Acum 10.000 de ani, în Orientul apropiat, omul a domesticit primele oi. Și a plecat cu ele la drum. Așa îi spun ciobanii transhumanţei. Drumul lor măsoară timpul și spațiul cu instrumente pe care noi le-am uitat. Oameni și turme pendulează între câmp și munte punând în mișcare un mecanism care ticăie de mii de ani și care e gata să stea. Ceasul transhumanței se oprește cu fiecare familie de ciobani care alege să nu mai meargă la drum. Dar, continuă să bată cu încăpățânarea celor care încă mai dorm printre oi sub cerul liber. Cei care încă trăiesc sub stele și care sunt din ce în ce mai puțini. Filmul „Ultima transhumanță” este povestea lor.
Intro: Mugur Grosu
Foto: Dragoș Lumpan
În urmă cu mai bine de un deceniu, pe strada Plantelor, dădeam mereu nas în nas cu Dragoș Lumpan, pentru că Zeppelin avea acolo redacția, iar el lucra cu o agenție din zonă la montajul unui film pentru care, miracol, prinsese o finanțare. Era vorba de „Ultima Transhumanță”, proiect pe care-l știam foarte bine după albumul foto omonim pe care-l lansase în 2011: ca vechi prieten și colaborator al redacției, ne rugase să-l ajutăm la selecție, să mai împuținăm dintre poze, că nu puteau vedea toate lumina tiparului. A fost dureros, că nu ne ținea inima să lăsăm afară niciuna. Mai ales când știam că el tăiase deja cu sutele, poate chiar mii.
-
+12
Am întrevăzut, astfel, ceva din monumentalitatea și frumusețea unui proiect inegalabil, iar vestea că va urma și un film a venit ca o ușurare. O primă variantă a sa fusese deja prezentată la Târgul de artă din Istanbul, așa că premiera părea iminentă. Ardeam de curiozitate și-l tot întrebam – când, când îl putem vedea? Dar anii s-au scurs, noi ne-am mutat cu redacția pe la încă două adrese, și el a tot lucrat, a mai filmat, a mai montat, a mai făcut rost de bani și-a tot bibilit. Abia „recent” s-a îndurat să-i dea drumul prin festivaluri. În sfârșit, iată că, la 20 de ani de la-nceputul proiectului, filmul „Ultima transhumanță” ajunge-n sălile de cinema. Asta numărând numai anii de când a lucrat programatic la el. Sâmburii temei îl vor fi bântuit dinainte, pentru că în deschiderea albumului foto pusese una făcută în 1991, în Vama Veche – pe când acolo „nu era nici un restaurant, iar pe plajă nu se construise încă nimic, așa că puteau să treacă ciobanii cu oile”.
Tipul ăsta de stăruință, de lucru-ndelung (preț de-o generație), e cam fără egal pe la noi. Relația specială cu timpul și cu memoria e partea care mă apropie cel mai mult de Dragoș. Plus poezia difuză, chiar metafizică. Îi sunt recunoscător că mi-a oferit șansa unei vizionări private pe micul ecran. Am fost copleșit, e foarte frumos și tulburător. Și m-a cam lăsat fără cuvinte. Dar vă spun un lucru din toată inima, și insist, de-aia l-am pus și în titlu: bucurați-vă cât aveți privilegiul să-l vizionați pe marele ecran (în București, Timișoara, Cluj sau Arad, deocamdată). Cât mai mare să fie ecranul! Că tot e la modă conceptul (și abuzat, uneori) de „experiență imersivă”. Scufundați-vă într-o lume care va dispărea în curând. Dispare pe nesimțite sub razele noii lumi, ca stelele sub orbitoarea lumină a zilei.
-
+12
Text: Dragoș Lumpan
Am început proiectul „Transhumanța” acum 20 de ani.
Procesul realizării a fost pentru mine o transhumanță: un deal – o vale, un suiș – un coborâș.
Acum 20 de ani nu știam multe din lucrurile pe care le-am învățat pe drum. De exemplu habar nu aveam ce înseamnă post-producția unui film documentar. Nu știam cât costă să faci un astfel de film. Dacă aș fi știut nu l-aș fi început. Însă acest drum mi-a adus prieteni, bucurii și brânză bună. Mi-a plăcut în transhumanță; știind cum a fost l-aș relua de 20 de ori dacă ar fi posibil.
