Cutia cu articole

Casa Timiș. O casă la locul ei. Filofi & Trandafir Arhitectură: Locuinţă pentru un cuplu, Popeşti, Cluj

O întâlnire fericită între un peisaj preţios şi o inserţie subtilă, între o familie şi doi arhitecţi.
Urmăriţi ce zice criticul despre o lucrare de arhitectură dar şi ce spun clienţii despre cum a apărut casa lor şi ce le place la ea.

Text: Adriana Măgerușan
Foto: Cosmin Dragomir

Casa Timiș e o apariție neobișnuită în peisajul urban din împrejmuirile Clujului dominat ca în alte locuri de vile care vor să epateze, colorate la propriu și la figurat. Neo-modernismul ei asumat e foarte diferit de estetica caselor din jur. Și aici merită menționat că istoric vorbind orașul Cluj-Napoca nu a cunoscut modernismul radical interbelic al Bucureștiului. Cu câteva excepții, modernismul interbelic clujean a fost mai degrabă moderat. E o contradicție în termeni desigur între modernism și temperat. Și tocmai de aceea revenirile asumate actuale la referințe moderniste au o încărcătură mai puternică, pentru că sunt mai neobișnuite în context local.

Mai întâi a fost experiența locului. Chiar înainte de a avea în plan construirea casei, proprietarii s-au bucurat de grădină ca loc de relaxare în weekend-uri. Exista doar o cadă unde se bucurau de băi în natură, cu plante aromatice și au trăit și simțit astfel calitățile locului. Acea cadă a fost păstrată în grădină, ca o amintire a acelei perioade În urma discuțiilor cu arhitecții a reieșit cumva firesc că locuința ar trebui să trăiască în primul rând în relație cu peisajul.

Relația aceasta s-a rafinat într-un lung proces de definire a temei, de proiectare și de execuție. De altfel, procesul continuă, amenajarea grădinii e încă „work in progress”, pentru că proprietara care are cunoștințe de peisagistică și-a propus să crească chiar ea plantele.

*plan de situație

*plan învelitoare *plan parter

 

Arhitectura casei pare foarte autonomă, dar de fapt rămâne discretă în peisaj și surprinzătoare în spațiile și perspectivele pe care le oferă.

Volumul orizontal este înfipt în panta dealului, iar terenul natural se prelungește pe acoperișul înierbat al casei. Înspre vale, consola dă senzația de corp suspendat.

*secțiune transversală

Toate deciziile arhitecturale sunt cumva ghidate de relația cu peisajul și terenul, inclusiv aceea de a construi doar un singur nivel foarte conectat cu exteriorul.

Casa este proiectată pentru un cuplu, așa că afară de funcțiunile auxiliare doar dormitorul este separat de restul spațiului interior. Locuința profită de poziționarea pe un deal cu orientare sudică, deci bine însorit, și primește lumină pe toată durata zilei. Însorirea a fost un alt parametru cheie în proiectarea casei. Dormitorul primește soarele de dimineață printr-o fereastră ecran. Între dormitor și baia matrimonială există o mică terasă decupată din volumul alb prin care baia primește lumină pe două laturi cu uși glisante ce se pot deschide complet vara, pentru o baie în aer liber. Deși zona de noapte se află pe latura dinspre stradă și e foarte vitrată, ceea ce ar putea părea o relație de vizibilitate stânjenitoare e mai degrabă o calitate, pentru că expunerea e una mediată de elemente arhitecturale, cum ar fi parapetul din beton care e și suport pentru lemne de foc. Zona accesului și a funcțiunilor secundare este mai opacă, ascunsă în spatele unui placaj din lemn.

Zona de zi e orientată sud-vest, spre vale. Din volumul minimalist al casei se decupează terasa de pe latura sudică și vestică care are și rolul de a evita supraînsorirea și de a oferi spații exterioare răcoroase pe timpul verii. Un spațiu special al zonei de zi este biblioteca-pat. Acest buzunar al livingului a fost gândit ca un spațiu unde cei doi proprietarii se pot cuibări și retrage în lectură.

În apropiere se află o cadă deschisă, o trimitere la primul obiect de pe sit – cada exterioară.

Dacă ar fi să definim Casa Timiș în puține cuvinte am putea spune despre ea că e o casă “la locul ei” – o expresie ardelenească apropiată de englezescul “humble” care nu înseamnă doar lipsit de îngâmfare, ci și adecvat în gesturi. Arhitectura acestei locuințe este puternică, dar intră în dialog firesc cu contextul.

 

Mărturie despre armonie și integrare

Text: Minodora Timiș

Dacă mă veți intreba cum am ajuns să locuiesc într-o casă selecționată la Madrid în 2016 la concursul Fațada Casei și v-aș răspunde, cu siguranță aș risca să vă plictisesc cu mulțimea pașilor, ce încep cu mult timp înaintea primei săpături pentru fundație și au mers până la poziționarea finală a tablourilor. Însă pot încerca o sumarizare, deși nu sunt convinsă de reușită.

Preliminariile construcției au fost urmarea unor luuungi discuții, aproape interminabile prelegeri despre noile tendințe în arhitectură, cu vizitarea multor case din Cluj, unele aflate în lucru, altele devenite istorie. Acestea au fost urmate apoi de întâlniri punctuale cu întrebări invazive și oarecum curioase, despre viața noastră domestică:

Ce facem pe parcursul unei săptămâni, luni?
Gătim? Dacă da, cât de des? Ce fel de mic dejun avem? Unul frugal? Unul generos? Dar prânzul? Dar cina? Ce hobby-uri avem? Citim? Medităm? Ne relaxăm? Avem prieteni? Cât de des ne vizitează? Apoi alte detalii de genul: Câți pantofi avem? Ce fel de haine? Câte genți de sport? Câte și mai câte? Suntem pudici? Suntem firi intro sau extrovertite? Și multe alte asemenea întrebări, care la acea vreme păreau de fapt o niște întrebări puerile cu rol de a trage de timp.

