Proiect, text: Mihai Duţescu
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu
Cartierul Antiaeriană este o fâşie lungă şi îngustă, desfăşurată de-o parte a Şoselei cu acelaşi nume, cam de la intersecţia cu Calea 13 Septembrie / Bd. Ghencea şi până la Şoseaua Alexandriei. Este vorba despre o mahala relativ densă în raport cu alte mahalale bucureştene; ca şi acestea, iniţial, a fost o comună suburbană, inclusă ulterior în oraş.
Densitatea actuală este direct determinată de factorii sociali: loturile, iniţial mai generoase decât cele de azi, au suferit de-a lungul timpului dezmembrări succesive, din cauza fie a chestiunilor familiale (partaj, zestre, familii cu mulţi copii etc.), fie a altor factori mai puţin plăcuţi, dar care întregesc cumva profilul sociologic al zonei – sulte, datorii, pierdut jumătate de casă la poker sau la barbut, cum a fost cazul lotului acestui proiect. Mai exact, acest teren avea iniţial peste 300 mp şi ieşire la două străzi, însă foştii proprietari s-au văzut nevoiţi să vândă jumătate din lot şi, literalmente, jumătate din casă, pentru a achita datoriile acumulate la poker ale fiului lor cel mare. De aceea, o suprafaţă de 160 mp, cum e în cazul terenului de faţă, este astăzi ceva absolut normal în cartierul Antiaeriană. Există, desigur, şi terenuri mari, după cum există şi terenuri cu suprafaţa sub 100 mp.
*plan de situație
Astfel, într-o proporţie covârşitoare, această mahala este formată din loturi care nu se încadrează în prevederile PUG-ului. Iar derogările de la acest regulament se pot stabili doar printr-un PUZ, adică un instrument urbanistic costisitor şi a cărui aprobare, la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, este supusă hazardului – cu alte cuvinte, de voie, de nevoie, într-o proporţie covârşitoare, în acest cartier se construieşte ilegal. Oamenii nu doar că nu-şi permit să plătească un PUZ ca să-şi facă 2–3 camere şi o baie pe un teren foarte mic, însă în mod obiectiv riscă să-l plătească degeaba, întrucât mecanismele de avizare şi aprobare ale unui PUZ, încununate cu votul în şedinţele Consiliului General, sunt cel puţin descurajante pentru omul de rând.
Am făcut această lungă introducere pentru a explica mai bine contextul social şi, implicit, contextul fizic al acestui proiect – printre puţinele pe o rază de kilometri, care, intitulându-se „Reabilitare, extindere şi supraetajare locuinţă existentă”, a putut beneficia de o Autorizaţie de Construire. Este vorba, aşadar, despre o casă de dimensiuni reduse, ce a fost ridicată pe un teren de 160 mp într-una dintre mahalalele tipice ale Bucureştiului periferic; un ţesut caracterizat printr-o densitate semnificativă şi fără nici un fel de calităţi arhitecturale, însă cu un anumit farmec şi cu o populaţie multietnică ce încă păstrează în bună măsură un stil de viaţă pitoresc şi liniştit, ceva între rural şi urban.
Proiectul îşi propune să recupereze tipologia specific bucureşteană de casă-vagon, un tip de casă dezvoltat din adaptarea casei rurale la parcelele mici şi înguste ale oraşului. E lipită de una dintre laturile lungi ale terenului şi câteodată de calcanele celorlalte case vecine; de obicei are ferestre pe cel mult 2 faţade, se desfăşoară în profunzimea lotului şi păstrează o curte/grădină, lungă şi îngustă, de-a lungul faţadei principale, care de obicei e şi cea mai însorită faţadă.
*plan parter (stânga) și etaj (dreapta)
E desigur vorba aici despre o reinterpretare și nu despre o adaptare a modelului tradițional. Planul parterului este unul mai degrabă liber și, pentru a compensa planul destul de adânc, un gol central deasupra căruia se ridică un luminator vertical aduce lumina naturală și o anumită prestanță spațială. E, de altfel, singurul „gest” arhitectural dintr-un proiect care s-a dorit modest, rațional și calm.
Nu în ultimul rând, acest proiect a apărut şi din ambiţia proprietarului (bun cunoscător al mecanismelor speculei şi dezvoltărilor imobiliare bucureştene) de a-şi construi o casă care, împreună cu terenul aferent, să coste exact cât ar costa un apartament cu acelaşi număr de dormitoare, dar cu facilităţi şi confort mult reduse, construit într-unul dintre ansamblurile rezidenţiale ce au colonizat ubicuu Bucureştiul în ultimii ani.
Info, credite
DE PROIECTE
Autor: Mihai Duţescu – Atelier Mihai Dutescu SRL – www.dutescu.ro
Amplasament: Bucureşti, sector 5
Arie teren: 160 mp
Arie construită parter: 78 mp
Arie etaj: 58
