SUMAR
Edito: 20 de ani. Și mai departe
Text: Ştefan Ghenciulescu
Acum douăzeci de ani mi-am început în mod oficial munca în echipa de conducere a acestei reviste. Bine, pe atunci se chema altfel și avea alt statut, dar tot o publicație independentă era. Când zic echipă de conducere, mă bufnește puțin râsul, pentru că acea echipă însemna și redacția la acel moment, ba chiar și designul. Până prin 2004, tot aceiași trei oameni – Cosmina, Constantin și cu mine – făceau și marketingul (adică banii din publicitate), și distribuția cu rucsacul. (…)
DOSAR: MODERNISM. ÎN CONTINUARE
Text: Ştefan Ghenciulescu
*Horia Creangă, blocul „Patria”, Bucureşti
După cum probabil ştiţi, situl natural şi cultural „Roşia Montană” a fost înscris anul acesta pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. E, desigur, o imensă bucurie, rezultatul unei lupte crâncene la care au participat, în proporţii diferite, sute de mii de oameni. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc aici, ci despre ce am descoperit, uitându-mă pe lista din acest an şi apoi pe câteva din anii trecuţi. Astfel, printre monumente şi situri vechi de uneori mii de ani am regăsit şi un loc pe care l-am vizitat cu drag ca student: ansamblul Mathildenhöhe din Darmstadt, o colonie de artişti şi un vârf al stilului Sezession german; apoi, mai aproape de noi, operele lui Jože Plečnik din Ljubljana, o recunoaştere a valorii excepţionale a unui arhitect modern inclasabil. Mai departe geografic, dar mai aproape în timp, pe listă apare şi un inginer mexican. Eladio Dieste a construit începând cu anii ’50 clădiri cu bolţi din cărămidă atât de delicate, că par a fi făcute din hârtie. De fapt – atenţie, arhitecţi! –, e plin de ingineri anul acesta, pentru că au mai fost acceptate şi lucrări hidrotehnice: „Dutch Water Defence Lines” – măreţul program olandez lung de peste 200 de km şi desfăşurat între 1815 şi 1940 sau linia de cale ferată Trans-Iran din perioada interbelică. Aşadar, cel puţin 5 din totalul de 34 de situri înscrise. (…)
Limite impuse
Starh: Imobil de locuinţe, Bucureşti
Foto: Laurian Ghiniţoiu, Vlad Pătru
Un bloc modernist foarte obişnuit pentru Bucureştiul interbelic, dintre cele care sunt azi demolate sau masacrate fără probleme. Aici este restaurat şi pus în valoare cu grijă şi respect. Apoi clădirea nouă, articulată în raport cu cea veche, dar nu în mod radical, demonstrativ, ci printr-o coasere subtilă. Această clădire nouă este mare, multă, rentabilă, se supune unor condiţionări implacabile. Şi, în sfârşit, ar mai fi grădina, de fapt grădinile – comune sau individuale, la parter sau în chip de terase generoase la etaje. E unul dintre foarte puţinele proiecte Starh cu buget mic, şi deci cu atât mai meritoriu. (…)
Millo Office, Bucureşti
ADN BA
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Ştefan Tuchilă, Laurian Ghiniţoiu, Adrien Guitard
Un loc preţios…
…şi complicat. În zona din jurul Căii Victoriei, între Piaţa Revoluţiei şi Bulevardul Elisabeta, se suprapun cam toate straturile istorice, de la traseul sinuos, specific balcanic, al Căii Victoriei şi minunata biserică Kretzulescu la eclectismul clădirilor publice şi al caselor sfârşitului de secol al XIX-lea şi apoi la neoromânescul flamboaiant şi eleganţa Art-Deco şi modernistă a anilor ’30. Perioada postbelică ne-a dat în primul rând ansamblul Sălii şi Pieţei Palatului, o operaţie urbană ce a presupus distrugeri importante şi relaţii dificile cu ţesutul urban din spatele său, însă cu calităţi urbane şi arhitecturale certe.
Până de curând, ultima intervenţie a fost actualul Novotel, o arhitectură comercială implantată la mijlocul anilor 2000 pe amplasamentul fostului Teatru Naţional. Această clădire dragă bucureştenilor forma un ansamblu divers, împreună cu micul peron din faţă, cu micul zgârie-nori miniatural al Palatului Telefoanelor (un proiect ame¬ricano-român) şi cu clădirea modernistă Adriatica. Grav avariat în urma bombardamentelor germane din 1944, teatrul ar fi putut fi restaurat, însă regimul comunist a preferat eliminarea sa, rezultând un mare platou în chiar inima oraşului.După 1990, în locul unei clădiri sau al unui spaţiu public, s-a preferat, în mod foarte specific capitalismului nostru sălbatic, cedarea terenului pentru o investiţie privată. Oraşul a obţinut în schimb o falsă ruină, o reconstrucţie din materiale uşoare a porticului originar: trecutul reinventat a devenit decor în cadrul unei arhitecturi comerciale.
