Proiectul pro bono al prestigiosului birou suedez Claesson Koivisto Rune se înscrie în contextul descentralizării administrative și dezvoltării spiritului civic și al responsabilității. Este un proiect-tip, puternic și adaptabil, o reinterpretare a arhetipului casei rurale și o expresie a transparenței și a unei monumentalități temperate.
Text: Daniel Tudor Munteanu
Foto: Alik Usik
Context: reformă, descentralizare, un nou tip de clădire publică rurală
Novi Sanzhary a fost o așezare de tip urban cu vreo 8 000 de locuitori, situată în zona central-estică a Ucrainei. De ce „a fost”? Pentru că acum este o hromada. Vă explic acum.
Așezările de tip orășenesc sunt acele târguri sau orășele din spațiul ex-sovietic, ceva mai importante decât un selo (sat) sau un selișce (sat mai mare) și totuși mai mici decât un oraș de însemnătate raională. Până în urmă cu doi ani, aceste tipuri de localități constituiau în Ucraina nivelul al treilea de unități teritoriale, având ca niveluri superioare de diviziune administrativă raionul (districtul) și oblastul (regiunea). În iulie 2020, parlamentul a aprobat reforma administrativă pentru a fuziona majoritatea raioanelor existente și pentru a comasa micile localități de nivelul al treilea în comunități teritoriale unite numite hromade. Într-un efort important de descentralizare, noile hromade au preluat majoritatea sarcinilor administrative ale raioanelor: comunitățile capabile au primit puteri, resurse și responsabilități lărgite. Lista serviciilor publice care pot fi furnizate la nivelul unei hromade este în continuă extindere și poate include servicii de evidență a populației, asistență socială, emitere de autorizații de construire, servicii de cadastru, înființare de societăți comerciale, emitere de pașapoarte, contracte de furnizare a utilităților publice etc.
Hromadele par a fi cumva similare comunelor din România. Doar că Ucraina, cu un teritoriu de trei ori mai mare și cu 30 de milioane de locuitori în plus față de România, este acum împărțită în doar 1 469 de hromade. De vreo cinci ori mai puține decât comunele din România, dacă ar fi să facem un calcul proporțional.
Reforma administrativă și descentralizarea au fost dublate de eforturi consistente pentru debirocratizarea și digitalizarea administrației. Conform rapoartelor oficiale, bazele de date ale administrației publice sunt în curs de a deveni complet interoperabile, astfel încât cetățeanului să îi fie solicitate datele doar „o singură dată”. Interacțiunea și schimbul securizat de date între registrele de stat și sistemele informaționale sunt asigurate prin sistemul de schimb de date Trembita (dezvoltat pe același sistem informatic X-Road ce susține platforma de e-guvernanță a Estoniei, dar folosind criptografie ucraineană). Aplicația mobilă Diia și portalul guvernamental omonim preiau inputuri de la cetățeni, gestionează plăți și găzduiesc „portofelul” cu documente digitale, iar sistemul informațional Vulyk automatizează serviciile oferite de administrații. „Making dată run, not people” – sloganul ce însoțește campania media a Ministerului Transformării Digitale prevestește dispariția dosarului cu șină.
Ucraina este prima țară din lume în care cărțile de identitate și permisele de conducere în format digital au același statut juridic cu echivalentele lor fizice. Astăzi, de exemplu, ucrainenii pot trece granița în Moldova și Polonia legitimându-se doar cu pașaportul digital.
Digitalizarea și automatizarea accelerată nu sunt însă doar o armă redutabilă împotriva birocrației și a corupției din sectorul public, ci sunt şi parte din strategia de apărare națională. Ele nu doar conduc la sporirea încrederii în stat, ci mai ales asigură continuitatea digitală a statului în caz de invazie străină, război civil sau dezastre naturale. Ucraina și-a asumat să migreze online sută la sută din serviciile publice până în 2024. Pe model estonian, următoarea prioritate ar fi înființarea de „ambasade digitale” care să găzduiască pe teritorii străine back-up-uri criptate ale registrelor statului: de la sistemul de informații al trezoreriei la registrul cadastral funciar și de la Monitorul de Stat la registrul populației și al afacerilor. Un stat rezilient, cu o administrație centrală și locală care poate funcționa, neîntrerupt, în cloud, este un stat greu sau imposibil de înfrânt.
