Text, foto: Ștefan Ghenciulescu
DOSAR: Transilvania
Coordonatori: Ștefan Ghenciulescu, Cătălina Frâncu
Ne doream de multă vreme acest dosar. E multă arhitectură bună în România intracarpatică. Am făcut toate eforturile pentru a nu sucomba clişeelor în selecţie şi texte. Sperăm că am reuşit, pentru că entuziasmul a fost mare. Şi sperăm că am reuşit cu adevărat să onorăm o regiune şi mai mulţi arhitecţi, meşteri şi clienţi.
Vârstele orașului
Restaurarea Turnului Pompierilor, Cluj-Napoca
Proiect: Vlad Sebastian Rusu și Octav Silviu Olănescu, birouri individuale de arhitectură
Text: Vlad Sebastian Rusu / Foto: Cosmin Dragomir, Vlad Sebastian Rusu
Un turn, mai multe epoci, comunități și funcțiuni. Proiectul atribuit în urma unui concurs internațional este în același timp curajos și politicos. Nu inventează un aspect unitar (și fals), ci relevă istoria agitată a orașului. Ultimul strat – cel al zilei – este vizibil de afară doar la ultimul nivel, ce-i drept, într-un mod spectaculos. Însă intervenția contemporană parcurge și leagă întreaga construcție. Turnul supraînălțat în mod delicat redevine un reprezentant al unei istorii și al unei comunități complexe și un reper al unui oraș ambițios.
Măsură și generozitate. Sala polivalentă de sport din Blaj
Proiect, text: arh. Vlad Sebastian Rusu
Intro: Ilinca Pop / Foto: Cosmin Dragomir, Vlad Sebastian Rusu
Proiectul sălii polivalente de sport din Blaj nu e numai exemplul unei bune practici profesionale, ci și al bunei practici în domeniul investițiilor publice, o problemă acută pentru arhitectură, și nu doar în cazul orașelor mici și nu doar în cazul României. Evident e faptul că generozitatea și măsura pot coexista într-un fel de planificare comprehensivă, coordonată de arhitect (de la proiect la recepție) a ceea ce poate deveni un pol de dezvoltare regională, iar constrângerile economice nu sunt sinonime concesiilor privind calitatea arhitecturală.
Titlu: De la birocrație la strategie
Interviu cu Dragoș Oprea, arhitect-șef al Brașovului
Reporter: Cătălina Frâncu
Dragoș Oprea este co-fondator al biroului de arhitectură Exhibit Arhitectura, premiat la secția restaurare a Bienalei de Arhitectură din București, cu 14 premii și nominalizări la Anuala de Arhitectură și nominalizat la premiile Mies van der Rohe. A luptat mereu pentru un mediu construit de înaltă calitate și pentru coerență teritorială iar acum a trecut de partea cealaltă a baricadei, ca arhitect-șef al Brașovului.
Larix Studio
- Transilvania mea, a noastră şi a tuturor
Text: Köllő Miklós
Foto: Szigeti Vajk‑István
(…) Aici, în Transilvania, nu pot separa – ca profesionist – arhitectura de urbanism și de peisagistică. Atunci când văd o casă, în fundal văd munții. De pe dealuri văd structura urbană. Cumva pentru o casă, satul și peisajul sunt asemănătoare paspartuului și ramei unei picturi, adică lucrează împreună. Criza ecologică în desfășurare va transforma și modul în care înțelegem peisajul, dar şi modul „urbanismului” şi arhitecturii. Modernizarea, care a vizat dezvoltarea forțată a peisajului, va fi înlocuită de reabilitare, care merge mână în mână cu o reorganizare disciplinară. Astfel, cred că aici, în Transilvania, în locul unei abordări în primul rând urbanistice (şi, de multe ori, poate prea arhitecturale) a coordonării planificării spațiale, va apărea în prim-plan o abordare ecologică prin prisma arhitecturii peisagistice emergente. În ceea ce privește percepția peisajului, fosta apreciere, în primul rând vizual-estetică, va fi înlocuită de o înțelegere ecologică complexă a arhitecturii peisajului. Doar o asemenea abordare mai poate asigura dezvoltarea durabilă în Transilvania (tuturor).
