“Spre infinita mea satisfactie, pe la orele 3 si jumatate am zarit in departare Galatiul. Insa cand am vazut atatea turnuri si cladiri cum se ridica din apa si stralucesc in soare, construite toate din piatra, am fost uimit si am zis ca-i o vraja. Cativa dintre noi se intrebau daca lucrurile pe care le vedeam nu sunt vise. Nu stiu cum sa le descriu, vazand lucruri care nu au mai fost vazute sau de care nu s-a auzit, sau nici macar nu au fost visate. Doua ore mai tarziu, barca noastra ancora in port, intre alte ambarcatiuni negustoresti de pescuit de felurite dimensiuni si care dadeau impresia unei activitati comerciale deosebite. Nu am intarziat sa strabatem, fiecare pentru el, acest oras intins, ale carui strazi infatiseaza o mare forfota de populatie si care sunt ticsite de nenumarate pravalii. Ce uimeste mai mult in acest loc este pitorescul invalmasirii orasului cu apa Dunarii, pe care o infatiseaza in fiecare clipa numeroasele canale, balti si zavoaie deschise la tot pasul” (Calator anonim -Travels on the Lower Danube, 2050)