Millo Office este prima intervenţie la scară mai mare în zonă după mulţi ani. (…)
Căutând casa ideală
ADN BA: Locuinţă, Dumbrava Vlăsiei
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghiniţoiu
Din anumite puncte de vedere, această casă se apropie de un proiect studenţesc; asta dacă îţi imaginezi un proiect studenţesc curajos şi inteligent, fără un client concret, dar într-un context absolut real şi care chiar trebuie realizat, şi realizat bine.
Ansamblul rezidenţial Dumbrava Vlăsiei se construieşte la marginea unei păduri de la periferia de nord a Bucureştiului. Investitorul şi-a dorit să impulsioneze calitatea locuirii şi cea arhitecturală şi a comandat mai multor birouri prestigioase câte un proiect de casă. Acestea urmează să fie vândute după terminarea lor (o parte au fost deja) şi în plus au rolul de a seta un standard arhitectural ridicat şi să devină modele pentru cele viitoare. (…)
DoCoMoMo România, 5+5 şi perspectiva patrimoniului modernist
În conversaţie cu Ana Maria Zahariade, Ruxandra Nemţeanu şi Radu Ponta
DoCoMoMo Internaţional (International Committee for Documentation and Conservation of Buildings, Sites and Neighbourhoods of the Modern Movement) s-a născut dintr-o dorinţă împărtăşită transnaţional, dar la momentul acela, izolat şi individual – aceea de a identifica, cerceta, promova şi proteja patrimoniul construit lăsat de arhitecţii Mişcării Moderne în toată lumea. (…)
Ritualuri ale singurătăţii
O discuţie despre (toate tipurile de) modernitate cu Daniel Tudor Munteanu & Davide Tommaso Ferrando
În Zeppelin #160 publicam prima etapă a unuia dintre cele mai strălucite şi complexe proiecte pentru Bienala de la Veneţia din 2021. Expoziţia online despre Incredibila şi trista poveste a unei contese solitare şi a casei ei pentru locatarul care a refuzat să participe a fost urmată de un eveni¬ment ad-hoc în timpul Bienalei efective, pe (de fapt, într ) un vechi vas comercial, un trabaccolo, ancorat la Punta della Dogana.
Ştefan Ghenciulescu a discutat cu Daniel Tudor Munteanu şi Davide Tommaso Ferrando, curatorii Unfolding Pavilion, despre care ne spun că este „un proiect curatorial în expansiune care apare cu ocazia evenimentelor majore de arhitectură, de fiecare dată cu o expoziţie care prezintă o altă temă inspirată de spaţiul pe care îl ocupă, realizată din opere originale care reacţionează atât la acest spaţiu, cât şi la contextul său cultural şi istoric. S-a vorbit despre arta şi motivaţiile de a mai produce azi expoziţii, despre ce mai pot însemna termenii de „modern” şi „contemporan”, despre rolul istoriei şi despre multe alte lucruri. (…)
Reînsufleţirea unui bloc de locuinţe modernist
Restaurarea Serpentine House din Helsinki
Proiect Yrjö Lindegren, Kati Salonen & Mona Schalin Architects
Text: Mona Schalin
Foto: Anders Portman/Kuvatoimisto Kuvio Oy
Serpentine House (finlandeză: Käärmetalo) este una dintre cele mai cunoscute dezvoltări imobiliare în Helsinkiul de după război – printre altele, a fost listată de DoCoMoMo ca exemplu semnificativ al arhitecturii moderne finlandeze. Complexul a trecut prin renovări majore încă din 2016, iar prima fază a fost finalizată în 2018. (…)
ZOOM
Pădurea din sticlă şi metal
Corvin Cristian Studio: Sera Eden, Bucureşti
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghiniţoiu
În cam toate istoriile arhitecturii moderne, undeva la început ne sunt prezentate ca opere precursoare Crystal Palace, uriaşa seră din apropierea Londrei, gările cu ale lor uriaşe acoperişuri vitrate sau pasajele urbane din centrele metropolitane. Au urmat apoi eroii avangardei, cu panourile lor vitrate ce urmăreau să şteargă diferenţa dintre interior şi exterior. Sticla, alături de metal şi de beton, este materialul prin excelenţă al modernităţii. Ca în atâtea alte cazuri, în perioada recentă ea apare şi la proiecte excepţionale, dar şi sub forma hectarelor de faţade reflectorizante ale arhitecturii comerciale de pretutindeni. Criza energetică şi, mai recent, cea climatică au pus sub semnul întrebării suprafeţe vitrate mari ce nu beneficiază de protecţie solară. Noile tehnologii rezolvă multe, dar nu ajung de obicei pentru a asigura confortul şi un echilibru termic responsabile din punct de vedere ecologic.(…).
