E una dintre cele mai râvnite zone din București: la nord de inelul central se înlănțuie cartierele-grădină luxoase, perfect structurate, cu vilele și bloculețele frumoase ale elitei interbelice. Un teritoriu ocupat după război de nomenclatura comunistă și asupra căruia au năvălit toate valurile speculative de după 1990. Nu prea mai sunt loturi libere pe-acolo, așa că, în ultimii ani, clădirile noi au nevoie de demolarea celor vechi. În ultima vreme s-au intensificat și „reabilitările” radicale, ce presupun de obicei tot demolarea caselor vechi, eventual păstrându-se părți din fațade. Un fenomen interesant, dar trist este și recursul la imitarea de obicei grosolană a stilurilor vechi – ca și cum integrarea ar fi o chestiune de stil.
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu
Acest proiect pornește de la un teren de dimensiuni medii și de la un volum global deja autorizat. Din punctul meu de vedere, densitatea permisă aici este cam prea mare, având în vedere scara generală a zonei și a vecinătăților. Însă ea a trebuit luată ca un dat de către arhitecți, a căror misiune a fost de a nu produce doar o clădire eficientă financiar și frumoasă, ci și o inserție cât mai pașnică și mai potrivită spiritului locului, inclusiv în ceea ce privește modul de locuire.
*Plan de situație
La prima vedere, clădirea nouă este extrem de simplă: o prismă mai degrabă masivă, din care au fost decupate mai multe porțiuni, și o rețea din elemente verticale și orizontale care determină atât spațiile interioare, cât și fațadele.
În afara acestor elemente placate cu piatră, învelișul este aproape complet transparent (cu excepția unor panouri pline din lemn) și se și retrage în mai multe locuri.
Această transparență, de altfel absolut necesară pentru o clădire adâncă, este un prim pas în atenuarea prezenței noi într-un loc sensibil.
La o privire mai atentă, descoperi că această ordine este alterată în mai multe locuri. Colțuri care par ferm structurale sunt, de fapt, în consolă, cu stâlpi care în mod evident nu se sprijină pe nimic.
Tot așa, în cadrul fațadelor, stâlpi dispar la un moment dat. Rigoarea elementară a unei rețele structurale este dată peste cap în mod voluntar. Conform lui Corvin Cristian, aceste contraziceri nu sunt decorative, ci parte a unui ansamblu de operațiuni arhitecturale menite să dilueze pregnanța clădiri, să îi altereze integritatea, să îndulcească relația sa cu privitorul și cu vecinii.
De altfel, nu e vorba despre un gest arbitrar și decorativ. Pozițiile stâlpilor de pe fațadă chiar corespund axelor structurale ale clădirii, precum și compartimentării principale a apartamentelor.
O serie de alte gesturi merg în aceeași direcție a unei ambiguități controlate și a fragmentării și îmbogățirii locuirii. În afara logiilor și teraselor despre care vom vorbi imediat, mai apar o serie de spații intermediare între interior și exterior, cum ar fi terasa de la ultimul nivel acoperită de o pergolă ușoară – un coronament de care clădirea chiar avea nevoie – sau balcoanele cu colțuri rotunjite, care ies din ortogonalitatea clădirii.
În aceeași categorie intră și gardul de la intrare. În locul zidurilor de cazemată care au împânzit orașul și țara în ultimii 30 de ani, acesta are un soclu foarte jos și este transparent la partea superioară. Este un gest de civilizație urbană și de reverență față de cartier (ale cărui reguli urbanistice din perioada interbelică chiar cereau asta în mod explicit). Dar este și o recuperare a istoriei locului. Pentru gardul metalic nou au fost recuperate elemente din vechiul gard din fier forjat al proprietății, completările fiind adaptări ale modelului originar. E cu totul alt limbaj, dar spiritul e același și mi se pare că se potrivește bine.
Parcursul către interior – prin grădină, printr-un spațiu deschis și acoperit, și continuat apoi de holul de intrare și de casa scării – este încântător.
Dispozitivul de intrare și scara sunt în sine proiecte sensibile de design. Perforațiile rotunde din ușă, cutiile poștale și scara cu balustradă metalică și mână curentă din lemn sunt interpretări evidente, dar nu și copii, ale holurilor de intrare din blocurile interbelice, unde și spațiile comune făceau parte din prestigiul și generozitatea locuirii.
-
+6
Organizarea spațială este riguroasă și eficientă, cu nodurile de circulații și serviciile către centru și spațiile nobile aproape complet deschise către exterior. Locuiești în spații calme și deschise către soare și, la nivelele superioare, către casele frumoase din jur. La logii, prezența elementelor verticale pline este chiar foarte importantă: chiar dacă golul predomină în mod clar, impresia nu este aceea a unei terase deschise, ci mai degrabă a unor camere exterioare, clar definite și din aceeași familie cu spațiile interioare.
Importantă este și înălțimea liberă din locuințe, care iese din standardul meschin pe care îl regăsim inclusiv în multe dintre recentele ansambluri „de lux” .
Materialele contribuie la prețiozitatea locuirii și a prezenței în cartier. Piatra cu care sunt placate suprafețe exterioare este de un cenușiu cald, ce devine auriu când se află în bătaia soarelui, și cu o granulozitate mare. E o alegere importantă, pentru că astfel clădirea capăt scară, vibrație, asemenea vecinilor săi, dar fără a mai fi nevoie și de ornamente.
La final, un cuvânt despre lemn: placările de pe tavanele logiilor și ale balcoanelor, dar mai ales panourile mobile sau fixe din lemn sunt printre cele mai vizibile și fine elemente, atât la exterior, cât și dinspre interior. Ele definesc o piele delicată a clădirii; se armonizează bine cu piatra, sticla și metalul și contribuie mult la caracterul domestic și la îmblânzirea impactului asupra vecinătății.
De altfel, dintre toate discuțiile pe care le-am avut în ultima vreme a reieșit și că ele au devenit foarte rapid (și nu doar pentru arhitecți) unul dintre cele mai recognoscibile și admirate gesturi arhitecturale din cadrul proiectului.
Planuri
-
+1
*plan parter, et.1, et.2. et.3
Info & credite
DE PROIECTE
Arhitectură: Corvin Cristian Studio
Proiect realizat in colaborare cu: AIM Studio, WRA
Autori: Corvin Cristian, Alina Stoica, Iulian Ungureanu, Șerban Roșca
Echipa: Ana Malaianu, Alia Al-Jabbari, Petru Lalut
Vizualizări: Vlad Hani
Client: Andrei Iușut, Luxury Interiors
Executie proiect arhitectură & design interior: Zenith Engineering
Instalații: ACE Tech Consulting
Rezistență: Incona
Fațadă din piatră: Zenith Engineering
Parteneri:
Tâmplării exterioare: Terpan, Punto Casa, Arcade
Tâmplărie Schüco: Alukönigstahl
Fațadă din lemn, pergole și deck lemn exotic: Floors4You
