apă, dar compania nu a acceptat. Pe viitor e posibil să își schimbe poziția prin mutarea gardului, pentru ca asta face posibilă și o pistă mai apropiată de DNE și de locurile unde trăiesc majoritatea florestenilor. Oricum, e veste bună ca s-a găsit o opțiune valabilă pe plat, langa gardul companiei care leagă Florești de Cluj cu bicicleta si pietonal. Iar asta înseamnă ca avem și traseu velo departe de trafic auto până în Munții Apuseni, după cum avem si un traseu pietonal pe coamă, care îl dublează pe cel ciclabil, că sa admirăm munții, pădurile, apa, Florești, Cluj. Păcat ca centura vine asa aproape de Someșul nostru și lac Floresti, poate se gasesc soluții sa se îndepărteze de apă.
*interviu realizat de Paula Boarță, Someș Expres
*Imagine: conceptul proiectantilor pentru culoarul verde-albastru prezentat în weekend în Florești
DE PROIECTE
