După un îndelungat șantier de consolidare, început în 2016, și după o vreme necesară primenirii, în aprilie 2025 a fost redeschis parterul Muzeului Național al Țăranului Român. Anul acesta, la aniversarea a 120 de ani de la înființare și a 30 de ani de la obținerea premiului EMYA, se redeschide și etajul, prin expoziția „Rânduiala vieții”.
În sălile Triumf, Haina, Munca – focul, Munca – apa și vântul, Laolaltă, Minorități, Locuire, Tipologii, Casa-n casă, Hrana care ne leagă, muzeografia inițiată de Horia Bernea și de echipa sa lasă poarta deschisă către înțelesurile unei rânduieli a vieții pe care vizitatorul (re)învață, cu fiecare generație, să o recunoască. Meșteșuguri și lucruri, culori și alcătuiri, semne și însemne, rosturi și așezări, hrană și vatră își dezvăluie, ca patrimoniu și creație estetică, sensuri actuale.
Două expoziții noi completează etajul: „Huțulii” în sala Minorități și „Instrumente muzicale aerofone” în sala Tipologii.
„Huțulii” (sala Minorități) pune în dialog două comunități etnice din zona montană a județelor Suceava (Izvoarele Sucevei, Moldova-Sulița, Paltinu, Ciumârna) și Maramureș (Poienile de sub Munte, Ruscova, Repedea) care provin din același spațiu cultural, dar au evoluat diferit ca urmare a conviețuirii cu populația autohtonă. Rezultatele acestei conlocuiri se regăsesc în forme specifice de cultură materială, precum ouăle încondeiate, ceramica de Kuty, țesăturile și broderiile pline de culoare sau obiectele din lemn, dar și într-un univers mitologic ce îi aduce în prim-plan pe solomonari, stăpânii balaurilor și aducătorii ploilor. Curator: Silviu Horațiu Ilea.
„Instrumente muzicale aerofone” (sala Tipologii) aduce în atenția publicului, prin intermediul obiectelor de patrimoniu, al fotografiilor de arhivă și al imaginilor documentare, bogăția și diversitatea instrumentelor muzicale de suflat, precum și semnificațiile lor în cadrul comunităților tradiționale. Tipologia aerofonelor, varietatea și rafinamentul elementelor decorative, complexitatea structurilor constructive și diversitatea materialelor utilizate pentru realizarea lor, multiplele funcții pe care aceste instrumente le îndeplinesc în viața comunității, precum și contextele în care acestea sunt folosite (nunți, botezuri, înmormântări, clăci, activități agricole, vânătoare, sărbători de iarnă sau ritualuri precum Jocul Călușului) construiesc un parcurs fascinant. Curator: Venus Marian Mateescu.
Din 28 iunie 2026, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00.
*
Pe 5 februarie 1990 se re-fonda Muzeul de la Șosea având o nouă titulatură – Muzeul Țăranului Român. Ministrul Culturii, Andrei Pleșu îl numea la conducere pe pictorul Horia Bernea, cel care timp de 10 ani, împreună cu echipa sa, va reașeza colecția înstrăinată în anii comunismului și va face „să renască un muzeu centenar” (Irina Nicolau).
În anul 1996, a venit și marea recunoaştere internaţională: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Până în prezent, Muzeul Țăranului Român este singurul din România care deține această distincție în patrimoniul său.
Recunoașterea pe care a câștigat-o se datorează viziunii fondatorului său, Horia Bernea, fiind singurul muzeu de autor din România și un loc favorabil individualităților. De asemenea, este unul din puținele muzee din țară al cărui patrimoniu imaterial este re-vizitat și re-interpretat în proiectele artistice ale unora dintre specialiștii săi.
Revistă / publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii
Articol în cadrul ediției „Toamna 2025 – Vara 2026” / Zeppelin/București/Online
