Adrian Preda (n. 1985) trăiește și lucrează în București. A absolvit UNARTE – București: în 2008 licența la secția Grafică, în 2010 masteratul iar în 2023 doctoratul în arte vizuale. Principala sa preocupare artistică este legătura dintre om și celelalte specii ale regnului animal, relație esențială pentru dezvoltarea „animalului uman”, de la crearea uneltelor și armelor de vânătoare până la manifestările spirituale și artistice.

*Adrian Preda -Delfin comun prins în spațiu-timp

Text, interviu: Evantia Barca
Ilustrații: Adrian Preda

Aventuri la o margine de Antropocen, lucrările expuse de Adrian Preda la Grădina de Vară din Eforie Sud susțin o retorică alternativă în procesul globalizării corporative, evocând istoricul actelor “slow violence” care au perturbat sistemele naturale ale pământului, sublimul petro-industrial și pleiada vinovaților mascați sub termenul prea larg de “activitate umană”. Pe un țărm pârjolit de arșița verii, realitatea își pierde conturul în viziunea alterată și desfigurată a unui observator care nu poate rămâne mut la spectacolul unei distrugeri programate. Adrian Preda nu prezintă dezastrele profețite, ci le ascunde în spatele unor pseudo-realități croite din asocieri bizare: marsuinul își înghesuie uraganele într-un pahar cu apă, păstrându-și cumpătul și aerul jovial, de vacanță. Traversând un infinit de scenarii posibile, poate eșua într-un container, la fel de bine pe cum se poate pierde și într-un autobuz, lasă în urmă vagoane de tramvai sau recifuri generoase de deșeuri, se zbate într-o pânză spațiu-timp, ne salută dintr-un fast food oceanic, pentru a ne spune, în cele din urmă, adio, scufundându-se în adâncul unei pungi de chips-uri.

Life is not a game. Beware, beware, beware! Povestea, imaginată ca un șir de efecte ale acțiunilor din societățile consumeriste, se dezvoltă într-o serie de observații critice, adunate sub umbrela realismului sintetic. “Artistul ne arată un balans fin, ușor de distrus: dorința noastră de consuma și nevoia animalelor, firească, de a supraviețui. Preda face o critică la adresa turismului iresponsabil, care pune în pericol viața animalelor, atât în mediul marin, cât și în cel terestru. Privim adesea animalele ca pe bunuri de consum dintre cele mai ieftine și nu ca pe ființe. Luăm de la ele tot ce avem nevoie, dar apoi ne descotorosim de ele rapid și lejer. Cu toate astea, ele ne zâmbesc cu compasiune și înțelegere, în speranța că, poate, vom schimba ceva în abordarea noastră”, spune Ioana Marinescu, curatorul programului „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)”. Derulat de Forumul Artelor Vizuale, proiectul reunește energiile creative a cinci artiști contemporani, care se folosesc de artă ca să ilustreze teme ecologice. Irina Maria Iliescu, Alina Marinescu, Adrian Preda, Andrei Turenici, Meri The Zu vorbesc în lucrările lor despre peturile și gunoaiele care poluează apa sau despre speciile pe cale de dispariție, alungate și sufocate de vecinătatea cu oamenii. “Trist este că o mare parte din aceste reziduri sunt rezultatul firesc al procesului prin care noi ne producem atâtea lucruri indispensabile traiului de zi cu zi”, spune Adrian Preda.

Interviu

„Una dintre preocupările mele este relația dintre om și celelalte specii, relație definitorie pentru dezvoltarea animalului uman, de la realizarea uneltelor și armelor de vânătoare, până la manifestările spirituale și artistice” – spui tu. Ne-ai putea vorbi despre modul în care înțelegi această relație, la nivel personal, uman, sau despre trendurile conturate într-o eră descrisă de un lung șir de realități: globalizare, societăți consumeriste, crize ecologice, pandemice și geopolitice, un timp în care, par a spune declarațiile artistice contemporane, (în tandem cu diverse rapoarte și studii), agresiunea omului asupra mediului a devenit o problemă universală?

