Made Expo 2021

Roșia Montană – Patrimoniu. Comunitate. La viitor. 

Se lasă temperaturi mici peste Roșia Montană. Cu ele se așterne un soi de oboseală stranie, după o vară ca niciuna până acum, cu multe evenimente, vești și entuziasm. A venit vremea bilanțului și a concluziilor de etapă. Programul Adoptă o Casă la Roșia Montanăși-a derulat în acest an a 10-a campanie consecutivă de lucrări și intervenții în situl minier istoric de la Roșia Montană. Un sit care din vară, mai exact din 27 iulie, a primit cea mai râvnită distincție la care poate spera orice sit de patrimoniu din lume. Roșia Montană este inclusă acum în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

La pachet, Roșia Montană a fost inclusă și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, dată fiind vulnerabilitatea sitului și pericolul de a își pierde cu ușurință caracteristicile care au recomandat-o pentru această înscriere.

 

Text & foto: Asociația ARA – Arhitectură. Restaurare. Arheologie

 

Vulnerabilitatea este, poate, cuvântul care a descris dintotdeauna cel mai bine acest loc. Vulnerabile sunt rețelele dantelate în inima muntelui, săpate cu daltă, ciocan, apă și foc. Vulnerabile sunt zidurile caselor care, multe dintre ele, abia se mai țin semețe în picioare. La fel este și comunitatea locală care încă animă locul, prinsă într-un joc cinic al incertitudinilor, promisiunilor și jocurilor politice. Și, de parcă nu era de ajuns, vara a adus – chiar cu câteva zile înainte de decizia Comitetului UNESCO – evenimente naturale care parcă au fost menite să arate tocmai măsura reală a fragilității locului. Inundații puternice au afectat cea mai săracă parte a satului și a comunității. Un eveniment care a afectat sute de familii, evacuate la marginea unei zone industriale dezafectate, familii care, după cum stau lucrurile, vor urma să-și petreacă iarna aici…

 

 

Pusă însă în oglindă cu ceea ce ar putea fi, cu potențialul său uriaș recunoscut de lumea întreagă, Roșia Montană are o șansă, nesperată și nemaiîntâlnită până acum: aceea de a își creiona un viitor dezlipit total de minerit, de acel minerit care consumă și nu lasă nimic în loc și de a ”profita” de celălalt minerit, cel tradițional și adaptat vremurilor și oamenilor, cel care a modelat Roșia Montană, comunitatea, târgul, dealurile și măruntaiele muntelui. Este un drum la care, cel mai probabil, nu se vor alia consistent și perseverent autorități, politicieni sau instituții controlate politic, dar la care societatea civilă, profesioniștii și localnicii deja s-au arătat entuziaști să participe.

Iată, așadar, cum a arătat vara aceasta la Roșia, din perspectiva patrimoniului și a comunității:

Lapidarium-ul.

În acest an Asociația ARA – Arhitectură. Restaurare. Arheologie a deschis un nou șantier, atipic cumva față de lucrările de până acum: în urmă cu 2 ierni s-a prăbușit amenajarea care adăpostea colecția de piese romane, altare, stele funerare recuperate prin anii 70 din zidurile caselor în care fuseseră încastrate sau de pe colinele Roșiei Montane. Am reușit să ne mobilizăm, să facem un mic proiect de amenajare, să obținem autorizație de intervenție de urgență și, cea mai grea dintre probleme, să asigurăm parte a finanțării necesare. De mare ajutor ne-au fost, ca în fiecare an, finanțările obținute de la AFCN și Ordinul Arhitecților, și pentru prima oară într-o măsură considerabilă, din donații individuale.

 

*foto:lapidarium / credit> adoptaocasa.ro

 

Structura de protecție, realizată din elemente din lemn (grinzi și stâlpi), conectate cu piese metalice, va susține un acoperiș verde, așezat pe un planșeu de lemn. În acest spațiu va fi dezvoltat un scenariu de prezentare și interpretare a patrimoniului expus, prin prezentări grafice ale contextului în care aceste piese au fost descoperite. Până la finalul campaniei 2021, adică luna noiembrie deja, am reușit să finalizăm structura, să repunem piesele la locul lor sub acoperire, să terasăm terenul, să pregătim acoperișul pentru stratul vegetal. În doar 3 luni, alături de 30 de voluntari și localnici, toate aceste lucrări desfășurate pe 30 de metri lungime, s-au apropiat consistent de final. Sunt lucrări pe care nu le-am fi putut duce la bun sfârșit fără finanțarea necesară, pentru care a sărit o bună parte din comunitate în ajutor: au fost organizate strângeri de fonduri încă din primăvară, când antreprenori locali au oferit cazare, servicii sau produse în schimbul donațiilor. Este o lucrare care a însuflețit parcă mai mult decât celelalte, întrega comunitate. Poate pentru că vorbim despre unul dintre cele mai improtante obiective din Roșia – Muzeul Mineritului din incinta fostei întrerpinderi miniere de stat, un loc aflat într-o avansată stare de degradare dar care se încăpățânează să atragă mii de turiști anual.

