Text: Cosmina Goagea
Foto: Joachim Engelstad
Un oraș mare este mai rapid decât oamenii iar proiectele de arhitectură sunt mai încete decât tehnologia. Evident, economia actuală produce o mare nedreptate socială. Urgențe de toate felurile condensează timpul astfel încât criza devine normă, lumea este pe zi ce trece mai aglomerată și mai fierbinte. O generație de oameni care nu lucrează pentru un viitor îndepărtat, ci pentru unul care e deja aici, încearcă să schimbe din mers modul de a trăi în oraș, paradigma și democrația.
Prima idee optimistă a fost că multe țin de noi, locuitorii unui cartier sau ai unui oraș, că ne putem strânge laolaltă și să rezolvăm lucruri care altfel ar ajunge târziu sau nici n-ar mai ajunge pe o agendă a administrației publice. Sigur, multe inițiative și proiecte de jos în sus au schimbat lumea în bine. Însă doar susținerea lor prin politici urbane deștepte le-ar putea ajuta să dureze în timp. Este ceea ce a început să facă programul „Cities in Transition” de exemplu, prin introducerea practicilor comunitare și participative independente din toate capitalele europene (City Makers Agenda) ca anexă la agenda urbană europeană (EU Urban Agenda).
Se vorbește din ce în ce mai mult și de re-programare – reconsiderarea resurselor și punerea lor la lucru în moduri noi, în combinații inteligente care să aducă inovație în oraș și în societate. Practici foarte diverse de regenerare urbană dau un alt sens stocului imens de construcții sau fragmente de infrastructură ieșite din uz, sau schimbă o situație critică prin modificarea doar a unui mic detaliu de design. Strategul urban Scott Burnham urmărește aceste practici la nivel global, prin proiectul numit „Reprogramming the City„. Ideile pornesc de cele multe ori din zona antreprenoriatului social sau creativ, sau a micilor comunități locale, dar toate sunt puse în practică în parteneriat cu companii industriale și cu o administrație publică deschisă la minte.
În mod ciudat însă, cu cât un oraș este mai bine organizat (și mai dezvoltat), cu atât se dovedește a fi mai puțin rezilient. Modelul în care controlul centralizat ține orașul și societatea în zona sigură, lipsită de riscuri, se clatină serios. Și atunci apar noi opțiuni, pentru care orașele sunt laboratoarele de testare în timp real. O astfel de alternativă este și Municipalismul, o mișcare în cadrul căreia se produce un fel de răsturnare de roluri între nivelul administrației publice și cel al societății civile. Administrația acționează într-un mod care era până acum propriu activismului urban, iar organizații cetățenești au o voce distinctă în luarea deciziilor publice. Agenda municipalistă este foarte largă, dar se concentrează în primul rând pe ideea de bine comun al oamenilor dintr-un anumit loc, în pofida diferențelor dintre ei și a locului din care vine fiecare. Programe dedicate răspund unor nevoi foarte specifice, foarte locale, care sunt de cele mai multe ori ale celor mai vulnerabili dintre noi. Se pune semnul egalității între calitatea spațiului public și calitatea democrației. Un aspect esențial în cadrul mișcării este ceea ce se numește feminizarea politicilor : de exemplu, introducerea empatiei și emoțiilor ca valori în cadrul politicilor urbane, sau crearea unor oportunități de lucru care să combine mai bine viața profesională și cea privată, sau negocierea vizibilității lucrătorilor din industria sexului în spațiul public. Într-o societate din ce în ce mai polarizată de frică și tot felul de inechități și stereotipuri, platforma municipalistă „Orașe fără frică” („Fearless Towns and Cities„) adună comunități de locuitori, primari, consilieri locali, activiști de mediu, jurnaliști, artiști, cercetători și pe oricine altcineva în rețele de colaborare și solidaritate pentru un oraș mai bun. Inițiată în 2017 de organizația Barcelona en Comú, platforma urmărește crearea unei mișcări municipaliste globale, care să susțină colaborări descentralizate între organizații guvernamentale și neguvernamentale din diverse orașe din lume. Această direcție arată o modificare radicală la nivelul politicilor urbane, și un contract social total diferit de ceea ce știm noi astăzi.
DE PROIECTE
Foto: Joachim Engelstad / Design og arkitektur Norge, din expoziția „Reprogramming the City” deschisă la DOGA – Oslo