* Mormoloci

Relația cu restul animalelor în prezent este una foarte abstractă, vagă sau nu este deloc. Cu excepția contactului direct al unora dintre noi cu animalele de companie, restul regnului animal este undeva dincolo de noi, vizibil doar prin fotografia și filmul de wildlife sau sporadic prin întâlniri neașteptate și rare. Altfel, animalele mai nefericite se întâlnesc adesea cu ce lăsăm în urma noastră, de la plastic la alte materii dăunătoare care pătrund în mediul natural. Din păcate, pentru mine, acest lucru este foarte trist, cu atât mai mult cu cât o mare parte din aceste reziduri sunt rezultatul firesc al procesului prin care noi ne producem atâtea lucruri indispensabile traiului nostru de zi cu zi. Așadar, ar părea că este o problemă fără ieșire. Este drept că există și risipă, că suntem sclavii propriului sistem consumerist, în care ne sunt create nevoi pentru a ne fi vârâte tot felul de produse noi, în mod obiectiv, sau relativ, “mai puțin” indispensabile. Dar chiar și fără acestea, problema deșeurilor rămâne una mare, chiar rezumându-ne la produsele strict necesare, pentru că vorbim de o populație umană foarte mare. Însă pare că nu se iau măsuri destul de drastic și rapid, deși se vorbește mult, la nivel european și nu numai, de moduri de a reduce impactul schimbării climatice. În definitiv, agresiunea omului asupra mediului, ca să preiau formularea din întrebare, și implicit asupra animalelor, este provocată atât din cauza unor moduri iresponsabile de a duce activitățile umane de producție, distribuție etc., cât și din, pur și simplu, numărul foarte mare al indivizilor speciei noastre și costul ecologic enorm în comparație cu alte specii pentru a se susține, cu gradele nu neglijabile, dar nici de esență, dintre diferitele societăți, de la vestul mai avansat – deci cu o amprentă sporită – la sudul global în dezvoltare. În cartea sa Against the Anthropocene, T. J. Demos pledează pentru folosirea unor termeni alternativi, precum capitalocen, pentru surprinderea dinamicii momentului, susținând că problema nu este cauzată de noi toți ca specie, ci a capitalului privat – care este responsabil pentru majoritatea efectelor nocive asupra naturii. Dar această abordare mi se pare neonestă, întrucât mai tot ce este produs de capitaliști/industriași (cu excepția notabilă a complexului militar industrial care este o altă mare problemă neadresată) este direcționat tot către majoritatea oamenilor în postura de consumatori.

*Băiete

De asemenea, „explorez natura și cosmosul în sens mai larg, fiind interesat de tipare de creștere și evoluție, de trecerea timpului și efectele sale asupra ființelor, obiectelor și fenomenelor.” Mi-ar plăcea să știu această poveste. Cum înțelegi acest proces?

Este o înțelegere a lumii în spiritul lui Heraclit, în care totul este într-o continuă schimbare. Fiind pasionat de istorie dintotdeauna, mi se pare fascinant cum orice pe lume este un proces de transformări, de la evoluția universului și a vieții la societățile umane, ideile și tehnologiile lor. Având această preocupare la nivel de cunoaștere, ea se răsfrânge și asupra unor lucrări pe care le realizez, inevitabil, cum ar fi Tir cu boi sau Spear to Rocket, în care fixez într-o imagine sau obiect aceste procese îndelungate care ne povestesc parcursul hominizilor și interacțiunea lor cu mediul și cu alte specii de plante și animale.*Cernobîl

Urmează să translezi aceste concepte pe litoral, un loc cu mici, shaorma și rățuște, așa cum suna un text curatorial construit pe stereotipurile locale… Dincolo de locuri comune, zona poartă emoții comune, poate poveștile copilăriei în care acești „pinguini” gonflabili erau magici sau poate amintirile iubirii din adolescență… care este definiția ta pentru „călătoria la mare”?

Din fericire, am ajuns acolo din copilăria fragedă și am revenit aproape anual, sau în unii ani reușeam să ajung pe țărmurile altor mări. Călătoria la mare a avut, într-adevăr, și are o vrajă a ei, este o chemare anume a mării și sunt bucuros când pot ajunge la ea. Țin minte clipe foarte dragi, de la vacanțele petrecute cu părinții sau bunicii în copilărie la cele cu colegii de la Tonitza în adolescență, iar mai târziu cu colegi artiști și alți prieteni și, desigur, iubite. Definiția călătoriei la mare ar fi: acel moment de escapism, dar unul mindful, sănătos și regenerativ.

*Narval prins în spațiu-timp

O întrebare rămâne dacă se poate face artă contemporană dincolo de marile orașe și în mod special la țărm de mare, un loc unde oamenii vin pentru distracții condensate în câteva zile de concediu. Un stereotip al zilelor noastre este că publicul interesat de idei în vogă și declarații fancy ar fi eminamente urban…

Cu siguranță arta se face/expune oriunde vor artiștii, cu condiția să existe mijloacele. Datorită unor asemenea inițiative, precum cele din jurul proiectului minunat “Eforie Colorat”, artiștilor li se dă ocazia să poată presta și la malul mării. Din punct de vedere al receptării, este drept că publicul țintă nu este cel obișnuit cu astfel de manifestări, dar cu siguranță acest lucru nu poate fi ceva negativ, din contră, se creează un contact între ape care altfel nu se amestecau.

*Drift

Mai apoi, spunem că arta este cel mai bun mediu de a te exprima în societate. De asemenea, este și cel mai bun mediu de a crea conexiuni, de a ridica probleme, un spațiu de dialog în cadrul unei comunități. Are nevoie Eforie Sud de acest spațiu alternativ de dialog?