În ciuda reformelor reale din ultimii ani, Ucraina rămâne un stat cu enorme probleme de corupție la toate nivelurile. Conform Indicelui de Percepție a Corupției realizat de Transparency International, Ucraina s-a clasat anul trecut pe locul 122 din 180 de țări și își dispută cu Federația Rusă titlul de cea mai coruptă țară din Europa. În același clasament, România ocupă o poziție mult superioară Ucrainei, deși se află pe un deloc onorant loc 66. Primele poziții sunt ocupate, deloc surprinzător, de statele nordice, totodată cei mai recunoscuți furnizori de exemple de bună practică în lupta împotriva corupției.
Revenind la hromadele ucrainene, nou-înfiinţatele structuri administrative s-au lovit de problema lipsei unei interfețe fizice potrivite pentru interacțiunea cu cetățenii. Vechile clădiri ale administrației locale, acolo unde acestea există, sunt percepute ca un semn construit nefast, asociat în mentalul colectiv cu ineficiența și corupția sistemică mai degrabă decât cu imaginea unei administrații noi, oneste și transparente. Încrederea publicului se hrănește în egală măsură din simboluri și din experiențe directe. Iar experiența digitală nu este suficientă – în prezent, rata de penetrare a internetului în rândul populației ucrainene este considerată a fi între 70 şi 80%, ceea ce înseamnă că aproape o cincime din populația țării, în special din mediul rural, nu l-a folosit niciodată. O cifră destul de îngrijorătoare pentru un guvern care mizează atât de mult pe digitalizare, dar nu la fel de îngrijorătoare precum cele de 40% din populație cu competențe digitale substandard sau de 15% dintre cetățeni cu analfabetism digital total. Un semn că, cel puțin în zonele rurale sărace, locuite preponderent de oameni în vârstă, contactul clasic cu administrația rămâne în continuare de neocolit.
Tocmai pentru a media contactul direct dintre cetățean și stat, statul ucrainean a însoțit descentralizarea de înființarea de centre pentru servicii administrative (așa-numitele ASC-uri). Acestea sunt facilități-cheie în care rezidenții își întâlnesc autoritatea locală și sunt cumva asemănătoare primăriilor comunale din România. Înființarea de ASC-uri în toate cele 1 469 de hromade până în anul 2024 este o misiune derulată prin programul U-LEAD with Europe, finanțat de UE și de statele sale membre Danemarca, Estonia, Germania, Polonia, Slovenia și Suedia. Programul U-LEAD with Europe urmărește nu doar finanțarea și monitorizarea implementării ASC-urilor, cât mai ales folosirea know-how-ului european pentru creșterea calității serviciilor oferite de administrația publică. Valori europene de bază – precum competența, eficiența și integritatea – sunt insuflate noilor funcționari publici ucraineni prin programe intensive de training, în timp ce ghiduri și manuale de proceduri special concepute detaliază interacțiunea dintre cetățean și o administrație publică incluzivă, prietenoasă și, cel mai important, demnă de încredere. Conform descrierii U-LEAD with Europe, ASC-urile trebuie să devină un „one-stop-shop” al serviciilor publice, dar și un loc de întâlnire cu autoritățile locale și cu alți rezidenți ca să se discute soluții pentru dezvoltarea hromadei. Centrele pentru servicii administrative trebuie să fie spații publice fără bariere fizice și psihologice, unde absolut toată lumea să se simtă binevenită.
Proiect-tip, proiect-model
Refuncționalizarea și adaptarea clădirilor existente pentru înființarea de ASC-uri este, desigur, prima recomandare a experților U-LEAD. În același timp, acolo unde clădirile existente sunt dificil de adus la standardele actuale de accesibilitate și de eficiență energetică, este încurajată construcția de clădiri noi. U-LEAD a pus la dispoziția guvernului ucrainean un set de proiecte-tip pentru centre de servicii administrative performante din punct de vedere energetic, special concepute pentru putea fi construite cu materiale, tehnologii și mână de lucru locale. De asemenea, U-LEAD a asigurat construirea și dotarea a patru proiecte-pilot, printr-un program derulat împreună cu agenția guvernamentală suedeză Sida (Swedish International Development Cooperation Agency) și SALAR/SKL International (Swedish Association of Local Authorities and Regions).
