Pentru a treia toamnă la rând, prezentăm comunității Zeppelin o colecție de file de jurnal pregătite de tineri interesați de patrimoniu local și dezvoltare, participanți la școala de vară de arhitectură rurală, design și antropologie pe care Asociația MAIE o organizează la fiecare final de august în satele din Geoparcul Platoul Mehedinți.
Text: Andrei Zgirdan, Ana Brebeanu și Mădălina Dobre
Foto: Andreea Bahrim, Ana Brebeanu și Mădălina Dobre
Edit: Oana Constantin, Corina Moșescu, Oana Costinaș
În 2021 am decis să extindem și să experimentăm cu formatul jurnalului, așa că le-am înmânat creionul și caietul (virtuale) unui elev de liceu din Mehedinți, care a relatat întâmplările din timpul atelierului de antropologie, și unor studente din București, care au făcut o sinteză a rezultatelor, practice și emoționale, ale atelierului de arhitectură și design contemporan cu inspirație din specificul local.
Inspirată de textul primei jumătăți de jurnal, Andreea Bahrim, studentă la arhitectură, a făcut o selecție fotografică care să reflecte vizual atmosfera fiecărei zile petrecute de tineri la atelierul de antropologie, în prima săptămână de școală de vară.
Pentru ilustrarea celei de-a doua jumătăți, Ana Brebeanu și Mădălina Dobre, cele două autoare ale filelor de jurnal din săptămâna a II-a, dedicată design-ului și arhitecturii, au folosit imagini realizate chiar de ele.
Ana și Mădălina au surprins esența zilelor concentrate în atelierul de design și arhitectură, cu prilejul căruia tinerii au cunoscut suflanta – vedeta consacrată a școlii de vară, pe care a prezentat-o public, pentru prima dată, Oana Constantin, pe atunci studentă participantă la ediția a III-a a școlii de vară și autor al primului jurnal de student din seria publicată în e-zeppelin.ro.
Cele două capitole de povești din jurnalul actual se suprapun sâmbătă, 28 august – ziua în care s-au intersectat și împrietenit, în mijlocul Ogoiului, participanții la atelierul de antropologie, cu cei nou veniți pentru atelierul de arhitectură și cu invitații la evenimentul Zilele Porților Deschise la Ogoi.
Ogoiul este casa mehedințeană a echipei Asociației MAIE, a studenților care își petrec verile în Geoparc pe timpul școlilor de vară organizate aici, și a comunității locale interesată să descopere cum poate să își valorifice creativ patrimoniul cultural și natural.
Ogoi înseamnă liniște – regăsită în inima satului Balta din Mehedinți încă din 2018, atunci când echipa Asociației MAIE a început să își imagineze cum ar putea să îi dea o nouă viață imobilului fostei primării, astfel încât să devină un spațiu funcțional și confortabil pentru omul contemporan, să își păstreze vie arhitectura specifică și să capete o utilitate, un sens pentru comunitate.
Vă invităm să descoperiți în 15 povești scurte cum a progresat Ogoiul față de cum l-ați găsit în jurnalul I și jurnalul II, în paralel cu experiențele din 2021 ale noii serii de „absolvenți” ai școlii de vară „Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți”:
Săptămâna I din școala de vară
autor: Andrei Zgirdan
foto: Andreea Bahrim
Ziua I: 22.08.2021, duminică
Iată că a venit, în sfârșit, și ziua mult-așteptată, care a adus cu ea primul contact cu școala de vară de arhitectură și antropologie organizată de Asociația MAIE în Geoparc.
Povestea a început la gara din Drobeta – Turnu Severin, acolo unde după-amiază aveam să mă întâlnesc cu colegii mei, Ioana, Andreea și Vlad, și să plecăm împreună spre Ponoarele, locul pe care am ajuns să îl numim „acasă” pe parcursul următoarelor zile.
Și cei veniți din alte părți ale țării și tinerii din zonă, cu toții am fost curioși să aflăm ce urmează să construim aici în următoarele două săptămâni. Bianca-Maria Bălșan, coordonatorul școlii de vară, a făcut o trecere în revistă a edițiilor trecute ale școlii de vară și a prezentat progresul Ogoiului – de la idee până la forma pe care o are în prezent.
