Workshop Zeppelin de scriere despre arhitectură și oraș @ FAST / Episodul 1

Acesta este primul dintr-o serie de articole scrise de studenți la arhitectură din România în timpul workshop-ului Zeppelin de la FAST (Festival for Architecture Schools of Tomorrow), 2023.

Intro: Cătălina Frâncu
Text: Tudor Pelin
Foto: Ovidiu Micșa, Tudor Pelin

Intro

Cu aproape un an în urmă țineam un atelier de scriere despre arhitectură și oraș cu studenți de la cele cinci facultăți de arhitectură, în cadrul FAST (Festival for Architecture Schools of Tomorrow), 2023. Am povestit împreună despre principii și tehnici de reportaj și critică de arhitectură, despre concizie și consistență, mesaj, stil, text și imagine, anti-lirism și umor. Ne-am aruncat cu avânt în subiectele pe care le-au propus studenții și am folosit ocazia pentru dezbateri și construcții de idei, argumentare și descrieri.

Tudor Pelin va deschide seria cu un articol despre lucrul împreună la pavilioanele facultăților de arhitectură din țară: București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea și Timișoara:

Despre lucrul laolaltă, competiție constructivă și colaborare

Care sunt beneficiile construirii împreună și cum se formează alianțe de durată între facultăți: FAST by OAR.

FAST este o platformă de întâlnire, de socializare, de schimb de experiențe și de informații, toate acestea conducând către Școala de Arhitectură de mâine pe care toți o vrem mai bună. Probabil elementul principal al acțiunii FAST a constat în demersul de punere împreună, pentru prima dată până acum, a tuturor Facultăților de Arhitectură din România, cu o finalitate pragmatică ce vorbește atât despre subiecte precum sustenabilitate sau incluziune – pavilioanele amplasate în campusul UPT – , cât și despre întreg procesul didactic și social. Este locul oportun pentru discuții, pentru o ieșire din rândul propriilor interese și idei, pentru a putea asculta povestea unei școli de arhitectură din alt loc. Sau din toate locurile. Prima ediție de la Timișoara a fost un fenomen reușit. Dar ce ar fi putut merge mai bine?

Apărând ideea conceperii unei instalații alcătuite dintr-un ansamblu de mici pavilioane care să fie mărturia acestei colaborări directe între cele cinci Facultăți de Arhitectură (București, Timișoara, Cluj Napoca, Iași și Oradea), a apărut, ca o lege nescrisă, și dorința de a crea prilejul unei exprimări a fiecărui stil de lucru în identitatea unor pavilioane care să fie identificate și identificabile cu fiecare facultate inclusă: pavilionul timișorenilor, al bucureștenilor, al clujenilor etc. Încă de la primele discuții referitoare la acest eveniment, s-a propus existența unei segregări, fiind atinsă chiar și ideea unei competiții între școlile de arhitectură care să se realizeze prin intermediul acestor pavilioane. Acest principiu, diferit de cel originar în care se punea accentul pe colaborare, ar fi putut avea avantaje prin simplificarea procesului (discuțiile putând decurge mult mai rapid și prielnic între oameni care se cunosc și poate chiar lucrează împreună), dar se depărta de ideea mixității și socializării care au fost printre dorințele inițiale. Odată dezvoltate principiile festivalului, a început să se conștientizeze necesitatea renunțării la acel tip de competiție și, mai apoi, s-au înțeles avantajele lucrului împreună. Discuțiile, însă, migrau în continuare între cele două metode, fiecare cu câte o serie de elemente pozitive, dar și cu efecte dezavantajoase. A existat continuu, până la începerea primului workshop de proiectare (și chiar și după) acest balans între cele două variante: pavilioane care să răspundă identității fiecărei facultăți sau proiecte cu echipe mixte. Părerile fie neutre fie contrarii făceau deja parte din procesul schimbului de experiențe despre care vorbește această platformă. Poate nu e relevant cine susținea câte o extremă, ci poate de ce. Sau chiar faptul că există acele opinii explicite este o chestiune importantă. Lipsa acestei clarități a dus la nevoia acordării unui timp pentru „negocierea” soluției prielnice.

Workshop-ul din luna iulie, când întreaga echipă de studenți și tutori a venit la Timișoara pentru a cunoaște amplasamentul, pentru a interacționa și pentru a da startul acestui demers și acestui proiect al celor cinci pavilioane (număr corespunzător cu numărul orașelor incluse în acest festival), a dedicat câteva zile acestor încercări de identificare a celei mai bune variante: identitar și rapid sau mixt și încetinit? Au existat discuții comune sau doar între tutori, respectiv studenți, mai voalate sau mai puse la punct legate de aceste criterii, care au ocupat însă din timpul care trebuia dedicat exclusiv creației și proiectării. S-a considerat oportună decizia dintre cele 2 extreme într-un demers natural, în funcție de afinitățile și ideile fiecăruia. Am pornit cu exerciții individuale pentru a putea vedea imaginea de ansamblu a tuturor studenților implicați, apoi am încercat pe echipe, la alegere, să gândim ansamblul celor 5 volume, am reîncercat o definire a unor principii pentru fiecare student și tutor care să permită crearea atât a unor subteme cât și a unor posibile grupări de studenți, ca mai apoi să înceapă procesul creativ, de imaginare a fiecărei instalații în parte. Aproximativ 3 zile din 5 au fost dedicate acestor exerciții preliminare, cu avantajele lor evidente, datorită cărora a putut fi posibilă gruparea unor studenți și tutori cu interese și idei (oarecum) comune, însă toate discuțiile despre imaginea finală a ansamblului celor 5 pavilioane, ce ar fi trebuit să predomine, au fost mai scurte decât ar fi trebuit, din necesitatea de a ajunge la o soluție finală până la sfârșitul workshop-ului.