Pentru conceperea unui astfel de proiect-pilot care să fie construit în hromada Novi Sanzhary, SKL a contactat în 2020 prestigiosul birou suedez de arhitectură și design Claesson Koivisto Rune. Înființat în 1995 de trei tineri absolvenți ai Universității de Artă din Stockholm, biroul condus de Mårten Claesson, Eero Koivisto și Ola Rune a devenit în scurt timp un exponent de marcă al designului suedez contemporan, proiectând cu aceeași pricepere mobilier și bijuterii, obiecte de design industrial sau clădiri publice și private în Scandinavia, Japonia, China sau SUA. Claesson Koivisto Rune au fost primul birou suedez de arhitectură invitat să participe în expoziția principală a Bienalei de la Veneția, iar stilul lor arhitectural a fost considerat de către celebra Paola Antonelli, curatorul secției de design a MoMA, drept „simbolul esteticii noului mileniu”.
Claesson Koivisto Rune au conceput pro bono un proiect-tip de centru pentru servicii administrative, considerând că fiecare dintre noi avem la un moment dat datoria de a presta servicii gratuite pentru sprijinirea unei cauze nobile.
*machetă [Proiectul complet pentru toate specialitățile poate fi consultat gratuit aici. O variantă de backup a fost arhivată aici.]
ASC-ul din Novi Sanzhary mi se pare a fi unul dintre cele mai bune proiecte ale lor.
Similar Galeriei din Örsta (2010), proiectul centrului administrativ împărtășește aceeași preocupare a arhitecților de a oferi clădirilor publice o demnitate specială și un caracter ambiguu, cumva atemporal. Citând din descrierea autorilor: „este puțin neclar dacă e o clădire construită astăzi, ieri sau mâine”. Într-adevăr, un trecător dezinteresat s-ar putea nici să nu remarce ceva cu adevărat special la arhitectura clădirii. Privită în context, clădirea, terminată în 2022, pare „de acolo”, chiar dacă senzația de familiaritate ascunde ceva straniu.
Autorii nu au putut să viziteze clădirea nici la inaugurare, nici în șantier. Restricțiile de călătorie impuse de starea de urgență asociată pandemiei au făcut aproape imposibilă deplasarea din Stockholm spre Novi Sanzhary.
Cu șantierul supravegheat doar de la distanță, prin Zoom, faptul că în final arhitecții se pot declara pe deplin mulțumiți de punerea în operă a proiectului poate părea surprinzător. Cu atât mai mult cu cât bugetul a fost minuscul, iar constructorii ucraineni nu sunt neapărat faimoși pentru precizia execuției (cel puțin în comparație cu exigențele scandinave). Dar, de fapt, nu este nici o surpriză. Clădirea a fost de la bun început proiectată astfel încât să poată face față detaliilor imperfecte sau unor finisaje și dotări schimbate în ultimul moment (inițial construcția fusese „îmbrăcată” în cărămidă aparentă roșie, cu acoperiș cărămiziu). Pentru un proiect gândit a fi replicat de zeci sau poate chiar de sute de ori, important este ca gesturile compoziționale majore să asigure o reziliență conceptuală insensibilă la inerentele (și inocentele) deviații locale.
Proiectul rezistă tocmai prin simplitatea cumva arhaică a compoziției. O plintă paralelipipedică rotunjită la colțuri este încununată cu un acoperiș înalt, în patru ape, cu pante abrupte. Cele două axe de simetrie, încurajate de vitraje parietale generoase, sunt încadrate de plinuri ce conferă stabilitate volumului. Rezultatul este monumental, dar nu impozant. Abstract, dar familiar. Nici templu, nici casă, deși împrumută mult din ambele. Inspirația din vernacularul local este mai mult decât evidentă, fără însă a risca alunecarea în pastișă. Spațiul nu este compus prin adiție, ci prin divizare. Interiorul este împărțit în travei egale, formând abside de o parte și de cealaltă a navei centrale, dezvoltate în anfiladă pe întreaga lungime a clădirii.