Prezentările individuale ale participanților au continuat cu discuții despre satul românesc, despre interacțiunea dintre om, natură și patrimoniu și despre particularitățile geoparcului. Ne-am stabilit câteva obiective, individuale și comune, ca de exemplu:
– să găsim comori în micile detalii și să încercăm să le descoperim și valorificăm izvoarele;
– să explorăm locurile, comunitățile și cultura locală și să ne luăm din ele inspirația pentru creație;
– să ne dezvoltăm simțul artistic și creativitatea;
Prima seara de debriefing a fost despre cunoaștere și coagularea grupului, ieșind cu totul din sfera formalului și transformând această prima zi într-un ansamblu de momente cu zâmbete și voie bună.
Ziua II: 23.08.2021, luni
În prima zi de cercetare propriu zisă, am studiat câteva concepte din antropologie și am stabilit care ne sunt obiectivele de cercetare pentru zilele următoare: să descoperim arhivele de fotografii ale localnicilor și să reconstruim o istorie socială locală prin prisma lor.
Prezentările realizate de antopologul Andrei Mihail, sociologul Oana Constantin și istoricul Corina Moșescu, ne-au explicat sensul antropologiei, metodele și instrumentele de cercetare etnografică pe care le putem folosi, accentuând în același timp importanța intercațiunii cu localnicii.
Am pornit într-un tur al comunei, unde colegii – localnici ne-au prezentat locuri cu însemnătate pentru ei și pentru comunitate. Am cunoscut comuna Ponoarele la pas, în timp ce am ascultat povești despre legendele locului, așa cum au fost ele transmise pe cale orală de la un om la altul.
Din casă în casă, la rude sau la oameni cunoscuți, am avut onoarea să găsim poze și povești ale localnicilor, am aflat lucruri interesante despre tradiții și obiceiuri locale și am înțeles mai bine expresia „omul sfințește locul”.
Vlad ne-a condus la fosta școală din Ceptureni, unde a fost învățător bunicul lui. Ștefania a ales să ne ducă la Lacul Zăton, iar Bianca la casa bunicii ei. Ne-am întors seara, cu notițe, fotografii și povești.
Ziua III: 24.08.2021, marți
A doua zi de cercetare a început devreme. Am plecat pe teren păstrând echipele deja formate cu o zi în urmă și ne-am continuat călătoria prin comuna Ponoarele: am ajuns în satele Băluța, Gărdăneasa, Reiculești și în cătunul Tihoi.
Eu, împreună cu Magda și cu câinele ei, Nero, am plecat încă de dimineață spre Băluța, un sat din apropiere. Adrenalina a fost la cote maxime, din pricina câinelui cu nume de împărat roman care ne-a însoțit pe tot parcursul drumului, dar a meritat aventura, răsplata fiind pe măsură: oameni, fotografii și povești vechi de peste un secol.
Am descoperit cât de complexe sunt, de fapt, legăturile de rudenie dintre localnici și cum unele familii au o istorie îndelungată în această zonă. Monografia satului ne-a ajutat să înțelegem mai bine istoria locală și obiceiurile care se leagă de nuntă, înmormântare și sărbători.
Am aflat că majoritatea localnicilor păstrează fotografii de la Sărbătoarea Liliacului, unde fotografi ambulanți amplasau decoruri ca oamenii să se pozeze. Această sărbatoare are loc într-un monument natural unic în România, la Pădurea de Liliac din Ponoarele. Sărbătoarea se ține și în prezent, în primul weekend din luna mai, iar cele mai vechi fotografii pe care le-am găsit sunt din anii ’60.
Ca de fiecare dată, am încheiat ziua cu o sesiune de debriefing, o scurtă analiză a celor aflate pe parcursul zilei, moment care m-a făcut să înțeleg și mai bine valoarea și pasiunea de care a dispus întreaga echipă.
Ziua IV: 25.08.2021, miercuri
După două zile de umblat prin comuna Ponoarele, am plecat să exploram satul Prejna din comuna Balta, un loc plin de semnificații istorice unde se află singura biserică ctitorită de Tudor Vladimirescu, Biserica Adormirea Maicii Domnului.
Am pornit cercetarea la casa unuia dintre localnicii care cunoșteau activitatea școlii de vară în Geoparcul Platoul Mehedinți. După o primire călduroasă, am început timizi interviul.
Alături de Magda, m-am bucurat de poveștile culese pe parcursul zilei și am revenit la locul de întâlnire cu colegii unde, după prânz, am avut norocul să întâlnim și să discutăm cu alți săteni.
