Hota Smart Eco

Densificare la margine. Casă cu curte interioară, Bucureștii Noi

Atelierul Republic of Architects a mai fost publicat în Zeppelin, în moduri foarte diferite: de la articole despre design, prototipuri de locuire minimală, la amenajarea propriului birou ca loc deschis, proiecte de arhitectură mai mari sau cu texte teoretice despre urbanismul de tranziție. Mai toate articolele aveau în comun contextul – zona centrală a Bucureștiului – combinația dintre practică și privirea critică asupra orașului, spațiului, vieții urbane. Pentru acest articol, ne scot din centru.

Casa din cartierul Bucureștii Noi pune problema densificării zonelor semi-urbane (sau foste suburbii, astăzi cartiere urbane): cum propui o locuire modernă pe un lot mic? Cum participi la un viitor urban fără a anula calități ale locului cum ar fi transparența, spațiile intermediare și scara prietenoasă?

 

 

Proiect, text: Republic of Architects
Foto: Dafina Jeacă

Prea puțin și prea mult. Joaca cu indicii

L1e – Locuinţe individuale pe loturi subdimensionate cu / sau fără reţele edilitare” este regulamentul pentru zonele periferice ale orașului. Această calificare este întâi de toate confirmată cartografic. Însă pe harta Bucureștiului, poziția excentrică a acestor zone față de centrul istoric și geometric al orașului sugerează o falsă echivalență: în primul rând din cauza dezvoltării inegale a orașului care favorizează nordul, și în al doilea rând, pentru că distanța în timp față de centru ține de dezvoltarea infrastructurii (nu întotdeauna legată de prima condiție). Așadar, în ciuda reglementărilor urbanistice identice, Bucureștii Noi nu va fi niciodată la fel de periferic (sau în același fel periferic) ca zonele L1e din Rahova, Ghencea, Berceni sau Colentina.

La nivel psihologic, desemnarea zonelor L1e drept „periferice” este atrasă chiar de elementele care compun denumirea zonei – „loturi subdimensionate” și „cu/fără rețele edilitare”. Subdimensionate pentru ce sau pentru cine? Pare că nu dezvoltarea acestor zone prin îmbunătățirea individuală a locuințelor este procesul pe care reglementările l-au avut în vedere când au judecat loturile insuficient de mari.

 

Totuși, plecând de la premisa că reglementările acestor zone au fost gândite în sensul dezvoltării locuirii și că particularitățile lor reclamă o abordare distinctă, cum se deosebesc indicatorii urbanistici de alte zone de locuințe („individuale și colective mici” – L1 și L2)? Condiționările urbanistice propun aceleași retrageri laterale și posterioare, iar regimul de înălțime diferă nesemnificativ. POT și CUT, indicatorii care disting L1e de alte zone, sugerează că aici se poate ocupa un procent mai mare al parcelei și se poate construi mai puțin, spre deosebire de alte zone unde se poate construi mai mult, dar pe o suprafață mai mică a parcelei.

*Plan de situație

*Plan de situație cu modelarea rezultatului ocupării maxime în condițiile regulamentului

 

Dezvoltând modelul la maximul către care tinde piața, în L1e va rezulta mai puțin spațiu neconstruit pe parcelă (40 față de 55%) parțial ocupat de aceleași alei de acces și zone pentru parcarea mașinilor. Dacă adăugăm la acestea eternele retrageri laterale minime de 3 şi 5 metri, rezultă că la periferia L1e curtea este mai mică decât în „centru” și se împarte între aceleași spații din față, din lateral și din spate ale căror caracteristici dimensionale par să reprezinte în viziunea regulamentului principalele forme ale orașului. Nu doar că loturile subdimensionate atrag după ele case mai mici, dar şi spaţiul verde este mai puţin şi acestea tocmai în periferiile care abundă de case supradimensionate şi unde lumea se refugiază tocmai pentru a fi cât mai aproape de natură.

*Alternative de ocupare a parcelei care păstrează aceeaşi amprentă a casei şi construiesc variante diferite de organizare a spaţiului neconstruit

 

Curtea: de la rămășițe de lot la inima casei

În aceste condiţii și prevalându-ne de o temă de proiectare care nu căuta să exploateze la maximum potențialul comercial al terenului, abordarea noastră a încercat să caute un alt sens pe care spațiul neconstruit de pe parcelă l-ar putea avea în relație cu interiorul casei, unul potrivit dimensiunilor modeste ale parcelei. *Secțiune longitudinală

 

Umflând casa până la limitele edificabilului, a rezultat un surplus de spațiu construit. Am eliminat partea din mijlocul casei (și al parcelei) și am deschis golul obținut către exterior, în lateral și în înălțime: o curte interioară.

*plan parter

*plan etaj

 

Casa se înfășoară în jurul acestui gol și comunică cu el la toate nivelurile prin deschideri ale spațiilor interioare care permit priviri încrucișate în adâncime.

 

Aceste perspective înşală perceperea dimensiunilor reale ale casei pentru că îndepărtează spaţiile unele de altele interpunându-le nu doar o distanţă fizică, ci şi una psihologică, dată de traversarea unui spaţiu exterior.

 

Profunzimea pe care curtea interioară o introduce în modul de percepere a spațiilor se traduce și într-o experiență ludică în folosire, al cărei semn este balconul interior, singurul balcon al unei locuinţe care caută să profite cât mai mult de spaţiile neconstruite de pe parcelă.

 

În acest sens, la parter, fără a avea o utilitate univocă, curtea interioară se deschide cu versatilitate fie ca spațiu de detentă pentru accesul principal, fie ca loc de luat masa sau salon in aer liber.

 

Închisă în miezul parcelei, atât din punctul de vedere al folosirii, cât și ca loc care se deschide privirii, curtea interioară devine spațiul inconturnabil al locuirii la casă, o alternativă mai ferită la curțile laterală și posterioară, dar și mai intim legată de folosirea propriu-zisă a locuinței.

 

 

În oglindă, concentrarea activităților casei pe care curtea interioară le cheamă, eliberează una dintre cele trei curți tradiționale ale parcelei – cea din spate – de presiunea de a fi utilizată și o transformă într-o grădină peisagistică de îngrijit și de privit mai degrabă decât dedicată folosirii curente.

 

Locuirea concentrează cea mai mare intensitate în miezul parcelei, fără a se închide, însă, către vecini şi stradă, cărora le oferă cât mai mult spaţiu verde. Astfel, fără să contrazică regulamentul L1e, casa propune un mod de folosire a spaţiilor neconstruite care să-l deturneze.

 

Info & credite

 

 

Autori-coautori: Emil Burbea-Milescu, Oana Iacob, Radu Tudor Ponta, Alexandra Zăgan, Răzvan Delcea, Alexandru Mateescu
Birou: Republic of Architects
Colaboratori: Rantech Proiect, Vest Klima Instal
Adresă: Bucureștii Noi, București
Suprafața desfășurată (mp.): 287.42

1