- Grădiniţă în Lăzarea
Situl este marcat de trei monumente de importanţă naţională (castelul Lázár, mănăstirea franciscană şi biserica romano-catolică, cu cimitirul aferent) şi de peisajul cultural creat în jurul acestora. Din acest ansamblu face parte și satul, subordonat monumentelor, însă cu propriile sale valori arhitecturale şi ambientale. Una dintre premisele acestui proiect a fost raportarea în peisajul descris mai sus, dar și, în general, la peisajul cultural din secuime.
- Capelă montană la Izvoare
Capela este o iniţiativă privată, cu un buget redus, amplasată în satul Izvoare, comuna Zetea, într-o zonă cu case de vacanţă/case la cheie/pensiuni ce deservesc pârtia de schi Mădăraş-Ciuc. S-a utilizat o fundaţie existentă, realizată cu mulţi ani în urmă, probabil pentru o casă de vacanţă. (…) Ideea de bază a proiectului este deschiderea unei perspective infinite spre peisaj şi astfel crearea unui loc de contemplare. Intrarea este amplasată lateral și printr-un dispozitiv exterior. Pe cealaltă latură, acestuia îi corespunde o structură mai mică, ce adăpostește clopotul. Datorită unei anfilade de ferestre de mansardă, clopotul este vizibil din momentul intrării în capelă, devenind capătul de perspectivă a holului.
- Două şcoli, două curţi
Amenajarea curţii liceelor „Salamon Ernő” şi „Sfântul Nicolae” din Gheorgheni
Clădirea în stil secession pentru primul liceu al orașului a fost inaugurată în 1915 şi, conform listei LMI, este monument istoric, de importanţă regională. Până la unirea Transilvaniei cu România, limba de predare a fost maghiara, limba română fiind oferită în clase paralele. Cele două licee au fuzionat în 1956, instituția rezultată continuând să fie bilingvă. În 1968, a fost botezată în cinstea unui fost elev, poetul Ernő Salamon. Instituția a devenit un liceu industrial în 1977 (când clădirea a fost extinsă cu o aripă pe baza unui proiect-tip), iar clasele în limba maghiară au fost reduse drastic. În ianuarie 1990, imediat după Revoluția Română, Liceul „Salamon Ernő” a redevenit o școală în limba maghiară, iar pentru educaţia în limba română s-a înfiinţat o nouă instituţie, Liceul „Sf. Nicolae”, care funcţionează parţial în clădirea monument istoric, parţial într-o nouă aripă realizată în perioada socialistă şi mansardată în 2009.
Cele două licee au o curte comună, pe care s-au decis s-o amenajeze împreună.
- Restaurarea bisericii reformate din Daia
Ansamblul bisericii reformate din Daia este monument istoric de importanţă naţională. Clădirea iniţială, construită în perioada arpadiană a suferit numeroase modificări de-a lungul secolelor. Astfel, la începutul secolului al XVI-lea, corul romanic a fost demolat şi înlocuit cu unul gotic, mai încăpător, cu o lăţime apropiată de cea a navei. Principala atracție a corului o reprezintă frescele de culoare albastru-verzui pictate între nervuri, realizate în stilul Renașterii italiene, reprezentând vița de plante și cupe înflorite, cu un chip misterios ascuns între ele, ce creează un efect aproape suprarealist. (…)
- După model
Proiect‑tip de locuinţă pentru zona rurală Gheorgheni
Deşi nu este evident la prima vedere, până la urmă casele tradiţionale sunt proiecte-tip: modelele convenabile descoperite au fost şlefuite aproape la perfecţiune, în timp, atât ca formă, cât şi eficienţă. Într-un fel, imaginea tradiţională ordonată a satelor se datorează şi acestor prototipuri repetate. Din acest punct de vedere, dacă proiectele noi pentru case-tip sunt adaptate locului şi poartă astfel un dialog cu contextul, ar permite un pas înainte în scopul păstrării imaginii valoroase ale localităţilor rurale, unde preţul proiectului e întotdeauna mare pentru beneficiari. (…) Prezentăm aici o propunere de proiect-tip în mediul rural, pentru un areal restrâns,: depresiunea Ghirughiului. A fost realizată în cadrul programului de inventariere a valorilor din zona rurală din judeţul Harghita, finanţată de Consiliul Judeţean. (…)
Recuperare prin meşteşug
JB ARCHITECTS
RE.(H)ABI(LI)TARE. Casă tradiţională în Viscri
Acum ceva vreme, arhitectul era mai degrabă meșterul principal, cel care coordona proiectul. Astăzi, meșterii au dispărut în mare parte. Acest proiect este îndeosebi rezultatul unui respect profund din partea arhitecților pentru casa veche, dar și pentru meșterii excepționali cu care au lucrat.