Într-un final, deja exasperați de atâta așteptare, am văzut cum va arăta casa noastră. Si abia atunci am înțeles rostul atâtor sâcâitoare întrebări; casa era proiectată după nevoile noastre, în așa fel încât să ne servească fidel și real nevoilor noastre, nimic lipsă, nimic în plus.
Casa era perfect integrată în spațiu, astfel încât prin geamurile largi să poți beneficia de vederi către peisaj în oricare moment al zilei și al nopții.

Bucătaria era una închisă, dar luminoasă, spațioasă, minimalistă fără să aibă vreo lacună, usor de curățat, însă în culori deschise, doar pentru două persoane, însă cu posibilitatea unor ajustări funcție de numărul vizitatorilor intimi.

Sufrageria, expusă total către natură, pentru a nu pierde nici un moment al anului contactul cu dinamica vegetală. Confortabilă, cu loc de citit, special ajustată lumina artificială pe carte, cu un Eames pe care se pot odihni până și cele mai ostenite picioare. Cu un ecran generos care poate fi urmărit chiar și în timp ce te afli în bucătărie sau pe terasa exterioară.

Day bed-ul, un concept perfect adaptat pentru o persoană dedată contemplației, cititului, al moțăitului, tihnei de duminică leneoasă.
Băile potrivite unor firi extrovertite: oglinzi imense, geamuri la fel, marmură în care reflexia nudului poate deveni incitantă (mai ales cu trecerea timpului, când detaliile devin tot mai evidente). Dormitorul, accesorizat cu zonă de make-up, de citit, de meditat pe prispa geamului.

Iar despre non-agresarea terenului prin construcția casei sunt multe de spus. Finalul vorbește de la sine. Concept fără artificii, zona este situată într-un cadru profund natural, grija pentru a reda locului vegetația inițială a fost mereu aflață în atenție. Rezultatul a fost unul contrastant, copleșitor, armonios în care natura și casa se respectă deopotrivă. Ambele vorbesc deodată și împreună, mesajul rezultat este unul extrem de plăcut, înviorător, relaxant.

Toate acestea nu ar fi fost reale, dacă am fi rămas cu proiectul făcut de către noi într-o seară de iarnă, pe un caiet cu pătrățele. Putem surâde acum la vederea acelei naive schițe, atât de departe, atât de convențională și inutilă producție.

Odată întocmit proiectul aceasta nu însemna și punerea lui în scenă la scară naturală. Unde ati văzut dvs. executanți cărora să le convină o construcție pionier? Nimic din ce au știut până la acel moment nu se mai putea aplica. Fără prezența zilnică a arhitecților Irina și Cătalin pe șantier, fără critica lor acidă și pertinentă despre calitatea lucrărilor, cu nenumărate momente în care executanții erau mereu gata să își dea demisia în fața propriilor incompetențe, casa ar fi arătat așa cum au încercat ei să o contureze.

Proiectul devine realitate, casa e gata, însă chiar și dezbracătă e o frumusețe. Oricât ar fi ea de maiestuoasă, tot trebuie accesorizată.
Altă bătaie de cap, altă provocare. Numai răbdarea și totala dedicare a arhitecților și la această etapă, a făcut posibilă amenajarea interioară cu încăpățânarea lor (genială și insuportabiliă) pentru elemente naturale: marmură, lemn, lână, constrânși fiind înspre final tot mai mult de un buget deja depășit, au făcut posibil acest scenariu.

Ce să vă mai spun, urăsc deja pachetele care tot mai sosesc (poufuri, elemente de mobilier, covoare etc). Nici un vreau să mă gândesc cât a durat căutarea atâtor piese, toate în grija arhitecților.

Ca o concluzie, susțin că fără Irina și Cătălin am fi fost beneficiarii unei alte case, fără să cunoaștem vreodată această realitate.

 

Info, credite
Clienți: Gavrilă Timiş, Minodora Timiș
Adresă: Strada Valea Seacă, Popești, Cluj
Autori: Filofi și Trandafir Arhitectură – Irina Filofi, Cătălin Trandafir
Colaboratori: Cezara Tudosă, Anda Gheorghe
Rezistență: Ultraproiect – Adrian Giurgiu, Barna Lakatos, Ciprian Bodescu
Instalații: Proiect STC, Instal Utilities – Cornel Stanciu, Kristian Kiss, Florin Popa
Termotehnică: Kadar Ferenc
Project management: Irina Filofi, Ștefan Timiș, Cătălin Trandafir
Alți colaboratori și consultanți: Ovidiu Popa, Ferenc Kadar, Florin Pușcașu, Anca Arba

Proiectare: 2013-2016
Execuție: 2014-2017
Aria construită: 280 mp

Parteneri execuție:
Uși exterioare și interioare, mobilier interior, placări ventilate lemn, pardoseli exterioare lemn: TERMINUS PROD- Liviu Bocîrnea
Tencuieli exterioare: BAUMIT NANOPOR TOP – www.baumit.ro
Zidărie exterioară: YTONG A+/ zidărie interioară: YTONG Clasic – www.ytong.ro
Pardoseli exterioare din piatră cubică andezit – exploatate de : STONEAGE – www.stoneage.ro
Adezivi, chituri de rost interior si exterior, hidroizolații interioare: MAPEI – www.mapei.com/RO
Mobilier: Arnstore
Obiecte de iluminat și electrocasnice – Smart Lof