După cum spuneam, aceste contacte nu pot dăuna. Cât de productive vor fi ele, nu putem măsura exact, nici imediat. Dar probabil că pot avea efecte, măcar în mintea unui copil care se lovește pentru prima oară cu astfel de imagini/mesaje care au potențialul de a aduce o influență benefică. Eforie Sud are nevoie de asemenea evenimente ca orice alt loc din România, care nu strălucește la ocrotirea mediului, nici la atenția acordată artei contemporane.

Care este povestea pe care o aduci tu anul acesta la Marea Neagră?

Lucrarea pe care am realizat-o în proiectul “Artă și ecologie la malul mării” este o metaforă vizuală pentru deșeurile aruncate neglijent de oameni, turiști sau localnici, atât de des și peste tot, care pot fi periculoase pentru animalele din acele medii afectate. Un pahar cu capac în formă de marsuin – sau porc de mare – unul din cele trei specii de cetacee care trăiesc în Marea Neagră, care are și un pai în gură prin care i se poate sorbi viața.

Care este conceptul și parcursul de până acum al acestor lucrărilor pe care le vei prezenta?

Lucrările prezentate sunt toate din sfera preocupărilor mele eco-artistice. Cea cu paharul-marsuin a fost făcută special pentru acest loc și eveniment, adaptând o imagine mai veche foarte similară, cu o orcă în loc de marsuin și cu un mesaj similar: contrastul dintre modul de viață firesc și cu o amprentă insesizabilă a cetaceelor față de oameni. Celelalte lucrări fac parte deja dintr-un volum de poezie al lui Florin Dumitrescu, intitulat Sentimentul naturii, (n.r.: la Casa de Editura Max Blacher, în parteneriat cu H’art Gallery) care conține eco-poezie, desenele mele ilustrând o parte dintre acele poezii.

*Sentimentul Naturii – coperta

A fost un proces organic, în care ilustrațiile se împletesc foarte bine cu textele, întrucât la nivel textual este o abundență de imagini care îmi sunt foarte apropiate universului meu imagistic, astfel încât m-am legat cu ușurință de conținutul poetic prin propriile idei exprimate vizual.

*Sentimentul naturii

Au fost selectate patru dintre cele zece desene realizate pentru acest volum:

– o sondă de petrol care are un craniu de Tyrannosaurus rex în loc de un element specific acesteia și astfel devine un fel de schelet întreg de dinozaur, speculând preconcepția conform căreia petrolul provine din dinozaurii descompuși și accentuând din nou tensiunea dintre lumea naturală și industrie;*Antropocen adio

– o balenă (moartă?) care se scurge dintr-un tir în care a fost încărcată nejustificat;*Acum și la pungă de plastic

– o coadă de la altă balenă rămasă la suprafața apei care se întrezărește prin suprafața transparentă a unui ambalaj generic de snacks-uri/bomboane;*Celofan

– și o pungă de cumpărături care are un basorelief antic ce îl reprezintă pe Orfeu, muzicantul și poetul legendar pe care îl evocă Florin Dumitrescu și cu care se identifică, el insuși un rapsod contemporan care deplânge starea actuală a lucrurilor și dedică ode naturii.*Orfeu în stiren

Info

Eforie Colorat e un hub cultural deschis în anul 2021 la Eforie Sud, cu sprijinul Kaufland România, în beneficiul turiștilor și al membrilor comunității locale, pentru comunitățile artistice și pentru grupurile de dialog civic la nivel național – care au la dispoziție, anual, o serie de rezidențe creative la Marea Neagră. Inițiat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie, programul Eforie Colorat își propune promovarea unui set de bune practici pentru dezvoltarea în zone cu acces limitat la cultură, ridicarea nivelului de educare și conștientizare în probleme de mediu și revitalizarea spațiilor de întâlnire comunitară de la malul Mării Negre. Eforie Colorat dorește să fie un spațiu alternativ de inspirație pentru comunitatea artistică, pentru decidenții din administrațiile locale și centrale, și punct de întâlnire pentru specialiști și grupuri civice, într-un efort comun de a identifica soluții actuale de regenerare urbană, ecologie creativă, exploatarea etică și coerentă a potențialului turistic, economie circulară, spirit civic, dezvoltare sustenabilă și oportunități de creștere prin cultură în zone marginalizate.

Echipa:

Participarea la toate evenimentele programate anul acesta la Eforie Sud este gratuită.

EFORIE COLORAT

Organizat de Forumul Artelor Vizuale

Sponsor principal: Kaufland România

Susținut de:
Centrul Ceh București, Primăria Orașului Eforie, RADEF România Film, Institutul Francez, ARCHÉ, Short Film Breaks, Acuarela, Pastila Roz, Etaj on Wheels
Sponsori:
Diesel Mecanica, Azuga, Caii de la Letea, Iulius Mall, Red Rose Residence, Kafmet Construct, Casa cu Smochin, Buzz Events

Program:

Interviu