Arhiva articole publicate de: Nickname

Capitalism de cumetrie vs. knowledge economy

Stim noi cum sunt cercetatorii americani, cum fac ei genul ala de studii care corelaza una cu alta, somnul cu stralucirea parului sau inteligenta cu abuzul de cafea, dar va povestesc una buna care poate ajunge, prin voi, si la urechile cuiva de sus, potent, inteligent si influent.

O casa din centrul istoric a fost restaurata si extinsa, servind ca o combinatie complexa de atelier de arhitectura, locuire si servicii urbane.

O statie de pompieri reflecta deopotriva interesul autorilor pentru dialogul cu peisajul inconjurator si nevoia de a asigura un spatiu bine croit pentru un program functional special.

Reabilitarea unor spatii din centrul unui mic oras polonez sporeste valoarea locului prin investitii rezonabile, rigoare si impletire inteligenta de fragmente vechi si interventii noi.

Ca un fel de noua distopie se intrevede azi ceva ciudat: orasul mentalitatilor private. Un oras care se misca de la capatul telefonului mobil. Constructiile unui maine mai bun vin ca un valvartej peste noi, iar libertatea de-a reactiona e mai putin importanta ca noutatea. Noutatea nu are timp de reflectie, e activitate continua, e progres, e mai binele pur, e victoria. Cine observa ca s-a facut un schimb insesizabil? Ce s-a pierdut?

Viitorul este campul pentru cultivat planuri optimiste si stralucitoare, iar in ceea ce priveste orasele, eforturile globale se indreapta catre noi tehnologii digitale sofisticate si catre interfete care sa ne ajute sa ne descurcam in toate aceste tehnologii.

Constantin Goagea: In 2008 te-ai intors din Anglia. Logic, pe mutat muntii din loc, si presupun ca te-ai dat repede cu capul de pereti.
Anca Fetcu: La o zi dupa ce m-am intors… (rade) …Nu, nuu, n-a fost asa… Pentru ca nu se poate, nu aici, nu acum, e complicat si nu o sa iasa. Cu arhitecti vorbind. Nu se poate.

Compartimentarile usoare si insertia unor organe noi contureaza strategia de recuperare a fabricii Fabra & Coats drept centru al industriilor creative.

Eram toti bogati si cool, lumea era un bar misto de tot pe care il stiau toti dintr-o revista, de unde ne priveau toti plini de admiratie cum ne urcam in masinile noastre scumpe, apoi, da, ii invitam pe toti la mine acasa, fiindca eram bogat si toti ma invidiau, fiindca apasam pe telecomanda si era o piscina pe tavan si apa aceea albastruie lasa o umbra palida delicata pe peretii mei de onix,