Acest mixt (relativ general realizat) între cei 25 de studenți a permis, pe de o parte, îndeplinirea parțială a principiilor FAST de colaborare și schimb de experiență, dar și ocolirea interpretării acestui eveniment drept o competiție între școlile de arhitectură care doresc să se afirme prin realizarea „celui mai bun pavilion”. Competitivitatea nu este parte din acest set de puncte pe care festivalul vrea să le atingă, și deși este, poate, omniprezentă în noi acea dorință de a face ceva mai bun decât înainte, scopul acestui proiect a fost de a crea un ansamblu gândit și conceput de 25 de studenți împreună cu întreaga echipă de îndrumare.
La nivel intern, în limbajul curent al celor implicați în acest proiect încă din primele faze, asocierea anumitor pavilioane cu câte un oraș s-a realizat, și asta nu din cauza grupării studenților în funcție de prietenii și conexiuni anterioare, ci prin identificarea lor cu echipa de îndrumare a fiecărei instalații. Deși lucrând la pavilionul climei împreună cu alți studenți din București, Iași, Cluj sau Timișoara, obiectul creat este asociat inevitabil cu Facultatea de Arhitectură din Cluj prin proveniența celor doi tutori (Alexandru Fleșeriu și Ștefania Boca) din acest oraș. Procesul a fost deci o combinație între cele două extreme, existând o mixitate și o colaborare între studenții de la cele 5 facultăți, însă păstrându-se, în cazul a 4 din cele 5 pavilioane, echipele de tutori grupate în funcție de facultatea din care proveneau. Această alegere de păstrare a echipelor de îndrumare inițiale este justificată de nevoia de a îndruma mult mai rapid și mai eficient un grup de studenți diverși. Deși rezultatul acelor identități și asocieri a pavilioanelor cu câte o facultate sau câte un oraș nu a fost cel preconizat, neajungându-se la o competiție între orașe, există acest paradox al identificării anumitor orașe cu anumite proiecte.

Mixitatea a existat, schimbul de experiență a fost prielnic iar posibilitatea de a lucra cu oameni noi a adus rezultate surprinzătoare. Poate conștientizarea încă de la început a avantajelor lucrului împreună și nu separat pe grupuri de cunoscuți ar fi dus cel puțin la o eficientizare a timpului, dar poate și la rezultate mai rapide sau mai diverse. Proiectul a presupus ieșirea din anonimat, din cunoscutul cu care ne-am obișnuit deja, și poate că cel mai mare câștig este ceea ce am învățat de la pavilioane: că lucrul împreună este mult mai benefic decât cel individual, iar uneori, o schimbare și o evadare din zona de confort poate răzbi și poate avea mai multe avantaje decât ți-ai fi putut imagina.

Despre FAST:

FAST s-a născut din dorința Ordinului Arhitecților din România și a facultăților de arhitectură din țară de a construi un spațiu de schimb de cunoștințe și experiență între studenți și profesori și de a oferi o platformă pentru experimente constructive. Prima ediția a avut loc la FAUT, lansând de la Timișoara o platformă de schimb internațională prin conferințe tematice cu arhitecți și profesioniști cu experiență internațională.
În 2023, FAST a însemnat și un experiment constructiv comun între cele cinci facultăți de arhitectură din țară: cinci pavilioane construite în echipe formate din membri din fiecare facultate, studenți și tutori, o serie de conferințe cu Christian Benimana, Reinier de Graaf, Walter Angonese, Quintus Miller, Xu Tiantian și Studio Muoto, precum și o expoziție cu proeictele de diplomă ale studenților, printre altele.
Anul acesta FAST propune o conferință științifică, o serie de ateliere, de talks, expoziții și activări. Invităm la o privire asupra ediției anterioare în timp ce ne pregătim pentru următoarea.

Colaboratori:

București
o Tutori: Andra Panait, Cristina Mândrescu, Alex Călin, Bogdan Mihăilă, Vlad Olaru
o Studenți : Tudor Pelin, Andreea Toader, Andreea Ștefan, Dara Mocuță, Radu Dumitran
Cluj-Napoca
o Tutori: Ștefania Boca, Alexandru Fleșeriu
o Studenți: Raluca Petrovai, Andrei Chiorean, Paul Ursa, Teodora Barbu, Ioana Halmaghi, Iulia Belea, Andrei Brânză
Iași
o Tutori: Anca Cristina Tudora, Gabriel Tudora, Florina Pantilimonescu
o Studenți: Emanuel Platon, Elena Vasilache, Gavril Argatu, Maria Creangă, Ana-Maria Grigoraș
Oradea
o Tutori: Silviu Medeșan, Adrian Hangiu
o Studenți: Cristina Pop, Iulia Frâncu, Ruben Fogoras, Naomi Blaga, Iulia Judea
Timișoara
o Tutori: Ovidiu Micșa, Diana Giurea, Oana Bănescu
o Studenți: Alexandru Dulfu, Szabolocs Gyorgy, Iulia Bolbotina, Vlad Comis, Alessio Cerantola, Șerban Stoica, Mihail Flutur, Vlad Jurculeț