*Plan: 1. Acces. 2. Recepție.3. Sală de întâlniri. 4. Colțul copiilor. 5. Arhivă. 6. Cameră angajați. 7. Cameră tehnică
Vorbeam mai devreme despre importanța simbolurilor ce susțin sau năruiesc încrederea în autoritate. Citirea în cheie simbolică a proiectului dă seama despre eleganța cu care Claesson Koivisto Rune au clădit cu mijloace arhitecturale un fragment dintr-o societate mai dreaptă. Arhitectura este aici un act angajat politic. Simetria și claritatea compoziției, întărite de paleta monocromă a materialelor folosite, nasc o monumentalitate căutată. Aceasta, fără a fi opresivă, radiază un sentiment de încredere. În același timp, soliditatea și severitatea volumului îi conferă o postură demnă, hotărâtă, dar deloc trufașă. Deferența este câștigată, nu impusă. Impresia cea mai puternică este cea de „statornicie”. Sinonimele sună aproape ca un slogan: stabilitate, cinste, devotament.
Clădirea se aseamănă unui dispozitiv foucaultian ce „manipulează rațional și concertat relațiile de putere, intervenind în aceste relații de forțe pentru a le dezvolta într-o anumită direcție – fie pentru a le bloca, fie pentru a le stabiliza”. [Michel Foucault, Dits et Écrits 1954–1988. Vol. III (1976-1979), Paris: Gallimard, 2004.]
Raportul obișnuit de forțe dintre cetățean și birocratul de stat este însă inversat. Ca într-un panopticon răsturnat, supravegheatul și supraveghetorul își schimbă rolurile: birocratul este cel expus acum „ochiului public”. Posturile de lucru ale funcționarilor sunt amplasate intenționat în perechi așezate față în față, două câte două, deschise complet privirii atât din interior, cât și din exterior. Organizarea tip open-space, pe un singur nivel, elimină ierarhia instituțională clasică și nu lasă loc pentru nișe și coridoare pentru posibile „negocieri” ilicite.
Același principiu se aplică și spațiilor exterioare: colțurile rotunjite ale clădirii par a prelua literal expresia „no hiding around the corner”, transformând-o într-un mijloc inedit de expresie arhitecturală. Arhitectura clădirii funcționează ca un dispozitiv perfect capabil „să controleze, să direcționeze și să conțină strategic conduita subiecților” [Michel Foucault, Surveiller et punir: Naissance de la prison, Paris: Gallimard, 1975.]. Nu doar în prezent, ci și în viitor: rigiditatea volumetrică instituie un perimetru exterior ferm care, dublat de rigoarea organizării spațiului interior, să nu lase loc de creștere aparatului birocratic.
Rămâne de văzut cum și dacă acest proiect-pilot va fi replicat în viitor. Abia inaugurat, este mult prea devreme pentru a afla dacă ipotezele arhitecturale și de management au produs rezultatele scontate. Premisele există, dar viitorul este întotdeauna dificil de anticipat. Rămâne de văzut și dacă reformele digitalizării și descentralizării administrației vor fi continuate în același ritm. Deocamdată, inamicii democrației și ai valorilor europene sunt de altă părere.
Scriu acest text în cea de-a douăzeci și noua zi a războiului. Am evitat intenționat să fac până aici vreo referire la invazia Ucrainei și la ororile care se petrec peste graniță. Dar războiul există și nu poate fi ignorat. Novi Sanzhary pare a fi deocamdată în afara zonelor de conflict. Linia cea mai apropiată a frontului este însă la doar 150 de km, acolo unde localitatea Okhtyrka este bombardată chiar în timp ce scriu aceste cuvinte.
Sper însă ca, atunci când veți citi aceste rânduri, războiul să se fi terminat, iar trupele Federației Ruse să se fi retras în totalitate de pe teritoriul suveran al Ucrainei. Nu pot decât să rămân optimist și să-mi păstrez încrederea în statornicia valorilor democratice.
Slava Ukraini!
Info & credite
DE PROIECTE
Finanțare: Sida
Arhitectură: Claesson Koivisto Rune Architects
Personal-cheie:
Alexander Mazurkin, Project Manager, SKL International, Stockholm
Olga Glazunova, U-LEAD Team Leader Ukraine
*Articol publicat în revista Zeppelin #165 (primăvara 2022)
