Arhiva articole publicate de: Nickname

Sa renunti la lumina electrica si la hartia igienica, la metrou, la televizor si la mancarea ambalata, sa speli rufe în cada, sa mergi cu bicicleta si sa gatesti numai hrana organica doar ca sa salvezi planeta – toate acestea par o nebunie. Este un experiment la care, în noiembrie 2006, scriitorul nonfictiv si bloggerul newyorkez Colin Beavan s-a supus timp de un an, antrenandu-si în aceasta aventura si sotia împatimita de shopping, fiica în varsta de doi ani si cainele.

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start blogging!

Fatada bioreactiva cu fotobioreactoare pentru cultivarea microalgelor ca resursa energetica

Text: Jan Wurm / Proiect: Arup

 Panourile fotovoltaice (PF) si captatorii solari termici sunt, în prezent, tehnologiile consacrate pentru producerea de energie la o cladire. PF-urile acopera în prezent doar 2% din consumul total de energie (Germania, 2010), iar o fractiune este generata prin intermediul Panourilor Fotovoltaice Integrate în Cladire (PFIC). Biomasa reprezinta, de departe, cea mai mare sursa de energie regenerabila; cu toate acestea, pana în prezent nu a fost disponibila nici o tehnologie pentru utilizarea acestei resurse la scara unei cladiri.

Asaltul aerian al cablurilor electrice si de comunicatii poate fi observat cu siguranta de oricine în orase, însa starea haotica a colacilor de sarma agatati precar de stalpi ar putea distrage atentia de la o alta problema urbana, de data asta la nivelul solului: punctele de transformare electrica si de conexiuni pentru retelele digitale de comunicatii. Cutiile zumzaitoare de tabla apar adesea ca un fel de rau necesar la nivel vizual, în special în zonele sensibile istorice. Designerii, arhitectii, inginerii si administratorii nu si-au batut prea mult capul cu aceasta problema, pana de curand…

Amenajarea unor birouri inteligente si accesibile ca raspuns la provocarile globale recente: The Hub Bucharest ofera un model integrat de colaborare sociala fara precedent la noi. The Hub este o retea de birouri de co-working, fondata în 2005 la Londra si extinsa acum cu mult succes la nivel global. În Romania exista initiative bazate pe închirierea de spatii de lucru, însa The Hub ofera un concept integrat, cu bataie lunga si trei principii de baza:

Am transformat laptopurile si alte dispozitive electronice uzate în reporteri independenti care îsi documenteaza „a doua lor sansa la viata” prin transmiterea de imagini si coordonate GPS de la distanta. Informatiile raportate ofera o perspectiva inedita – de la amplasamente în care se recicleaza deseurile electronice la magazine locale ce ofera produse ieftine pâna la scoli si biblioteci publice – care invita la reflectie pe tema relatiei pe care societatea noastra o are cu dispozitivele electronice.

Imaginati-va un viitor în care cantitati imense de gunoi nu se strâng la periferia oraselor: un viitor în care întelegem „lantul eliminarii deseurilor” la fel de bine precum fluxul de aprovizionare si în care folosim aceste informatii nu numai pentru a construi infrastructuri mai eficiente si mai durabile, ci si pentru a promova schimbari de comportament. În acest oras al viitorului, infrastructurile invizibile care stau la baza eliminarii deseurilor vor deveni vizibile, iar traseul parcurs de deseurile noastre nu va mai fi ascuns, pe principiul ochii care nu se vad se uita.
   

În ultimii ani a crescut interesul pentru produse locale proaspete si de calitate distribuite prin intermediul pietelor agroalimentare, achizitii de la sursa sau vanzatori ambulanti. Pietele de produse alimentare si vanzatorii stradali au existat de la înfiintarea primelor asezari urbane, iar mobilitatea a reprezentat la un moment dat o caracteristica de baza în vederea adaptarii la schimbarile sezoniere si la dinamica orasului. Astazi pietele de produse agroalimentare sunt legate de locuri si programe prestabilite care le limiteaza expunerea, reflectand rar fluctuatiile cererii si ofertei. Pe masura ce orasele continua sa se dezvolte si sa devina mai complexe, iar populatia urbana este din ce în ce mai mobila si mai conectata, apare nevoia reanalizarii strategiilor de distribuire a alimentelor si conceperii de piete agroalimentare într-un mod care îmbunatateste eficienta acestora printr-o mai buna comunicare între producatori si consumatori. MatchingMarkets este o retea mobila de vanzatori care folosesc comunicarea în timp real pentru a optimiza distributia, pentru a creste nivelul de constientizare cu privire la produsele locale, pentru a raspunde modelelor de activitate sezoniera si pentru a întari conexiunile dintre cerere si oferta pe plan local.

„Roata de la Copenhaga” este un proiect realizat pentru Kobenhavns Kommune si finantat de Ministerul Mediului din Danemarca. Controlata cu ajutorul telefonului smart, roata de bicicleta devine o extensie naturala a vietii cotidiene. Puteti folosi mobilul pentru a va bloca si debloca bicicleta, schimba vitezele si selecta gradul de motorizare de care aveti nevoie. Pe masura ce pedalati, senzorul rotii înregistreaza de asemenea nivelul de efort depus si informatii despre mediu. Aceste date pot fi accesate de pe telefon sau internet si le puteti folosi pentru a planifica ulterior un traseu mai convenabil pentru deplasarile cu bicicleta, pentru a va atinge obiectivele privind conditia fizica si pentru a va întalni cu prietenii aflati în miscare. Puteti comunica de asemenea aceste date prietenilor sau autoritatilor – sub protectia anonimatului daca doriti –, contribuind în acest fel la formarea unei baze de date amanuntite cu informatii despre mediu, la care va avea acces toata lumea.

Prezentare la pavilionul BMW Guggenheim Lab înaintea deplasarii la Alexanderplatz. Foto: Cosmin Caciuc

 Asa cum anuntam în numarul trecut al revistei, vom continua sa prezentam evenimentele specifice la care am participat cu ocazia desfasurarii programului BMW Guggenheim Lab la Berlin. Pe data de 27 iulie, echipa MIT SENSEable City Lab condusa de Carlo Ratti a desfasurat de-a lungul  catorva ore un workshop în Alexanderplaz, dedicat monitorizarii inteligente a spatiilor publice. Pe fondul precizarilor facute de membrii echipei în introducerea de dinaintea actiunii propriu-zise, aceasta monitorizare se înscrie în cadrul culturii cartografiei cognitive a spatiului urban, fundamentata prin cercetarile urbanistului Kevin Lynch din anii ’50-’60 (esentiale pentru traditia universitara de la MIT). De vreme ce dispunem acum de mijloace tehnice mult mai sofisticate de prelevare, interpretare si comunicare a datelor din mediul înconjurator, putem sa dezvoltam aceasta cartografie într-un orizont mult mai complex al informatiilor urbane. Senzorii electronici devin o extensie a observatorilor si permit noi perspective asupra modului în care oamenii îsi însusesc sau nu spatiile prin care trec.