Corvin Cristian: Velocità, București

Proiectul pentru o cafenea-gelaterie pune în valoare un minunat bloc Art-Deco

Proiect: Corvin Cristian Studio
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Alex Sacalu, Corvin Cristian

Pe Calea Victoriei, la nr. 122 (colț cu strada Piața Amzei) se află un bloc Art-Deco fermecător. Două aripi practic identice se întâlnesc într-un colț concav. Ferestrele în bandă conviețuiesc în tihnă cu uși cu de balcon cu arcade. Parterul este comercial, întrerupt doar de două ganguri, câte unul pentru fiecare stradă, ce se întâlnesc într-una dintre cele mai frumoase curți interioare din București.

Cam ca tot patrimoniul modernist, și acest bloc e în stare proastă și, mai grav, sluțit de tâmplării noi, de închideri de balcoane și de unități de aer condiționat. Din finisajele interioare și din tâmplăria spațiilor comerciale de la parter nu a mai rămas de mult nimic.

Recent a apărut acolo o cafenea, combinată cu gelaterie și cu servirea de tiramisu. Foarte bune toate (nu, nu e o reclamă mascată). Pentru mine, este în sine un lucru pozitiv revenirea comerțului de standard înalt pe bulevardele istorice, după ce mall-urile începuseră să suplinească orașul adevărat și în această privință.

Proiectul echipei conduse de Corvin Cristian combină două referințele principale: odată contextul – tradiția Art-Deco bucureșteană și caracterul spațiului și al clădirii, și apoi, cultura italiană a cafelei și urbanitatea și arhitectură magică din Milano cel din anii 50.

Ca întotdeauna la lucrările conduse de Corvin, trecutul și orașul nu sunt doar surse de inspirație, ci și subiect suplimentar al proiectului. Dacă majoritatea proiectelor sale incorporează elemente recuperate din clădiri dispărute, aici clădirea și orașul sunt onorate și puse în valoare.

Primul mare gest este vitrajul total care dizolvă spațiul interior în cel urban. Copertina este restaurată iar deasupra ei zona ce era înainte complet blocată de firme devine o bandă translucidă din vitraj armat care lasă lumina să treacă însă ascunde sistemul de aer condiționat.

*situația inițială

*situația actuală

La interior, spațiul e foarte dificil: relativ îngust, strâmb, plin de stâlpi. Răspunsul arhitectural se desfășoară pe mai multe niveluri. Ca prim pas, compartimentările, materiale și diferențele de suprafețe și texturi sunt reduse la minim și dominate de un ton de alb-gri cald. Aceeași pardoseală continuă din terrazzo, aceeași culoare pe pereți, coloane și tavane. Un tavan suspendat curb preia colțul, unifică spațiul și reprezintă, desigur, și un omagiu adus arhitecturii interioare din anii 20-30.

Mobilierul e spectaculos (mașinile de espresso sunt în sine cea mai bună decorație posibilă), ușor și flexibil. Mesele și scaunele sunt din lemn, iar tejgheaua e compusă dintr-o serie de module pe roți, caroserii curbe din metal strălucitor.

+4

În sfârșit, mai e și nivelul detaliilor. De exemplu, unitațile de aer condiționat sunt perfect alininate cu modulele fațadei, intrând, pe cât se poate, în ordinea ansamblului. Un gest subtil este și dunga subțire albă prezentă la exact aceeași înălțime pe pereți și pe coloane. Discretul ornament marchează în mod simbolic o zonă de „soclu” și un fel de plan ideal ce leagă elementele disparate.

Că tot vorbim de detalii, o parte dintre ele depășesc în mod clar nevoile cafeneli, fiind dedicat cu pasiune clădirii. Unul din acest elemente este micul soclu placat cu o piatră cât mai asemănătoare celei păstrate din curtea interioară. Mai vizibile sunt mânerele ușilor de intrare. Cele originale s-au pierdut definitiv și au rămas necunoscute. Cele de acum nu sunt o reluare, ci o interpretare a mânerelor ușilor de intrare în bloc, tot în curtea interioară. Spre deosebire de barele simplă din alamă din curte, cele cafenelei sunt îmbogățite de o profilatură delicată. O recuperare ideală a unei ierarhii arhitecturale vechi și firești, conform căreia intrarea secundară primea o ornamentică simplificată a celei principale.

+2

Așa cum e acum,Velocità e unloc foarte bun pe principala arteră istorică a orașului. Mi-aș dori foarte mult să devină un declanșator al reactivării curții și spațiilor mai publice din ea și, în mod ideal, a unei reabilitări deștepte și fine a întregii clădiri.