Parere sull’architettura. Carmelo Baglivo: o modernitate a incluziunii și incertitudinii

Text: Alexandru Cristian Beșliu
Imagini: Carmelo Baglivo, BAN

Nu întâmplător numele articolului face o trimitere directă la publicația controversată a arhitectului italian Giovanni Battista Piranesi (Observații[1]). Piranesi pleda, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru o reevaluare a clasicității în sensul unei aprecieri declarate față de flagranța geniului creator și a invenției din arhitectura civilizației romane și etrusce în defavoarea naturii primare și austere a modelelor grecești;

Muzeul Școlii de Arhitectură

Un loc emoționat și în același timp un model de design respectuos și cu resurse minime. Alexandru Cristian Beșliu a vorbit cu autorii, cu cei care se ocupă de el și cu profesorul Emil Barbu (Mac) Popescu, care a avut un rol fundamental în nașterea acestui spațiu

Modernismul „familiar”. Tony Fretton: Ansamblul Tietgens Ærgrelse, Frederiksstaden – Copenhaga

Intro: Tony Fretton. Modernismul „familiar”.
Text: Alexandru Cristian Beșliu

Dacă este să considerăm, din punct de vedere istoric, momentul actual în care se află arhitectura, cel puțin din perspectiva suitei de „-isme” specifică istoriografiei de specialitate, am putea să-l numim, în continuare, „post-modernism”; desigur, asta ar fi valabil doar din perspectiva unei situări ulterioare momentului hiper-consacrat de manifestare a Modernismului, nicidecum dintr-o fidelitate față de o estetică “venturiană” care a consacrat termenul în domeniul arhitecturii.

Etica, o consolare

Text: Alexandru Cristian Beșliu, Cosmin O. Gălățianu

Ilustrații (1 și 2): Elogiu persistenței: Versailles ar fi putut deveni Paris. Surse: „Plan General de Versailles”, Nicolas de Fer, 1700; ©2017 Cartography Associates

1