Să locuiești în natură, de-adevăratelea. Inverted House, Hokkaido

Text: Laura Cristea

Proiect: Echipa din cadrul Școlii de arhitectură din Oslo

Foto: Shinkenchiku

 

O casă afară.  Adăpostirea repusă în discuție. O casă desfăcută în natură și o lecție de-a construi (într-)un context diferit.

 

Concursul organizat de LIXIL JS Foundation invită, anual, universităţi din întreaga lume să propună un proiect experimental de arhitectură sustenabilă. În aprilie 2015, proiectul Inverted House al echipei de la The Oslo School of Architecture a fost ales câștigător. A urmat detalierea tehnică, în Tokyo, împreună cu arhitecți de la *Kengo Kuma and Associates și ingineri locali, apoi șantierul în Taiki-cho, Hokkaido, unde am supravegheat îndeaproape lucrările. Finalizată în primăvara aceasta, casa este un numitor comun neașteptat între culturi foarte diferite, iar experiența noastră ca studenți, o șansă rară de învățare.

02_A_shinkenchiku_001

A cincea ediţie a concursului propunea o subtemă contradictorie: House for Enjoying the Harsh Cold – o casă de oaspeți în care vitregia locului să devină o experiență pozitivă. Răspunsul nostru a fost o critică la adresa sustenabilității înțeleasă ca ermetizare și împachetare. Astfel, am încercat să rearticulăm spațiul arhitectural la natura înconjurătoare, inversând casa.

 

08_B_shinkenchiku_005

Pereții delimitează un singur spațiu interior, minimal, și creează scheletul cruciform pentru spații exterioare generoase. O serie de acoperișuri și platforme oferă diferite grade de protecție și definesc locuirea în natură.

 

06_A_shinkenchiku_006

Unitatea astfel creată se așază în loc după soare, vânt și zăpadă, instrumentând aceste elemente în favoarea casei.

 

07_B_shinkenchiku_014

Miezul tare al proiectului a fost, de la primele schițe, spațiul arhitectural și definirea lui precisă. Astfel am gândit o cameră de zi exterioară cu un acoperiș plat, cu platforme succesive care urcă spre inima casei, focul.

 

10_A_shinkenchiku_026

Spațiul interior pornește tot din vatră, dar este întunecos, îngust și lung, cu fereastră joasă orientată spre pământ. Bancheta care îl parcurge oferă într-un capăt lățimea necesară pentru a dormi în caz de vreme rea.

 09_B_ALTERNATIVA_shinkenchiku_021

 

Baia exterioară este pitită în spatele casei, protejată de un acoperiș abrupt. Camera de dormit afară plutește deasupra pământului, cu un acoperiș care se deschide spre cer și răsărit.

 

De la proiect la realitate

Prima realitate de care ne-am lovit a fost cea a multiculturalității proiectului și a delicatelor diferențe culturale. Deși proiectul de concurs a fost foarte bine primit, am constatat rapid că au sedus imaginile, iar calitățile spațiale au fost mai puțin înțelese. Pe noi ne interesau proporțiile spațiilor și ale fiecărui element în parte, principiile alcătuirii, sensibilitatea așezării în peisaj.

04_B_11_OUTSIDE LIVING ROOM SUMMER

Echipa de arhitecți locali și ingineri, cu intențiile cele mai bune, așteptau să se consulte cu noi, studenții, în stabilirea unor detalii, lăsându-l pe constructorul cu experiență să rezolve partea serioasă. Ne-am luptat asiduu pentru credibilitate, bună comunicare, și pentru a menține proiectul sănătos la fiecare pas. Am fost deopotrivă criticați și lăudați pentru o încăpățânare nespecifică culturii locale.

 

05_B_14_INSIDE ROOM WINTER

La vizita de sit am realizat că terenul are o pantă mult mai mare decât reieșea din documentația concursului. Am decis că este important caracterul orizontal al casei și am propus o platformă din pământ cu geometrie clară, care să o elibereze de constrângerea terenului. Împreună cu inginerul structurist, am detaliat inițial un sistem integral din lemn, în care fiecare acoperiș era susținut doar de pereți din lemn masiv și de un singur stâlp.

Nefiind un sistem închis, rezistența structurală a pereților urma să fie testată în laborator. După primul deviz detaliat, am fost însă nevoiți să facem schimbări radicale pentru a reduce costul. O lecție importantă, sub îndrumarea profesorilor noștri, a fost asumarea și chiar accentuarea acestor schimbări. Am redus sensibil suprafața casei, recalibrând fiecare spațiu și element. Pereții au trebuit realizați din beton armat, lemnul masiv dovedindu-se foarte scump. Odată cu această decizie, am propus și cele două acoperișuri de peste intrări tot din beton, pentru a da complexitate noului principiu.

 

01_A_shinkenchiku_053

Am propus un beton rugos, cu cofraj din placaj refolosit, un beton imperfect greu de imaginat de către japonezi. Ambiția în procesul de cost-cut a fost să nu lăsăm o listă cu cifre să decidă finalitatea arhitecturală.

Pentru constructorul local din Hokkaido, casa a fost o adevărată provocare mentală. Deși relativ simplu de ridicat, cea mai grea sarcină a fost înțelegerea gesturilor arhitectonice, balansul între materiale standard și detalii nonstandard, preferința noastră pentru rugos și ne-ascuns.

 

09_A_shinkenchiku_043

Detaliile și noile îmbinări beton–lemn au fost desenate pe șantier, folosind o fărâmă de engleză și aplicații translate. Construcția este foarte directă, cu fiecare element individualizat, respectând o ierarhie clară: acoperișurile sunt atașate de beton doar cu elemente vizibile, ramele ușilor și ferestrelor au dimensiuni generoase și sunt aplicate pe o față anume a peretelui. Singura structură ascunsă este acoperirea camerei de zi exterioare, pentru a-i da acesteia importanța unui salon. Izolația este minimală, conturând perimetrul camerei interioare pe acoperiș.

Nu am avut încă șansa locuirii în casa complet funcțională, dar experiența spațială și relația cu natura înconjurătoare este pentru noi mai reușită chiar decât ne-am imaginat inițial. Franchețea conceptuală și constructivă o ancorează definitiv în peisajul sălbatic, păstrând totuși o eleganță a locuirii. Cel mai frumos compliment primit a fost acela că pare o casă mai sensibil japoneză decât ar fi făcut-o chiar ei.

Concurs: 1st prize in 5th LIXIL International University Architectural Competition, 2015
Organizator: LIXIL JS Foundation
Amplasament: 158-1 Memu, Taiki-cho, Hiroo-gun, Hokkaido, Japonia
Client: LIXIL JS Foundation
Echipa de proiectare: AHO – The Oslo School of Architecture and Design
Studenți: Laura Cristea, Mari Hellum, Stefan Hurrell, Niklas Lenander.
Îndrumători: Neven Fuchs-Mikac, Thomas McQuillan, Raphael Zuber
Arhitecți locali: Kengo Kuma and Associates (Takumi Saikawa, Katsuhito Komatsu)
Inginerie structurală: Oak Structural Design Office (Masato Araya)
Antreprenor general: Takahashi Construction Company
Începutul construcției: 09. 2015
Predare: 01. 2016
Arie: 140 mp

 

* Citiți și Kengo Kuma: Yure – instalaţie urbană la Paris