Imobil de apartamente La Gloire Varşovia 6
Corvin Cristian Studio
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghiniţoiu
E una dintre cele mai râvnite zone din Bucureşti: la nord de inelul central se înlănţuie cartierele-grădină luxoase, perfect structurate, cu vilele şi bloculeţele frumoase ale elitei interbelice. Un teritoriu ocupat după război de nomenclatura comunistă şi asupra căruia au năvălit toate valurile speculative de după 1990. Nu prea mai sunt loturi libere pe-acolo, aşa că, în ultimii ani, clădirile noi au nevoie de demolarea celor vechi. În ultima vreme s-au intensificat şi „reabilitările” radicale, ce presupun de obicei tot demolarea caselor vechi, eventual păstrându-se părţi din faţade. Un fenomen interesant, dar trist este şi recursul la imitarea de obicei grosolană a stilurilor vechi – ca şi cum integrarea ar fi o chestiune de stil.(…)
Două case din terracotta
Introducere:: Cătălina Frâncu
Casa Mira şi Casa Claudia ne oferă oportunitatea de a analiza două case aproape vecine, din acelaşi cartier al oraşului valencian Benimaclet şi construite în aceeaşi perioadă. Autorii intervenţiilor sunt Arturo Sanz şi, respectiv, Arturo Sanz şi Fran López López, deci ne aşteptăm să vedem continuitate în abordarea proiectelor. La o privire mai atentă, mai apare un temei al acestei continuităţi: ambele case sunt remodelate folosindu-se un material tradiţional omniprezent pe coasta mediteraneeană spaniolă: terracotta. În Spania există încă fabrici care produc cărămizi de teracotă, atât industrial, cât şi manual. Datorită utilizării aceleiaşi reţete de sute de ani, noile intervenţii din teracotă îmbătrânesc în armonie cu cele preexistente, fără ca noile adiţii să rămână prea strălucitoare pentru mult timp.(…)
Adaptare din teracotă
Casa Mira, reabilitarea unei case de oraş în Benimaclet (Valencia)
Proiect / Text: Arturo Sanz
Foto: Mariela Apollonio
Casa Mira cerea să fie adaptată nevoilor curente prin modificarea spaţiilor, schimbări în fluxurile de circulaţie şi prin adăugarea de noi funcţiuni. Fiind vorba despre o casă tradiţională, ne-am dorit să îi păstrăm identitatea intactă; astfel am restaurat faţada păstrând arcele originale, zidul interior din cărămidă, uşile, plăcile ceramice, gresia rezistente la apă care au fost reasamblate pentru a forma un model de covor. Mai departe, am pus în lumină descoperirile de după excavări: zidurile din cărămidă din grădină şi asizele din piatră, parte fiind refolosite pentru direcţionarea unui flux de apă. (…)
Adaptare din teracotă
Casa Claudia, extensie în jurul unei curţi în Benimaclet (Valencia)
Proiect / Text: Arturo Sanz, Fran López López
Foto: María Mira
În a doua jumătate a secolului XX, orăşelul cu livezi, Benimaclet, a fost asimilat de Valencia. Case uni- şi plurifamiliale coexistă în ţesutul urban. Casa Claudia e un exponent al unui astfel de element urban: e o clădire de trei etaje constituită din şase locuinţe separate legate la parter cu două alte construcţii de două etaje din spatele lotului. Intervenţia noastră constă în reconstruirea uneia dintre clădirile ce aparţin locuinţei de la parter. (…)
Casa (în) L
Citrus Studio
Text: Lorena Brează
Foto: Citrus Studio
Un L cu buzunare ascunse şi perspective verzi – o casă extrovertită, transparentă şi deschisă către natură: dinspre curte, expoziţii de spaţii, de plinuri şi goluri printre care-ţi vine să te ascunzi; dinspre stradă, un obiect elegant, diferit de context, a cărui efervescenţă generează adesea o oprire şi un motiv de interacţiune (ne spun vecinii). Casa în L e rezultatul unei interacţiuni generat de-a lungul a 4 ani plini, într-o comunicare intensă (şi în acelaşi timp na¬turală) client–arhitect, de care multe clădiri ar avea nevoie. Despre concept şi proces mi-a povestit Claudia, care a proiectat minuţios povestea. Casa a fost pentru ea un început ca arhitect independent, o ocazie de a da tot ce-i mai bun, dar şi de a învăţa foarte mult. (…)
A fost odată la Cotroceni
Zeppelin Design
Text: Constantin Goagea
Foto: Andrei Mărgulescu
De-a lungul a aproape trei secole şi jumătate, ansamblul Cotroceni a evoluat de la mănăstire domnească la reşedinţă princiară, la palat regal, la palat al pionerilor în perioada socialistă, a fost restaurat şi transformat cu scopul de a deveni una dintre locuinţele cuplului Ceauşescu, ajungând, după Revoluţie, sediu al Administraţiei Prezidenţiale.