Am aflat povestea femeilor din Prejna care au făcut primele gesturi de emancipare: Crina Ciolac a fost prima femeie care a fumat și fiica ei Eugenia Stoican a refuzat să sărute mâna soțului ei la cununie. Nu voi putea uita chipul unei doamne care, la aproape 80 de ani, ne-a recitat poezii, rugăciuni și diverse citate cu caracter religios timp de peste o oră.
La finalul zilei, ne-am întors grăbiți în Ponoarele ca să trecem prin fotografiile adunate pe teren. Le-am selectat pe cele în cazul cărora am reușit să obținem cele mai multe informații – despre oamenii din imagini, viața lor și relația cu comunitatea mai largă.
Ziua V:26.08.2021, joi
În fotbal se spune că un meci nu seamănă cu altul. Valabil și în această zi de joi când am fost pe teren în comuna Balta. Prima oprire a fost la Ogoi, care nu degeaba se numește loc bun de adunat. Aici, am pus harta pe masă și am stabilit traseul pentru fiecare echipă.
Satul ne-a impresionat prin arhitectura caselor și frumusețea peisajelor. Mergând din poartă în poartă am reușit să aflăm istoriile personale ale oamenilor acestui loc. Multe dintre fotografiile descoperite ne-au vorbit despre Balta anilor ‘30, primii ani ai regimului comunist, sărbătorile satului și despre zilele lungi de muncă.
În a doua parte a zilei, am fost primiți cu multă căldură de familia doamnei primar a comunei Balta. Am petrecut cu părinții și cățelul acesteia două ore plăcute în care poveștile cu haz și cele despre greutățile vieții din secolul trecut au fost întregite cu gogoși și apă rece.
Ziua VI: 27.08.2021, vineri
Ajunși în ultima zi de muncă de teren, am pornit spre satul Costești, în ciuda factorilor meteorologici (deja în mod tradițional nefavorabili), în căutarea unor noi povești.
Costești își ține comorile pe cărările de munte. Biserica veche de aici este singurul monument de importanță națională din comuna Balta, iar vechea moară de apă se conturează firav printre copacii pădurii, lângă râu. Despre ea ne-a povestit cu mândrie un localnic, a cărui istorie de familie se împletește cu cea a morii.
Cireașa de pe tort a apărut după prânz. Alături de Andreea și Elena, am fost condus de unul dintre localnici la casa unde locuiau nepotul și sora sa. Am descoperit fotografiile și poveștile unor poeți, preoți, făuritori ai Independenței, adevărate comori pentru un îndrăgostit de istorii locale, dintre care cea mai importantă a fost o imagine cu un localnic care a facut parte din regimentul Dorobanților în Războiul de Independență al României din 1877-1878.
Am mai descoperit și o tradiție locală acum pierdută, și anume Fii satului, ocazie cu care tinerii locului plecați departe de casă se întorc în comună, se îmbracă în costume populare și organizează o sărbătoare cu dans și cântece.
La Ogoi, au apărut azi un buchet de hortensii și o punga de nuci, aduse în dar de un localnic și oferite cu drag Biancăi, coordonatoarea noastră.
Finalul acestei zile ne-a oferit încă un motiv de a zâmbi: am primit, de la o doamnă de 93 de ani, busuioc din propria-i grădina. Gesturile mici fac dovada unor suflete mari.
Ziua VII: 28.08.2021, sâmbătă
Zilele au trecut și, aproape fără să îmi dau seama, a venit și ultima zi de cercetare. Reveniți încă de dimineață la Ogoi, am început o ultimă analiză a fotografiilor și poveștilor găsite, prilej de a ne bucura din nou de cele aflate, dar și de a conștientiza mai clar importanța muncii pe care am realizat-o pentru conservarea patrimoniului satului românesc.
Am împărțit pozele adunate în cele cinci zile de teren pe tematici și treptat notițele de teren s-au transformat în povești de viață cursive, care redau nu doar contextul fotografiilor, ci și viețile celor surprinși în ele.
Tinerii din zonă au avut ocazia sa participe la un atelier despre rolul lor în comunitate și potențialul lor de a genera schimbări, fiind încurajați de Iulia Lățcan de la Archegos Mind să găsească modalități de activare a comunității.
