Building Blocks, București 2016
Text: Andreea Ilinca
Foto: eematico, Bogdan Dincă, Iuliana Dumitru
Noi, oamenii mari, credem că le știm pe toate. Am trecut prin școli și prin experiențe suficiente ca să fim convinși că înțelegem totul mai bine. Mai bine decât cine? Decât copiii, mai mult ca sigur. Dacă e de ridicat o școală, un parc de joacă, o cameră pentru copii – lucruri serioase, pe care nu le-ar putea înțelege un copil, deși lui i se adresează – traducem în limbajul nostru de oameni mari tot ce înseamnă copilăria și ne felicităm unii pe alții pentru reușită. Cu toate astea, dacă un copil ne desenează un elefant înghițit de un șarpe, cei mai mulți vom zice că-i o pălărie.
La workshopul Building Blocks am hotărât, deci, să nu ne imaginăm noi pentru copii, ci să îi întrebăm și să lucrăm împreună. Am ales să construim, alături de Eematico și Nod Makerspace, un pavilion pentru Școala 134, dar înainte de a schița orice proiect, am stat două zile cu copiii ca să aflăm de la ei care le sunt nevoile și dorințele. Cum își imaginează acest pavilion, ce vor să facă în el, ce să conțină, cum să arate – ei au fost mințile din spatele proiectului.
În Suedia, țara unde a început Building Blocks, această idee nu este inedită. Cei de la Fargfabriken, inițiatorii proiectului, o pun în practică din 2011 și au ajuns cu ea din Stockholm, până în Oslo, Berlin și acum la București, odată cu programul Suedia Creativă #3.
Deși se materializează în 2 zile de distracție, cunoaștere și curiozitate – urmate de realizarea și montarea propriu-zisă a pavilionului – Building Blocks nu este chiar joacă de copii, este o provocare și o deconstrucție a rolurilor prestabilite în orice proces arhitectural: cel al clientului și cel al arhitectului, respectiv a relației dintre cei doi.
Este un mod original de a privi normele și cutumele construirii unui spațiu, fie el casă, pavilion, loc de joacă, bibliotecă sau orice altceva. Building Blocks arată cum diferă viziunea unui copil de cea a unui adult și cum înțelegerea limitată – din punct de vedere arhitectural – a unui copil (dar de aici libertatea lui în creativitate) poate crea soluții noi, pe care mintea unui adult, deja captivă tiparelor, nu le mai poate vedea.
Să ne cunoaștem: arhitecți, constructori și copii
Ziua 1 a workshopului a fost dedicată cunoașterii reciproce și câtorva noțiuni cu care urma să lucrăm: arhitect, constructor, client, construcție, casă, spațiu, machetă, dimensiuni.
La mesele rotunde, la care copiii și adulții fuseseră împărțiți în două echipe, prindeai fragmente de conversații din care aflai, de exemplu, că Nicu (constructorul nostru) voia să se facă, cu mult înainte de Nod Makerspace, șofer de Dacie roșie. Sau că George (unul din copii) vrea să fie mecanic și că pentru el casa ideală este un apartament normal cu două camere, cu bucătărie și hol. Colega lui, Cristina, își dorește o vilă mare, cu etaj și piscină. Mihai Duțescu, arhitectul, vrea să devină când se face mare… arhitect.
Ce face oare un Arhitect? „Cineva vine la mine și îmi spune că vrea o casă. Îmi spune cum își dorește să fie casa, la fel cum ați spus și voi mai devreme. Eu imi imaginez un desen cu o clădire și apoi se construiește clădirea după desenul meu.” „Ce taaaaaree!” se aude reacția promptă spusă pe voci multe și subțiri.
Lecția despre arhitect continuă. Luiza, trainer Eematico, se întreabă cu voce tare cine îi spune lui Mihai ce să deseneze. Primul răspuns hotărât: primarul! După ce ne lămurim totuși că persoana care are nevoie de o casă este Clientul și că ne aflăm acolo ca să construim o căsuță-pavilion pentru școala lor, multe mâini mici se agită entuziasmate în aer: „Și eu sunt client! Și eu! Și eeeuu!”
Aveam 11 clienți pregătiți deja să creeze machete ale unui spațiu imaginat de ei. La finalul primei zile, am avut o expoziție colorată și câteva idei care ne-au făcut să ne simțim mici, pe noi, cei mari: un spațiu de joacă cu floare pentru orice copil – fie bogat, fie sărac; o casă cu un perete mobil care să poată fi adăpost și pentru oameni și pentru animale; un spațiu cu perete de cățărat și cu proiector pentru filme, dar și cu mese și fotolii pentru mamele care vin cu copiii foarte mici. Pe care le puteam pune în practică urma să ne lămurim în ziua 2 de Building Blocks.