Abruptarhitectura: O casă nouă și o șură veche
Text: Cristina Constantin, Cosmin Pavel
Foto: Vlad Pătru, Marius Vasile
De șase ani locuim mai mult la Sibiu, cu excepția vacanțelor mici și mari când ne întoarcem la București sau plecăm ici-colo. Ca arhitecți, venind din sud, ceea ce ne încântă în Transilvania este vechimea și trăinicia zidurilor, prilejul de a lucra în preajma unor case vechi ce se ivește mai des. Am ales pentru acest articol două extreme: o casă mică, nouă, dar cu materiale vechi și o șură veche, o viață nouă și detalii contemporane.
- CASA – Camera cu vedere
În primăvara lui 2020, la începutul pandemiei, o familie din București decide să se mute la Alma Vii, Sibiu, într-o fostă gospodărie săsească, apoi cârciumă, și aflată, la momentul respectiv, în plin șantier. Procesul de reabilitare, ce ar fi permis instalarea locuirii permanente și a unor spații de lucru remote, deși demarat de ceva vreme, nu avansa prea rapid, iar cei trei locuiau provizoriu în câteva încăperi din podul transformat al uneia dintre anexe. (…)
- ȘURA – Laborator de experimentare și implicare civică incluzivă
În gospodăriile sașilor din Transilvania, șura este o piesă importantă, un centru al economiei familiale și un depozitar al statutului de bun și harnic gospodar al bărbatului. Ridicarea ei, dregerea ei la răstimpuri, mărirea șurii deveneau evenimente, borne ale familiei și, conform codului de conviețuire al societăților rurale saxone, erau duse la împlinire cu sprijinul vecinătății, al capilor de familie ce constituiau această formă de organizare a muncii. Membrii vecinătății erau convocați din poartă în poartă, pornind de la tatăl de vecinătate, atunci când o astfel de lucrare, ce reclama mulțime de brațe, era anunțată. (…)
1900 de ani.
Planwerk: Reabilitarea Casei Hintz, Cluj
Text: Planwerk Cluj
Foto: Váczi Roland
Clădirea de pe colțul Pieței Unirii cu str. Regele Ferdinand, cu o șarpantă marcantă și oferind un capăt de perspectivă din mai multe direcții, este ancorată în memoria urbană a Clujului ca sediu al uneia dintre primele farmacii din oraș, începând din 1573 și, mai recent, al Muzeului Farmaciei. Ca rezultat al eforturilor depuse timp de aproape un deceniu, ansamblul a fost retrocedat familiei Hintz și aparține astăzi unui singur urmaș, dr. Georg Hintz, ceea ce a fost de mare ajutor în procesul salvării și reabilitării clădirii, facilitând în primul rând procesul de luare a deciziilor. Importanța succesiunii unei familii care a evoluat și a crescut în strânsă legătură cu clădirea se regăsește în respectul față de patrimoniu și în încurajarea păstrării elementelor de tradiție în cadrul proiectului, atât din punct de vedere arhitectural, cât și funcțional. (…)
După maşini
Planwerk: Amenajarea zonei pietonale din centrul istoric, Deva
Text: Planwerk
(…) Definit de fronturile clădirilor de patrimoniu arhitectural, având o ritmicitate și o secvențialitate specifice, amplasamentul beneficiază de un fond istoric remarcabil, dar care aduce și constrângeri de gabarit. Anterior intervenției, spațiul era utilizat ca un reziduu, ușor accesibil pentru mașină, cu diverse elemente parazitare care „decorau” spațiul urban. (…) Intervenția este vitală în asigurarea bunei organizări și funcționări a traficului de tranzit sau staționar, dar în special în valorificarea zonei istorice ca bun de uz comun prin extinderea și modernizarea de zone și trasee pietonale.