Am cunoscut, prin jocuri, participanții noi sosiți pentru atelierul de arhitectură și design. Seara a continuat cu proiecția filmelor Dragă Teodora; Fierarul; Nedorințele; Isverna, la Meserie și Întâlniri cu Balta, realizate de echipa MAIE în comunele din Geoparcul Platoul Mehedinți, în compania localnicilor.
Săptămâna a II-a din școala de vară
text: Ana Brebeanu și Mădălina Dobre
foto: Ana Brebeanu și Mădălina Dobre
Ziua 1 – Sâmbătă, 28 august
După o noapte nedormită și bagaje făcute pe fugă, am pornit spre Gara de Nord unde ne aștepta, în ploaie, trenul spre Drobeta-Turnu Severin. Oare ce se afla la capătul unui drum așa de lung? Un microbuz albastru, surprinzător de multe serpentine și emoții.
Odată ajunse, ne-am așezat pe iarbă, am cunoscut colegii și am povestit despre cărțile preferate cu gândul la biblioteca ce avea să iasă din mâinile noastre.
În acea seară, sarmalele, mălaiul și smântâna de la cină ne-au adus împreună la masa mâncăilor.
Ziua 2 – Duminică, 29 august
Dimineața a venit repede și am și pornit, alături de un grup de liceeni din Drobeta-Turnu Severin și profesoara lor, în turul satului Balta. Pas cu pas, am ajuns la biserica cea veche din lemn „Sfinții Voievozi”, pe care am găsit-o într-o stare avansată de degradare, ceea ce ne-a lăsat cu tristețe în suflete.
Poveștile Biancăi Bălșan, coordonatorul școlii de vară, ne-au dus mai departe la casa familiei Bălteanu făcută de arhitecții italieni despre care miturile satului spun că ar fi fost omorâți la finalul construcțiilor pentru a nu fi răsplătiți. Turul ne-a adus la casa de paianță Maria Sitaru unde împletiturile de nuiele ieșeau la iveală de sub tencuiala uitată de vreme.
De-a lungul liniei Oprițești, captivate de peisaj, ne-am pierdut de grup și am rămas la vorbă cu o femeie din sat. Stătea la poartă în speranța să ne revadă și să ne mai arate poze cu bunica ei. Turul s-a încheiat la Ogoi, unde am descoperit rezultatele edițiilor trecute ale școlii de vară.
Mai târziu, deși echipate nu tocmai corespunzător, ne-am aventurat în peștera Topolnița. Experiența a fost cu atât mai frumoasă cu cât domnul Gică de la Administrația Geoparcului Platoul Mehedinți și familia lui ne-au îndrumat, au glumit cu noi și ne-au împărtășit povești din tinerețile lor și ale locului.
Ziua s-a încheiat, așa cum era de așteptat, cu noi toți adunați în jurul mesei, unde mâncăcioșii școlii de vară au aprins pofta de papanași.
Ziua 3 – Luni, 30 august
Ne-am strâns din nou la Ogoi, cu poftă de muncă și cu inspirație. După o discuție cu Andrei Tache și Alexandra Mihăilciuc, trainerii atelierului de arhitectură și design, ne-am împărțit în echipe de câte doi în încercarea de a veni cu cât mai multe soluții pentru bibliotecă. Ideile fiecărei echipe, puse împreună, au dus la conceptul final.
Plasarea piesei de mobilier a jucat un rol important, biblioteca fiind primul obiect văzut de privitor la intrarea în încăpere. Îmbracă peretele, devenind un accent marcat de cele două goluri, a căror înălțime este depășită cu două rafturi.
Biblioteca vine în completarea mesei realizate în ediția din 2019, împrumutând forma triunghiulară a picioarelor.
Pasiunea pe care am regăsit-o în traineri ne-a stârnit interesul pentru bunele intenții ale școlilor de vară, pentru implicarea comunitară și experiența practică dobândită prin participarea la ele.
Ziua 4 – Marți, 31 august
Azi gătim! Entuziasm și îngrijorare simultan. Cum pornim cuptorul? Unde este făina? Prea multe de pregătit și mult prea puțin timp!
Niciuna dintre noi nu avea experiența unui bucătar propriu zis, dar ne-am pus „șorțurile” și ne-am apucat să gătim prânzul pentru cei 17 colegi. Cine s-ar fi gândit că în Baia de Aramă nu se găsește piept de pui sau dovlecei?
