Cătălin Creţu este compozitor şi artist multimedia. Este autorul „pianului augmentat”, un instrument electroacustic ce are forma unui pian obişnuit, de concert, dotat cu senzori de mişcare, de presiune şi de lumină. Aceşti senzori, manevraţi conform partiturii speciale şi după un anumit algoritm programat, oferă lumii un alt fel de muzică, un alt fel de spectacol, toate augmentate de tehnologie.
În cadrul proiectului FUSION. Artă și știință, Cătălin Crețu a creat instalația sonoră PERSPECTRUM, în colaborare cu Institutul de Științe Spațiale și Centrul de Tehnologii avansate cu Laser din cadrul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Plasmei, Laserilor și Radiației.
Interviu: Mihaela Ghiță
Foto: Vlad Catana
Care este parcursul profesional al artistului Cătălin Crețu?
CC: Am terminator liceul din Petroșani în 1989 și la vremea aceea consideram că ar trebui să fii geniu ca să ajungi la conservator, așa că, am dat examen la Institutul de Mine din Petroșani, și după 5 ani de studenție, am devenit inginer electromecanic.
Cu toate acestea nu am uitat de pasiunea mea pentru muzică și în timp ce eram la Petroșani, în anul 1993, am dat examen la Conservator, în Timișoara unde tocmai se reînființase Facultatea de Muzică. După 2 ani, însă, m-am mutat la București pentru că școala era mult mai bună și pe mine mă interesa să fac compoziție.
Ideea de a aduce noile tehnologii în muzică, mi-a venit după absolvirea masteratului de la Hamburg, tot acolo am revenit și pentru finalizarea doctoratului.
Practic de vreo 10 ani mă interesează cum implementăm noile tehnologii în artă: compoziție interactivă, folosirea de gadgeturi de tip senzori, kinect, tot felul de elemente care țin de domeniul ingineresc și care sunt folosite în alte scopuri, încerc să le aduc pe toate acestea în laboratorul compozitorului, să le conectez la laptop și apoi să le transform în muzică și să le dau finalitate artistică.
Acum sunt cadru didactic la Universitatea de Muzică din București. În 2008 când m-am întors de la Hamburg am întâlnit un rector deștept, domnul Dan Dediu, împreună cu care am fondat Centrul de Muzică Electroacustică și Multimedia, unde se dezvoltă tot felul de proiecte cu buget ”0”. Este foarte complicat să atragi fonduri, pentru că atunci când se cer bani pentru cercetare, partea artistică este Cenușăreasa, e defavorizată pentru că nimeni nu își imaginează că arta presupune cercetare.
Ce înseamnă, de fapt, lucrarea PERSPECTRUM din cadrul expoziției FUSION. Artă și știință?
CC: PERSPECTRUM înseamnă spectrul privit dintr-o altă perspectivă. Despre asta este vorba atunci când privești muzica din perspectiva fizicii, mai precis a astrofizicii particulelor de energie înaltă care vin din Univers de la distanțe de mii de ani lumină.
Prin această instalație fac referire la o teorie la care mă gândesc de mai multă vreme, ”Perspective tehnologice în muzica nouă. Un model planetar”. Conform acestei teorii ne putem raporta la sunet din 3 puncte de vedere: sunetul poate fi perceput din perspectiva umană cu ajutorul simțurilor, poate fi privit din interioritatea lui sau poate fi privit de la distanța cosmică.
PERSPECTRUM aduce în senzorial ceea ce este imposibil de văzut, de auzit, de simțit: particulele subatomice de energie înaltă, venite din cosmos de la mii de ani lumină. Am realizat o instalație complexă care propune un joc între micro și macro, între Universul subatomic și cel cosmic. Această instalație aduce cele două extreme în galeria de artă, la scară umană, la nivelul percepțiilor. Pentru că arta lucrează cu metafore am putea spune că am adus Universul la dimensiunea unui vârf de ac printr-o sculptură micrometrică, de dimensiunea câtorva fire de păr, în diametru.
În ce constă instalația? Care este experiența la care să ne așteptăm?
