Mariana C.: Ne-am intalnit acum cativa ani la un festival de film de arhitectura, la Institutul Francez. Ati fost atunci presedintele unui juriu care a dat premiul cel mare filmului (facut de doi colegi, un cineast si un arhitect) despre arhitectura si putere. De atunci au trecut mai bine de 10 ani. Intre timp s-au intamplat multe lucruri, a iesit „la rampa” o alta generatie de arhitecti.
Mi se pare interesant ca perspectiva pe care o dezvolta tinerii este, pe de o parte, evident opusa ideii autoritare, totalitare. In acelasi timp, cand se pozitioneaza critic fata de colectivismul sociologizant trecut si alianta lui cu un functionalism impins la limita in care s-au format si au lucrat cei din generatia dinaintea lor, tinerii incearca si o apropiere de social – o altfel de apropiere.