Carbochim și Someș.
De la malurile râului la mallurile Someșului
Text, foto: Adriana Măgerușan
La prima vedere, lucrurile par să se miște într-o direcție bună în orașul Cluj. Există proiecte publice dezvoltate pe baza unor concursuri de arhitectură, investiții mari în amenajarea spațiilor publice, câteva exemple de arhitectură de calitate și o societate civilă ceva mai activă decât în alte orașe. Dar toate acestea spun doar o parte a poveștii orașului de astăzi. Din când în când, în perioadele de caniculă, aerul în oraș devine irespirabil din cauza mirosului venit de la groapa de gunoi și acest fapt readuce în discuție problemele grave de gestiune a deșeurilor de la Pata Rât. Alteori știrile despre evoluția pieței imobiliare anunță, cu mândrie locală, că „suntem în frunte” – Clujul a depășit Bucureștiul la prețul mediu pe metru pătrat al apartamentului, fără să chestioneze problema absenței locuirii accesibile, a presiunii imobiliare care naște zone problematice și care amenință cadrul natural sau patrimoniul construit. Problemele sărăciei extreme și problemele ghetoului de la Pata Rât ajung mai rar în atenție. Orașul Cluj are un efect de Eldorado la scara Transilvaniei. Iar, mai nou, Someșul riscă să devină un Eldorado al Clujului. Voi vorbi în continuare despre transformările râului în relație cu o dezvoltare urbană reprezentativă pentru Cluj, dar și pentru dezvoltarea urbană iresponsabilă atât de prezentă în România. (…)
ZOOM
Luxul în vremea producției de masă
Bogdan Ciocodeică despre Alien spaces, apartamente și case de patrimoniu
Text: Teodor Călinoiu, Cătălina Frâncu
Foto: S T O A, Vlad Pătru, Kinga Tomos, Sandi Lazăr
Bogdan Ciocodeică, arhitect și designer de interior, expune la Paris în cadrul galeriei Kolkhoze şi semnează în București spații ca The Edit, Lunet și Aparterre. Bogdan experimentează cu formele și lucrează intens cu materialul – de la travertin la piese textile – urmărind mereu aceleași lucruri: sustenabilitatea, excelența detaliului și epuizarea unei idei. Ciocodeică se așază peste o crevasă în piața românească de arhitectură: luxul discret, dens, mult mai costisitor decât ostentația, pentru că își are rădăcinile în timpul dedicat şi calitățile materialului. Luxul lipsit de împopoțonări ostentative, adresat direct cunoscătorului sau celei cu sensibilitatea ascuțită. Bogdan Ciocodeică reușește să facă arhitectură de lux cu un efort minimal sau cel puțin așa ar părea când vorbești cu el. Majoritatea proiectelor lui ies din curiozitate, multe ies pentru prieteni și ajung să câștige bienale.
Unfolding Pavilion: a fi radical
#OPENGIARDINI, intervenție neautorizată în cadrul Bienalei de la Veneția 2023
Text: Emanuele Piccardo
Foto: Laurian Ghinițoiu Emanuele Piccardo
Ediția din 2023 a fost una dintre cele mai puternic contestate ale Bienalei. Prea woke, comentează unii, mult prea puțină arhitectură în această Bienală, zic mult mai mulți alții. Dar nu despre asta este vorba în acest articol și în acest proiect, ci despre cum Bienala, în care se vorbește tot timpul de spațiu public, arhitectură pentru societate, incluziune etc., are loc într-un teritoriu permanent izolat de oraș, un spațiu teoretic public, dar de fapt acaparat și închis. (…)
PLAN
O colecție de planuri de arhitectură într-o revistă-album de colecție.
Zeppelin #171 e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio, Relay și Daravere, sau poate fi comandat aici.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.
Râmânem la înălțime, împreună.
Proiect editorial cofinanțat de AFCN – Adrministrația Fondului Cultural Național
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.
