A început să plieze cartele de metrou. Acum, chiar și categoriile de proiecte pe care Alexe Popescu le-a pornit de la principiile origami sunt de ordinul zecilor. Joaca a devenit din ce în mai serioasă și fertilă, transformându-se într-un program și o filosofie de design.
Alexe Popescu are o formare academică duală (inginerie și arte) și un parcurs profesional care îmbină designul grafic cu cel de produs. Este autor, împreună cu Doru Someșan, al cărții RO-KIT – Identitate românească în 50 de componente. Este designer de carte la Editura Publica și predă Basic Design studenților din anii 1 și 2 (design de produs și ambiental) la UNARTE, unde este și doctorand. Studiază aplicațiile practice ale tehnicilor de pliere în design, tehnologie și upcycling.
*Personaj: studiu de plieri curbe ale unei cartele de metrou
Text & foto: Alexe Popescu
Transformarea, printr-un minim de tehnologie, a unui material bidimensional într-un obiect tridimensional funcțional a reprezentat mereu pentru mine o provocare în designul de produs. Pe acest principiu am dezvoltat mai multe proiecte, cum ar fi un taburet din hârtie A4, care poate susţine o greutate de cel puțin 90 de kg, un scaun, o masă și o măsuţă de cafea – realizate, fiecare, dintr-o singură foaie de placaj de mesteacăn prelucrat la CNC (prezentate în expoziția Common Roots, la Holon Design Museum) – sau un portofel de hârtie plastifiată, ștanțat dintr-o singură coală și asamblat doar prin pliere, vândut în câteva mii de exemplare.
*De la bidimensional la tridimensional: taburet, Cookie table, portofel
Aceste experiențe, relaționate cu studiile mele desfășurate la Politehnică și UNARTE, au contribuit la redescoperirea origami ca adult și apoi la declanșarea unei pasiuni pentru explorarea acestui domeniu fascinant. El are în prezent aplicabilitate în domenii din ce în ce mai diverse, cum ar fi ingineria aerospaţială, robotica, arhitectura, nanotehnologia, medicina, designul de produs, moda, educaţia şi terapia, grație contribuției unor personalități din lumea științei și artei la dezvoltarea și popularizarea sa: Akira Yoshisawa, Joseph Albers, David Huffman, Ron Resch, Kōryō Miura, Robert J. Lang, Paul Jackson, Erik Demaine, Jeannine Mosely, Jun Mitani, Daniela Rus, Joseph Choma, Tomohiro Tachi, Tomoko Fuse, Shuzo Fujimoto și mulți alții.
Un moment special al întâlnirii mele cu acest domeniu a fost în timpul vizitării Centrului Miraikan – Muzeul Național al Științelor Emergente și al Inovației din Tokyo, în 2008. Acest muzeu al înaltei tehnologii japoneze are integrat (pe lângă cluburile de robotică și alte activități pentru copii) și un club de origami, unde persoane de vârsta a treia se întâlnesc pentru a-și împărtăși cu pasiune descoperiri legate de plierea diferitelor modele.
Apropierea mea mai serioasă de lumea origami a avut loc prin 2017, din motive logistice :-) Începusem să călătoresc mai mult cu metroul și am descoperit că banala cartelă de metrou (care are formatul standard al cardului bancar) reprezintă un teren excelent pentru origami. Divizarea ei în reţele de pliere geometrice (ortogonale sau la 60 de grade) – cu infinite posibilităţi (Akira Yoshisawa) de configurare a rezultatului final –, precum şi dimensiunea formatului care permite plierea chiar și în lipsa unui suport rigid de tip masă au transformat-o într-un mediu de creaţie extrem de versatil. Această cartelă poate fi pliată chiar şi în mers. Aveam un fel de slogan la vremea respectivă: „Origami on the go, din cartela de metrou”.
