Text: Cătălina Frâncu
Foto: Roberta Curcă
Eram în Paris, aproape de Quai de la Marne, și am intrat cu partenerul meu, Teodor, într-un supermarket să-mi iau zilnice (absobante subțiri, pentru flux ușor, de obicei folosite pentru zilele de după menstruație); am intrat vorbind audibil, în română, și ne-am dus către rafturile de igienă, ne-am plimbat și pe la patiserie, am trecut și pe la chipsuri și, după ce am plătit, am dat să ieșim. Paznicul s-a așezat cu picioarele depărtate în fața mea și mi-a spus: „Ouvre le sac!” (nici măcar „ouvrez,” să nu mai zic de „s’îl vous plaît”). „Mais…” spun eu, deschizându-l. „C’est quoi, ça?” întreabă scoțând pachetul de zilnice din ghiozdanul meu. „Non, non, non: ça — c’est cher!” adaugă, fluturându-l spre zona de casierie.