Expoziţia prezintă ansamblul Cotroceni ca martor al acestor perioade istorice, a interacţiunii dintre stilurile arhitecturale, a influenţelor, modelelor şi relaţiilor care se dezvoltă între putere şi cultură şi a transformărilor prin care a trecut în ultimele trei secole acest monument remarcabil. (…)
ASTRA VR
Zeppelin Design: Punerea în valoare a patrimoniului tradiţional prin tehnologii multimedia
Text: Constantin Goagea
Foto: Silviu Popa
ASTRA VR este un experiment muzeal care se foloseşte de tehnologie VR, instalaţii de sunet şi bandă desenată pentru a face patrimoniul culturii tradiţionale mult mai accesibil. Miza pe care muzeul ASTRA din Sibiu şi-a asumat-o a fost aceea de a inova modalităţile de exprimare muzeistice şi de a se apropia de o nouă generaţie de vizitatori.
Toate aceste mijloace contemporane au fost puse în joc pentru a evoca lumea satului dimprejurul Sibiului, la începutul secolului trecut. (…)
Locuri de stat în piaţa Huet, Sibiu
Mânadelucru
Text: Dorin Ştefan Adam
Foto: Laurian Ghiniţoiu
Mobilierul realizat pentru Piaţa Huet este unul reversibil şi relocabil, dar născut din condiţiile specifice şi de înţelegere ale contextului respectiv. Sensul proiectului a fost acela de a conforma locuri şi de a-i aduce pe oameni în piaţă, de a crea locuri unde ei să se oprească sau chiar de a face posibilă funcţionarea unei pieţe agroalimentare volante. (…)
Forma urmează situaţiei. Oraşul contemporan anticipat de situaţionişti
Autor: Silviu-Teofil Medeşan. Editura Ozalid
Recenzie Vera Marin
Cartea lui Silviu-Teofil Medeşan, publicată de editura Ozalid, intitulată Forma urmează situaţiei. Oraşul contemporan anticipat de situaţionişti mi-a adus nu doar informaţii pe care nu le aveam, ci m-a şi ajutat în reflecţii despre impactul acţiunilor de proiectare participativă, despre direcţiile de acţiune în care ar avea sens să ne investim energia în viitorul apropiat.(…)
Beirut după explozie
VICEVERSA
În perioada 4 noiembrie–9 decembrie va avea loc la Palatul Parlamentului expoziţia/instalaţia de fotografie Beirut după explozie. Este un prim eveniment al asociaţiei VICEVERSA din tema Oraşe în transformare. Asociaţia VICEVERSA este compusă din: Laurian Ghiniţoiu, Dorin Ştefan Adam, Ioan Şoldănescu. (…) Pe 4 august 2020, un eveniment nefericit a zguduit capitala Libanului. Explozia din Portul Beirut a afectat grav peste 800 de clădiri în zona Mar Mikhael, inima creativă a oraşului. În urma lui cel puţin 204 persoane şi-au pierdut viaţa, peste 6.500 au fost rănite. Peste 300.000 de oameni au rămas fără locuinţe. Înţelegerea contextului nuanţat şi a memoriei actuale este parte a demersului cultural propus. (…)
PLAN
O colecție de planuri de arhitectură, într-o revistă-album de colecție.
……..
Zeppelin #163 (toamna, 2021) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici, la prețul de librărie (30 RON), căci preluăm noi costurile de transport pentru toate livrările interne.
Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.
Râmânem la înălțime, împreună.