-
+4
*Origami din cartele de metrou:
Omul-bufniță, morișcă, inel, jucărie modulară, studiu pentru sistem de bănci de aeroport, teselație resort, tribut Coloanei Infinite
De la forme figurative (portrete, animale, nave spațiale), jucării modulare, inele, studii de mobilier sau packaging până la studii geometrice abstracte de tip tesselation (teselații) sau structuri dinamice (titirez) sau elastice (resorturi), toate au găsit acest mediu de modelare 2D–3D foarte expresiv şi stimulant. Îmi place să îl numesc atelier de machetare portabil. Am creat chiar şi un suport de telefon mobil funcţional, dintr-o singură cartelă de metrou.
Nu în ultimul rând, acest format rezolvă şi o problemă clasică a pasionaţilor de origami: volumul de depozitare a unui număr mare de modele pliate.
Odată cu începutul pandemiei, consumul de cartele de metrou a dispărut. Petrecând timpul acasă, m-am apropiat (de data aceasta datorită consumului de lapte al fetelor mele :) ) de un nou material extrem de interesant pentru pliere: tetrapakul. Este un bimaterial (carton şi plastic) la cutiile de lapte sau trimaterial (carton, aluminiu şi plastic) la sucuri şi lapte UHT, motiv pentru care este dificil de reciclat, fiind nevoie de separarea acestor componente cu utilaje speciale. Astfel, transformarea prin pliere a acestor ambalaje în obiecte noi mi s-a părut o idee bună, integrată în curentul upcycling – economie circulară, prin care ambalajelor li se oferă o nouă viață după terminarea primului ciclu funcțional. Materialul este de altfel foarte rezistent și are o textură plăcută pe partea impermeabilă, plastifiată. Textura devine și mai interesantă (similară cu pielea) dacă materialul este șifonat, aplatizat și apoi pliat.
Astfel, experimentând tehnici de pliere a unei coli de tetrapak sau direct a paralelipipedului cutiei, am creat o serie de obiecte interesante din acest material, realizate fără lipire sau coasere: portofele standard sau pentru carduri, jucării (mașină funcțională, titirezuri, jocuri dinamice), poliedre modulare cu geometrie variabilă, suporturi de creioane, suporturi de vase fierbinţi, două modele de taburete funcţionale (dintre care unul pliabil) și câteva sisteme de prindere pentru brațe robotice. Am realizat o pliere de tip burduf a cutiei, care îi compactează maxim volumul, transformând-o într-o sticlă de buzunar. Am folosit-o, de asemenea, ca pompă pentru un lansator de rachete de hârtie şi ca matriță pentru turnat forme de ipsos, cu rezultate peste așteptări.
-
+6
*Tetra Pak upcycling:
Portofel pentru carduri, machetă buggy car, suport de creioane cu mâner dublu, teselație modulabilă, studiu de pliere curbă, poliedru modular cu geometrie variabilă, ipsos turnat în matriță Tetra Pak
Un alt material cu care am lucrat diferite tipuri de proiecte (modulare sau origami) este sticla PET. Din acest material am realizat diferite poliedre regulate modulare, o kendama, un sistem de captare tip cupă pentru brațe robotic, suport de creioane, jucărie, resort folosind liniile de pliere deja existente în designul unor sticle şi diverse alte accesorii, folosind și deformarea termică a materialului.
*Kendama din 2 sticle PET
* Jucărie dodecaedru – suport de creioane
*Minge dodecaedru din sticle Pet
Revenind permanent la hârtie (mediul tradiţional al origami), am realizat, în perioada pandemiei, două modele de mască de față, fără lipire sau coasere, din hârtie A4 de print, iar din formatul A3 am creat două modele de șapcă funcțională, una cu structură ranforsată prin plieri pe linie curbă, iar cealaltă pliabilă (șapcă de buzunar).