De la imaginație la necesitățile realității
Ziua a doua, odată ce ne-am cunoscut și ne-am lămurit noțiunile, s-a învârtit în jurul pavilionului propriu-zis: copiii au pus pe hârtie toate lucrurile și funcțiile pe care și le doreau de la pavilion. Dar nu oricum, ci sub forma unui joc, care s-a dovedit a fi dificil la început: cine adăuga ceva, trebuia să scoată ceva în schimb. „Nuuuu, e prea greu!” a răsunat protestul.
Dar așa copiii au început să negocieze, să discute, să stabilească împreună și să își dea seama de ce un lucru este mai important decât celălalt. De ce biblioteca le-ar fi mai bună decât o masă de fusball, de exemplu. În final au rămas cu cele câteva lucruri pe care și le doreau neapărat cu toții: loc pentru citit, loc de joacă, loc pentru grădinărit, tobogan, spațiu pentru repetiții și proiecții.
Apoi a fost iarăși vremea construcției în echipă: două machete care să ilustreze cât mai fidel cum ar arăta acest spațiu compus. Și care să le servească drept punct de pornire – împreună cu toate informațiile captate în timpul workshopului – arhitectului și constructorului.
Eu aveam emoții, nu știam dacă ideile copiilor chiar pot fi puse toate în practică într-o căsuță de 3 x 3 metri. Dar eu nu sunt arhitect. De aceea am fost la fel de suprinsă ca și copiii când am văzut căsuța montată și când mi-am dat seama că 3 metri înseamnă foarte mult: „Uaaaaaaau, cât de maaaare e!! Și are tobogaaaan! Are tobogan! Și uite și biblioteca noastră!”
Casa-pavilion mai are și spațiu prevăzut pentru o grădină suspendată, plus dulapuri în care își pot ține plicurile cu semințe, ghivece sau ustensile. Biblioteca și grădina sunt, de fapt, două laturi ale unui corp mobil, între ele aflându-se toboganul.
Corpul poate fi mutat, astfel eliberându-se spațiul și devenind loc de joacă, sau de repetiții, sau destinat unor serbări sau evenimente ale școlii.
Când au văzut casa montată la Creative Est, unde a stat expusă două zile și unde vizitatorii au putut aduce plante pentru noua grădină, copiii s-au dat jumătate de oră neîntrerupt pe tobogan și și-au aranjat frumos cărțile primite cadou. Apoi au așteptat casa, împreună cu restul colegilor, chiar în curtea școlii 134, unde a atras și părinți, și profesori și oameni din cartier.
Casa pavilion le-a îndeplinit în final dorințele tuturor celor implicați în proiect. Copiii au cunoscut oameni, locuri și lucruri noi: acum știu, de exemplu, ce înseamnă o machetă, cu ce se ocupă un arhitect sau cum se lucrează bine într-o echipă în care fiecare are un rol definit.
Munca-joacă alături de copii la Building Blocks a provocat și alte creații născute din copilărie: Mihai Duțescu a scris 5 povești cu meștereli de când era copil și le-a publicat în broșura Meștereala. Pentru inspirație pentru alți copii și oameni mari.
Cert este că la Building Blocks am arătat că un copil îți poate schimba perspectiva și că un arhitect nu doar că poate, dar că ar fi bine să îl ia în serios atunci când proiectează orice dedicat copiilor. Va descoperi idei și soluții surprinzătoare care vor mulțumi mai mult ca sigur clientul.
Organizatori: Eematico, Färgfabriken, Nod Makerspace, Asociatia Oricum / Creative Est Festival, Școala 134, Teach for Romania, Zeppelin
Proiectul Building Blocks face parte din programul Suedia Creativă#3 – organizat de Ambasada Suediei și Asociația Zeppelin
Partener principal: ABB
Sponsori: H&M, Husqvarna, IKEA, Volvo Cars
Cu sprijinul: Ecolor, Ericsson, Scania, Securitas, Skanska, Volvo Trucks, Zewa.
Parteneri media: Arhitext, Cărturești, De Design.Tv, Designist, Feeder.ro, Ideaslab, Igloo, IQads, Modernism, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Ring, Șapte Seri, The Institute, Urbology
Proiect cultural finanțat de Ordinul Arhitecților din România – OAR, din timbrul arhitecturii / Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
