text: Ilinca Pop-Gălățianu
imagini: Goriška Museum Archive, Christian Penocchio, New Architectural Heritage Foundation, Anja Medved și Nadja Velušček, Michelle Provoost, ICA-D, Dunaújvárosi Hírlap.
revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X
text: Ilinca Pop-Gălățianu
imagini: Goriška Museum Archive, Christian Penocchio, New Architectural Heritage Foundation, Anja Medved și Nadja Velušček, Michelle Provoost, ICA-D, Dunaújvárosi Hírlap.
Două arhitecte își încep practica în prima parte a anilor ’920: Henriette Delavrancea-Gibory, în 1925, în București, și Eileen Gray, în 1926, în Franța, la Roquebrune-Cap-Martin. Deși nu există o legătură biografică directă între cele două figuri recent valorificate în cultura profesională, așezarea în paralel a primelor case pe care le proiectează sprijină nu numai o înțelegere nuanțată a primilor ani de manifestare a modernismului arhitectural, ci și un demers de recuperare a modelelor critice ilustrate chiar prin proiectul de arhitectură.
Între 1 și 8 martie 2025, campania Editurii Vellant inițiată de Deniz Otay, Linia autoarelor, revine cu o a doua ediție.
Reportaj: Ilinca Pop
Fotografii: Gabriel Amza, boredin.tm, David Dumitrescu, Cosmin Georgescu, Ilinca Pop, Marius Vasile
Fotografia din titlu: Thread, Akane Moriyama, fotografie de boredin.tm
Beta – bienala timișoreană de arhitectură e un proiect cultural al Filialei Timiș a Ordinului Arhitecților din România, organizat de o echipă dedicată.
Cel puțin trei dintre cuvintele pe care le-am folosit în titlu ridică semne de întrebare dincolo de registrul estetic. Întâi, „breaslă”. Ideea de apartenență la un „grup profesional cu interese comune” (o definiție posibilă a breslei) conține un anacronism cultural, fiindcă direcțiile în care se profesează astăzi în domeniul arhitecturii sunt definite tocmai de interese specifice. Apoi alăturarea de cuvinte „femeie arhitect” sau „femei în arhitectură” ar trebui să mai fie folosită doar ca eventuală notă de subsol în problema ipotetic depășită a îmbrățișării diversității reperelor profesionale. Fără intenția de a diviza sau de a simplifica istoria recentă și privite cu aceste rețineri, cuvintele vor trebui totuși folosite.
Proiectul “Curtea lui Pherekyde” propune o intervenție curatorială în curtea interioară a blocului Pherekyde prin care asociația Euxine – Societatea Utopică a artelor din jurul Mării Negre propune publicului bucureștean rememorarea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte urbanistice de la începutul secolului al XX-lea.