*Mască de față hârtie A4 și elastic
*Șapcă din hârtie A3
*Șapcă pliabilă din hârtie A3
Iată și o clasificare a lor, pe diferite criterii:
1. Origami modular (16)
2. Teselaţii (16)
3. Portrete (56)
4. Mecanisme origami (30)
5. Braţ robotic (4)
6. Jucării (36)
7. Mobilier – scaun/taburet/masă (19)
8. Animale (36)
9. Cutii (12)
10. Suport de telefon (9)
11. Portofel (5)
12. Origami rigid (4)
13. Măşti medicale din format A4 (2)
14. Plastic / PET (13)
15. #tetrapakorigami (48)
16. #creditcardsizeorigami (300)
17. Plieri ale cilindrului (22)
18. Brâncuşi (Origami tribute) (4)
19. Kirigami (6)
20. Pliere pe linie curbă (20)
21. Metal /aluminiu (4)
22. Ikea hacks (2)
23. Design de produs (16)
24. Şapcă din format A3 (5)
25. Inele – Accesorii (10)
26. Poliedre (4)
27. Origami pentru ceramică (2)
28. Arhitectură (21)
29. Experimental – paper music (6)
30. Minimal folding (12)
31. Papier mache (5)
32. Most liked on Instagram (22)
33. Origami vegetal (4)
34. Expo / Workshop Diploma (11)
O parte dintre aceste „machete” vor fi intra în procesul de prototipare la scara 1:1, folosind materiale rigide articulate sau flexibile, reciclate sau organice.
Studiul aplicabilității structurilor origami în designului de produs reprezintă și subiectul tezei mele de doctorat, aflată în curs de elaborare la Școala Doctorală (IOSUD) – UNARTE, sub îndrumarea Prof. Dragoș Gheorghiu. Tehnicile origami, kirigami și kusudama reprezintă puncte de interes și în cursul de Basic Design pe care îl susțin la UNARTE la secțiile de design de produs şi design ambiental, anii 1 și 2.
O experiență foarte interesantă am avut cu ocazia workshopului Upfold (Upcycling + Folding) pe care l-am susținut la 10.10.2021 în cadrul Festivalului Diploma 2021. Scopul atelierului a fost transformarea, prin pliere și tăiere (fără lipire) a diverselor ambalaje în obiecte funcționale, selectate din portofoliul meu. Astfel, participanții au putut descoperi cum se pot transforma cutiile Tetrapak în suporturi de creioane sau portofele; cartelele de metrou, în suporturi de telefon sau colile de hârtie A3, în şepci. Pe toată durata festivalului (8–17.10. 2021) vizitatorii au avut acces la un „laborator de upcycling” permanent, unde au putut realiza două dintre aceste obiecte, folosind diagrame de pliere tip origami, tipărite.
Evenimentul a inclus și o expoziție, pe toată durata festivalului. Proiectele expuse sunt rezultatul explorărilor mele personale în zona aplicabilității tehnicilor de pliere origami în designul de produs, cu accent pe zona de upcycling, respectiv „refuncționalizarea” ambalajelor, după terminarea primului lor ciclu funcțional. Cele peste 40 de obiecte expuse acoperă zone diferite ale designului de produs: accesorii personale (șapcă, portofel, portcarduri, bijuterii, mască), suporturi pentru smartphone, taburet, jucării (minge, kendama, mașinuţe), accesorii de bucătărie, obiecte de birou, structuri flexibile. Materiile prime folosite sunt ambalajele Tetrapak, cartelele de metrou, sticlele PET, dozele de aluminiu, hârtia A4/A3, pluta. Proiectul a fost realizat cu susținerea ASAP România și The Institute.
Mi-aș dori să continui cu un proiect de același tip, adresat de data aceasta copiilor din ciclul primar, gimnaziu și liceu. Cultura „verde” experimentată la vârste cât mai mici poate ajuta la creșterea unor generații de adulți mai responsabili – pe de o parte –, iar prezentarea unor noțiuni de design de produs în școli poate crește atractivitatea tinerilor pentru acest domeniu.
Arhiva completă (cu peste 500 de articole) poate fi văzută pe contul meu de Instagram
Articol conex:
Alexe Popescu, Doru Someșan: RO KIT. Identitate românească în 50 de componente
