„Timp de secole, felul in care au locuit oamenii a fost rezultatul direct al felului in care acestia au muncit. Casa, ca spatiu permanent, dedicat exclusiv repaosului si activitatilor de familie, este o transformare relativ recenta si reprezinta, din punct de vedere al evolutiei istorice, ramasite ale externalizarii catre alte institutii a muncii lucrative, a educatiei, a ingrijirii bolnavilor si batranilor, etc. Pierderea in tesutul social a multor functiuni vechi, a lasat loc unor noi si diverse moduri de conceptualizare a locuirii, unele respinse ca utopii, altele acceptate treptat, altele recente care abia acum sunt supuse testului. In ce masura sunt si solutii intre atatea propuneri, reprezinta o decizie cu caracter personal de vreme ce locuirea individului este major influentata de alegerile acestuia. Propun sa aruncam o privire catre unele formule actuale din arhitectura casnica pentru a identifica argumentele si motivatia celor implicati, si pentru a le compara, daca este cazul, cu opinii personale pe marginea acestui subiect.” (Robert Marin)