Andreea Cornilă și-a proiectat propriul spațiu de lucru: a luptat cu propriile prejudecăți din ambele roluri și a câștigat.
revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X
Andreea Cornilă și-a proiectat propriul spațiu de lucru: a luptat cu propriile prejudecăți din ambele roluri și a câștigat.
Workshop Zeppelin de scriere despre arhitectură și oraș @ FAST / Episodul 1
Acesta este primul dintr-o serie de articole scrise de studenți la arhitectură din România în timpul workshop-ului Zeppelin de la FAST (Festival for Architecture Schools of Tomorrow), 2023.
Cum faci o galerie de artă fără să apelezi la un arhitect, cum ai grijă de artiștii pe care îi expui și cum faci ca oamenii să se gândească singuri la ce văd? Și, mai ales, cum spargi bula „lumii artei“?
Locuințele sociale nu trebuie să fie nici plictisitoare, nici să arate ieftin. Unele locuințe sociale se deosebesc ușor de cele „de vânzare” prin finisaje, vorbim despre cele construite în ’80–’90, când aceeași formă era construită pe de-o parte cu piatră și cărămidă aparentă, iar pe de cealaltă, cu PVC. Aici, nu e cazul. De când starhitectura e chestionată pe scară mai largă decât cercurile socialiste ca risipă de resurse, locuințele sociale își continuă ascensiunea ca zonă de experiment și exemplu de bună practică.
Doina Petrescu predă la Facultatea de Arhitectură din cadrul University of Sheffield și, împreună cu Constantin Petcou, a fondat Atelier d’Architecture Autogérée, o asociație-platformă la intersecția dintre arhitectură, planificare urbană participativă, activism și dispozitiv de adresare a problemelor societale prin activarea participativă a unor spații nefolosite.
Noul film al lui Wim Wenders, „Perfect Days”, care a fost turnat în Shibuya – Tokio, a fost inspirat de-un proiect prin care o rețea de arhitecți și designeri celebri a fost construită pentru a proiecta nimic altceva decât 17 toalete
Text: Cătălina Frâncu, Teodora Vătavu, Liliana Oprea, Andreea Ghenu
Foto: Cătălina Frâncu
Recentul scandal legat de pseudo-restaurarea, în fapt, distrugerea ansamblului memorial al gospodăriei lui Ion Creangă din Iași ne-a determinat să publicăm pe site capitolul ce i-a fost dedicat în cartea noastră din 2021, „Oameni la lucru în casele lor”
eematico a fost premiat cu locul I la Gala Societății Civile din 2022 la categoria Educație, Învățământ și Cercetare pentru proiectul „Kitul de arhitectură.”
Coabităm de multă vreme alături de animale. În ultimele sute de ani, această coabitare s-a modificat profund, de la explozia de animale de companie la agricultura industrializată, precum și la distrugerea de către oameni a habitatelor naturale și la eliminarea speciilor
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Roberta Curcă
Eram în Paris, aproape de Quai de la Marne, și am intrat cu partenerul meu, Teodor, într-un supermarket să-mi iau zilnice (absobante subțiri, pentru flux ușor, de obicei folosite pentru zilele de după menstruație); am intrat vorbind audibil, în română, și ne-am dus către rafturile de igienă, ne-am plimbat și pe la patiserie, am trecut și pe la chipsuri și, după ce am plătit, am dat să ieșim. Paznicul s-a așezat cu picioarele depărtate în fața mea și mi-a spus: „Ouvre le sac!” (nici măcar „ouvrez,” să nu mai zic de „s’îl vous plaît”). „Mais…” spun eu, deschizându-l. „C’est quoi, ça?” întreabă scoțând pachetul de zilnice din ghiozdanul meu. „Non, non, non: ça — c’est cher!” adaugă, fluturându-l spre zona de casierie.