În timp ce puiul se rumenește în cuptor, pe ușa bucătăriei apare Vlad cu întrebarea salvatoare: „Cu ce pot să vă ajut?”. Ne-am apucat cu toții de pregătit salata, cu scurte pauze de șters lacrimile de la tăiatul cepei. Atât de aproape… dar cartofii încă nu au fiert!
Drumul de la Ponoarele la Balta, plin de povești și de peisaje mioritice, ne-a dus la Ogoi, unde colegii ne așteptau înfometați. Concluzia ne-a depășit așteptările: „Nici mama nu face piureul așa de bun ”.
Cu toate că pana de curent ne-a încetinit ritmul muncii, înarmate cu șurubelnița electrică și bolobocul, sub îndrumarea lui Andrei, am început să punem bazele bibliotecii.
Lucrul în echipă nu a fost niciodată mai eficient. Râdem, glumim, ne sfătuim și așteptăm cu nerăbdare să ne vină rândul fiecăruia să dăm câte o gaură și să montăm câte un șurub.
La cină, o întrebare stă pe buzele tuturor: „Oare azi primim papanași?”
Ziua 5 – Miercuri, 1 septembrie
Prima zi de toamnă ne-a găsit în drum spre Balta, dornici să continuăm lucrul început în ziua precedentă. Se anunța a fi o zi productivă! Orele treceau, iar biblioteca a prins contur sub ochii noștri, mare parte din ziua noastră fiindu-i dedicată.
Sub ghidajul Alexandrei și al lui Andrei, am stabilit multe detalii, de exemplu îmbrăcarea piciorușelor de la bază în alamă și ritmul verticalelor de pe fiecare raft.
Încântarea noastră a crescut pe măsură ce observam cum, din lateral, se crează imaginea unei coloane a infinitului secționată pe jumătate.
Am venit la școala de vară pentru atelierul de arhitectură, pentru experiența de a lucra cu unelte și de a crea ceva cu mâinile noastre. Dar a fost mai mult de atât. Ne-am descoperit mai mult pe noi.
De exemplu, cine ar fi crezut că putem avea atâta răbdare netezind cu șmirghelul fiecare muchie rigidă a plăcilor de lemn? Ba mai mult, dorința de a vedea biblioteca cât mai completă ne-a determinat să rămânem la Ogoi pentru a continua lucrul în schimbul unei vizite la peștera Balta.
Ziua 6 – Joi, 2 septembrie
Ne-am alăturat tinerilor din Geoparcul Platoul Mehedinți la muncile din jurul casei. Am cunoscut și noi vedeta taberei, suflanta, dând o mână de ajutor la decaparea ferestrelor și observând cu surprindere sub câte straturi de vopsea se ascundea frumusețea lemnului natural.
Un alt punct bifat pe lista de sarcini a fost realizarea și montarea plintelor. Din cauza imperfecțiunilor pereților, cum era de așteptat într-o casă atât de veche, a fost necesară umplerea spațiilor libere cu o tencuială pe bază de ipsos.
În timpul unei pauze, am văzut cum Ogoiul prinde viață prin energia investită de fiecare dintre noi pentru revitalizarea casei. Am aruncat o privire și în grădina din față unde mai sunt multe de făcut. Ne-am regăsit copiii din noi la adunat de pietre colorate pentru amenajarea scurgerii de la cișmea. Într-un alt colț, fetele din geoparc tăiau buruienile în timp ce îndârjirea cu care Andrei și Ionuț trăgeau de gardul culcat la pământ a pus zâmbete pe chipurile tuturor.
Cu ultimele sfaturi și îndrumări pentru zilele următoare, Alexandra și-a luat la revedere cuprinzându-ne pe fiecare în câte o îmbrățișare călduroasă.
La masa mâncăilor, se dezbat posibilitățile de desert din seara asta.
„Papanaaaași!!!” se aud țipete din foișor. Am mâncat cu poftă dar și cu părere de rău că Alexandra a fost nevoită să plece și nu s-a mai bucurat de ei alături de noi. Pe data următoare!
Ziua 7 – Vineri, 3 septembrie
În aer se simte agitația ultimei zile de lucru, nimeni nu poate sta degeaba. Biblioteca este gata, dar ambiția de a duce totul la bun sfârșit și de a lăsa Ogoiul bine pus la punct ne ține pe toți în priză, trebăluind de colo-colo, până la ultimul detaliu.