În acești 20 de ani am fotografiat și filmat ciobani din 6 țări: România, Albania, Grecia, Turcia, Italia și Țara Galilor. Apoi am tipărit albumul „Ultima transhumanță” și am făcut mai multe expoziții foto.
Acum 2 ani am terminat filmul „Ultima transhumanță”. Și l-am trimis la plimbare, la festivaluri de film. Acum îl lansez și în cinematografe.
Calendarul proiecțiilor care vor avea loc în prezența autorului și vor fi urmate de discuții:
- București, Cinema Union: 23 aprilie, ora 20
- București, Cinema Apollo111: 24 aprilie, ora 20
- Cluj-Napoca, Cinema Arta: 29 aprilie, ora 18
- Timișoara, Cinema Studio: 7 mai, ora 20
- Arad, Cinema Arta: 8 mai, ora 19
- București, Cinema MȚR: 12 mai, ora 20.
Programul complet și bilete – la eventbook.ro/film/bilete-ultima-transhumanta-film.
Referințe:
„Filmul surprinde un mod de viață fascinant, dar pe cale de dispariție, al păstorilor care călătoresc cu animalele lor la distanțe mari de mijloacele de trai. Acest documentar nu este doar o mărturie a realității cotidiene a pastorilor, ci și o reflecție profundă a determinării lor de a păstra tradițiile în ciuda presiunii modernizării.” – Silvia Kajanková, motivația Juriului cu ocazia acordării Marelui Premiu la Festivalul ETNOFILM din Slovacia.
“Bertrand Tavernier a spus odată că documentarele adevărate nu filmează doar ceea ce se vede, ci descoperă adevărul din spatele celor văzute. Ultima Transhumanță realizează acest lucru, dezvăluind că transhumanța nu este doar un mijloc de supraviețuire, ci o filozofie, o relație cu timpul și pământul pe care poate nu o vom înțelege niciodată pe deplin, dar de care avem nevoie disperată să ne amintim. Într-o epocă în care moartea este igienizată și viața accelerată, opera lui Lumpan ne cere să mergem. Să ascultăm. Să ne amintim. Să simțim mișcarea lentă a copitelor pe pământ și să realizăm că, în acel ritm, se pierde ceva esențial.” – Dean IM.
„În Ultima transhumanță plecăm cu turma dintr-o țară și ajungem în alta, uneori realizând schimbarea de teritoriu doar datorită limbii diferite. Oaia este un animal biblic, întotdeauna cinematografic: elocvent și simbolic, așa că criticii de film spun în glumă că nu există filme proaste cu oi. Acest film nu face excepție: este cinema etnografic, social, artistic, figurativ în același timp, desfătând sufletul și ochiul. Cu alte cuvinte, mană cerească.” – Ekaterina Vizgalova, critic de film
Festivaluri:
Filmul „Ultima transhumanță” a fost premiat la: CineEco 2023 – 29th Serra da Estrela International Environmental Film Festival (Seia, Portugal), Festival Pastoralismes et Grands Espaces (Grenoble, France), Alpin Mountain Film Festival (Brasov, Romania), Baikal Film Festival „People and Environment” (Irkutsk, Siberia), ETNOFILM International Film Festival (Bratislava, Slovakia), PASTURAS – International Film Festival on Pastoralism and Transhumance (Malargüe, Argentina).
Filmul a fost selectat / nominalizat la: TIFF Transilvania International Film Festival, Innsbruck Nature Film Festival, Bucharest Photofest, Bucharest International Film Festival, Ecozine Film Festival, Society for Visual Anthropology Film and Media Festival New Orleans, ESPIELLO Festival Internacional de Documental Etnográfico de Sobrarbe.
Info & credite
Durata: 90 minute
Anul de producție: 2023
Audiență: Audiență generală (A.G.)
Vorbit în: română, albaneză, aromână, engleză, turcă, italiană
Subtitrat în: română
Regia și imaginea: Dragoș Lumpan
Producător: Dragoș Lumpan
Co-producători: Viorel Chesaru, Lucian Georgescu, Laurenţiu Damian
Muzica: Andi Dumitrescu
Montaj: Ruxandra Mihai
Site-ul proiectului: www.UltimaTranshumanta.ro
Pagina Fb: www.facebook.com/LastTranshumance