CC: Instalația PERSPECTRUM explorează dimensiunile spațiale micro-macro ale sunetului acustic, explorând 3 perspective: a ochiului, a microscopului și a telescopului. Spectatorul este imersat într-un mediu audio-vizual. Va auzi un sunet recompus spectral, care este sunetul particulelor cosmice ajunse pe Pământ de la distanțe de mii de ani lumină, și va vedea acest sunet ”încarnat” vizual, adică, litografiat printr-o tehnică specială de microlitografie 3D aflată la la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor Plasmei și Radiațiilor. Această ”sculptură” micrometrică a sunetului are dimensiunea a câtorva fire de păr în diametru și este vizibilă grație unui microscop și a unei raze laser.
În sala în care se află instalaţia există două boxe unidirecţionale care creează un fel de peisaj sonor, pentru că dacă te deplasezi prin încăpere, vei constata că intensitatea sunetului se schimbă și parcă vine din altă parte. Este efectul difuzoarelor unidirecționale. Acest tip de difuzoare are o construcție specială, transmite sunetul concentrat într-un singur punct. Dacă ești plasat alături de acest punct sunetul se diminuează până la dispariție.
Să reținem faptul că ce se aude este un sunet sintetic al particulelor de energie înaltă care provin de la supernove sau găuri negre. Ele călătoresc prin Univers și odată intrate în atmosfera terestră expodează, spărgându-se în particule sub-nucleice. Ei bine, sunetul acestor particule se aude și ”se vede” în instalația PERSPECTRUM.
Cum ți-au fost modelate ideile în dialogul cu cercetătorii?
CC: Lucrarea PERSPECTRUM se leagă de conceptele de echilibru și de accident. În viziunea mea, atmosfera din jurul Pământului este ca un fel de spectru echilibrat, care ne protejază de ”accidentele” create de particulele cosmice care vin din Univers și bombardează planeta. În lipsa acestei rezonanțe, și acestui spectru dat de atmosfera protectoare, probabil că aceste particule ne-ar distruge.
Cele 2 institute (Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser – CETAL din cadrul Institutul Național De Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației-INFLPR și Institutul de Științe Spațiale- ISS) s-au mulat perfect pe ideea mea inițială, aceea a transpunerii artistice a modelului teoretic pe care l-am imaginat (un “model planetar” aplicat gândirii muzicale, generat de modul în care compozitorii s-au raportat la obiectul sonor de-a lungul vremii).
Împreună cu CETAL am dezvoltat un mod original de proiecție vizuală a unei imagini din interioritatea sunetului, la ISS am căutat modalități teoretice de extragere ale urmelor unor fragmente rezultate în urma dezintegrării prafului cosmic și de implementare ale acestora în ipostaze sonore.
De reținut este faptul că împreună cu cei doi cercetători cu care am colaborat: Gina Isar – doctor în astrofizică de la Institutul de Științe Spațiale și Marian Zamfirescu de la Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser – CETAL din cadrul Institutul Național De Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației-INFLPR, dorim să continuăm parteneriatul într-o cercetare științifică în care să fie integrată și muzica.
FUSION. Artă și știință este primul proiect din România dedicat colaborării dintre creatori consacrați în domeniile artelor vizuale și sound design-ului și cercetători științifici. Desfășurat sub forma unor rezidențe artistice în institute de cercetare din platforma Măgurele, acesta a dat posibilitatea artiștilor de a avea acces la informațiile și facilitățile din institutele de cercetare, și a oferit oamenilor de știință prilejul de a interacționa cu un alt gen de creativitate, care aduce un nou unghi de vedere, o altă perspectivă a cercetărilor lor. Proiectul se încheie cu o expoziție, organizată de Fundația9 în parteneriat cu Primăria București prin Centrul Cultural ExpoArte. Aceasta poate fi vizitată până pe 12 martie 2019 la Rezidenta Scena9 (strada I.L. Caragiale nr. 32, București).
*Mihaela Ghiță este redactor Departamentul Științe – Radio România Cultural și coordonatorul proiectului FUSION.
DE PROIECTE
Articole conexe:
SAINT MACHINE: I, Human. Coerența luminii laser tradusă în empatie