Nu lăsăm suflanta din mână nici în ultima zi, dăm ștafeta mai departe la fetele cu șmirghelul și pasăm în final la vopsit ramele ferestrelor greu încercate, odihnindu-se acum, la uscat sub adierea vântului.
Prin crăpătura de la ușa camerei dinspre stradă le întrezărim pe colegele noastre lucrând cu spor la finalizarea expoziției de fotografie.
În altă parte a casei, mâinile dibace ale Elenei ne-au reamintit de bucuria împletirii, reușind să ducem la capăt un obiect de decor ce completează armonios atmosfera și se integrează în cromatica camerei.
„Nu mai intrați în casă până nu se usuca pe jos!” Înăuntru se spală de zor podeaua casei pătată de urmele muncii din ultimele zile, în timp ce, cocoțate pe soclul de la intrare, dăm un nou strat de ulei stâlpilor de lemn.
Cu ultimul fir de praf șters, cu masa și scaunele așezate la locul lor și cu ultima perdea pusă la fereastră, Ogoiul arată tot mai mult ca locul bun de adunare din poveștile Biancăi.
Cu o ultimă carte pusă pe raftul bibliotecii, ne despărțim cu greu de acest loc, dar cu speranța că ne va găzdui și în anii ce urmează.
Ziua 8 – Sâmbătă, 4 septembrie
Odată cu plecarea noastră, am răspuns invitației primarului din Ponoarele, vizitându-l pentru a-i vedea numeroasa colecție de costume populare.
Destinația noastră este București, dar până acolo, nu putem rata nici expoziția Zeppelin Design de la Turnul de Apă din Drobeta. După o urcare amețitoare pe scara spiralată a turnului, privirea nu ne-a înșelat când am zărit în depărtare Insula Șimian.
Încă o oprire, de data aceasta la cafenea, ne dă prilejul unor ultime gânduri și momente împărtășite împreună, până la plecarea trenului spre casă.
Ediția a V-a a școlii de vară „Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți”
Ajunsă în 2021 la cea de-a V-a ediție, școala de arhitectură rurală, design și antropologie organizată de Asociația MAIE a avut loc între 22 august și 4 septembrie în comunele Balta și Ponoarele.
Au participat elevi și liceeni din Mehedinți, alături de studenți veniți din alte zone ale țării, interesați să descopere istoriile locale și comunitățile din această regiune și să experimenteze moduri prin care pot contribui la dezvoltarea locală, prin creativitate și inovație puse la lucru în contextul unui vast patrimoniu natural și cultural de care se bucură comunitățile din aceste ținuturi.
Ediția din 2021 a propus o cercetare de teren care s-a concluzionat cu o expoziție fotografică, realizarea design-ului obiectelor de mobilier și amenajarea spațiului central al Ogoiului, fosta primărie din Balta aflată în proces de restaurare cu prilejul edițiilor școlii de vară organizate de Asociația MAIE.
Activitățile școlii de vară au fost suprinse video de regizorul Elena Borcea și pot fi vizionate într-un material care rezumă întreaga experiență aici:
Despre proiect: www.arhitectura-gpmh.ro
Ediția a V-a a școlii de vară „Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți”, la care au participat în 2021 autorii materialului, face parte din „Ogoi – loc bun de adunat”, un proiect inițiat de Asociația MAIE și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul este derulat în parteneriat cu: Designers Thinkers Makers, Asociația pentru turism Mehedințiul de sub munte, Direcția Administrarea Geoparcului Platoul Mehedinți din cadrul Consiliului Județean Mehedinți și cu Primăria Comunei Balta. Parteneri media: București FM, Citatepedia, Gala Societății Civile, Modernism.ro, Munteanu, Zeppelin. Mulțumiri: Pensiunea Maria Elena din Ponoarele, RTS – Radioteleviziunea Severin, johncristea.ro.
Asociația MAIE și echipa școlii de vară le mulțumește celor care au dorit să contribuie la transformarea OGOI-ului într-un loc bun de adunat pentru comunitatea din Geoparcul Platoul Mehedinți, pentru turiști în căutare de experiențe culturale autentice și pentru participanții la edițiile viitoare ale școlii de vară.
Mulțumiri speciale: Revista Zeppelin
Articole conexe:
Jurnal de student la arhitectură: școala de vară Arhitectura GPMh în anul pandemiei