În paralel am derulat și alte lucrări la alte obiective din programul Adoptă o Casă: la casa din piața centrală a fost finalizată scara de stejar de acces la terasă și a fost curățată fațada casei. La casa parohială unitariană a fost amenajată tot zona de acces la etaj a uneia dintre anexe. S-au pregătit suprafețele cu cercuială (nuiele de alun) pentru tencuială la casa tradițională din Brazi iar la fierărie am început lucrări de degajare a vegetației și umpluturilor pentru identificarea ruinei demisolului casei și a zidului de sprijin în scopul refacerii zidăriilor. Aici vremea rea ne-a luat din avânt și am fost nevoiți să amânăm parte din lucrările planificate.

 

*foto: alte lucrări / credit: :adoptaocasa.ro

 

Am reluat în acest an, la mijlocul lunii august, Zilele Patrimoniului, un eveniment dedicat publicului larg și comunității, suspendat din considerente pandemice în 2020. A fost o ediție specială pentru că pentru prima oară a fost o ediție organizată în parteneriat cu RosiaMontana.Community, adică Asociația Roșia Montană în Patrimoniul Mondial, o organizație locală alături de cale reușim să derulăm activități conectate la resursa culturală a zonei și să explorăm potențialul său prin prisma activităților educative pentru tineri. Așa se face că vara aceasta s-a întâmplat și un prim proiect dedicat adolescenților și tinerilor din Roșia: Școala de Vară ”Acasă la Roșia Montană”, un proiect care a adus laolaltă numeroși tineri din localitate cu nume sonore din zona educației non-formale. Ateliere de teatru-forum cu Katia Pascariu, despre biodiversitate cu Felicia Ienculescu-Popovici, despre tradițiile zonei cu Maria Miron, despre patrimoniul descoperit prin povești – cu Iulia Iordan și redat înapoi comunității prin paginile unei mini-reviste, alături de Valentina Bâcu. Atelierele au fost dublate de aplicații practice despre editare foto-video și web iar finalul activităților a adus, chiar în cadrul Zilelor Patrimoniului, o expoziție cu fotografiile realizate de copii, lansarea revistei și, piesa de rezistență, un tur ghidat pregătit 100% de tinerii roșieni.

 

 

Nu au lipsit dezbaterile, atelierele cu meșteșugari sau de confecționat tăblițe cerate, proiecțiile de film și serile cu gulaș în jurul focului, activități ce au retrezit apetitul comunității locale pentru balurile și întrunirile de altădată iar turiștilor veniți în familie la Roșia le-au prilejuit o vacanță plină de activități într-un loc deosebit de ofertant. Au urmat alte seri cu proiecții de film la Tăul Brazi, și pentru că RosiaMontana.Community este într-adevăr o organizație comunitară, au urmat și campanii de informare despre resurse, finanțari posibile, despre acreditări pe diverse domenii și cursuri aplicate despre autorizarea punctelor gastronomice locale, de exemplu. O privire ambițioasă spre viitor, în paralel cu grija pentru cei vulnerabili, marcată de o intensă campanie de intervenție post-inundații dedicată celor care au avut de suferit în urma evenimentelor din luna iulie la care au luat parte deopotrivă localnici și susținători din toată țara ai Roșiei Montane.

Pentru că asta face o comunitate, nu?

 

 

Ce rămâne, ce urmează?

Vorbeam despre vulnerabilitate. Este un fenomen și o trăsătură care va marca Roșia Montană mult timp de aici înainte. Rănile, distrugerea, sărăcia, instabilitatea, demagogia, lipsa de perspective nu se vindecă într-o vară. Este însă această vulnerabilitate și un impresionant motor pentru regenerare, pentru mobilizare într-o zonă și într-o comunitate la care ne-am obișnuit să ne raportăm, prea des în ultimii 20 de ani, ca la una pecetluită și resemnată, pe principiul ”zarurile sunt aruncate” sau ”suntem prea mici să putem face ceva”.
Ce va urma va depinde în măsură copleșitoare de comunitatea aceasta extinsă: localnici, meșteșugari, profesioniști, tineri și foarte tineri, oameni de pretutindeni care își găsesc locul în moduri diverse aici, voluntari, donatori sau pur și simplu persoane care identifică Roșia Montană, în aceste vremuri atât de tulburi, cu speranța.

Urmează multă muncă. Noul statut de sit al patrimoniului Umanității vine cu multă speranță dar și cu multe oportunități care nu se vor materializa singure. Rămânem aici, noi, echipa Adoptă o Casă, alături de partenerii noștri locali, la lucru. Tuturor celor curioși sau dornici să pună un umăr de ajutor, le spunem că sunt mai mult decât bineveniți aici, în inima Apusenilor.

 

Site: www.adoptaocasa.ro
Facebook: fb.com/adoptaocasa
Podcast 2020/2021: Spotify / Youtube
Instagram: instagram.com/adopta_o_casa/

Contact: contact@adoptaocasa.ro
Donații: https://bit.ly/AOC_donatii / PayPal: contact@adoptaocasa.ro

Sari la conținut