Ocupând o poziție privilegiată, în sectorul ”vechi” al fostei străzi Carol – la vremea ei strada comercială a târgului – peste drum de liceu, casa interpretează – cum altfel – tipologia casei vagon. Îi adaugă o streașină amplă, prinsă între două timpane rotunjite.
Proiect, text foto: Cristina Constantin, Cosmin Pavel
Insert text: Daniel Drăghiciu, Cosmin Pavel
Materialitatea este simplă, fără pretenții, dar plăcută la atingere, acolo unde folosirea o cere. ”Coada” casei (terasa acoperită și curtea utilitară dinspre grădină) s-a conturat pornind de la urme ale unei case mai vechi (o pivniță de piatră dedesubt, cărămidă recuperată și iarăși piatră, calcar din carierele dinspre dealuri, material destul de frecvent folosit la socluri, garduri, cu ceva vreme în urmă). Acesta este locul preferat al familiei pe vreme bună și nu numai.
În ceea ce privește agitația construirii casei, ni s-a părut că această etapă este cel mai bine capturată de un mic extras din corespondența dintre beneficiar și arhitect, care tot ocolește și revine asupra unei probleme acute… streașina.
Luni, 27 Mai 2013 la 16:39
Cât de repede se poate
Astăzi am fost la doamna Radu, la primărie, pentru că au ieşit şi actele de la topo şi a cerut URGENT DOUĂ LUCRURI (SE ANUNŢĂ CONTROL):
– refacerea PROIECTULUI PE CARE MI L-AI dat, astfel încât terasa care este cuprinsă în proiect să se găsească tot la 0,7m de gardul lui MIHAI.
– pentru scoaterea certificatului de urbanism, PROIECTUL CASEI.
În ceea ce priveşte cele trimise de tine, fac şi eu următoarele comentarii:
– este normal să mă interesez cum va veni streaşina şi cum este mai bine pentru mine, deoarece o construiesc o dată pentru totdeauna şi este normal să punctez acele elemente care au importanţă majoră (asta nu înseamnă că nu am încredere în voi şi în profesionalismul vostru), eu doar te întrebam nu luasem o decizie cum va arăta în final
– dacă Mihai îmi dădea un desen pentru mansardă mă uitam şi eu (atât cât mă pricep, sau va întrebam):
* cum vin căpriorii
* cum vine streaşina
* cum se bate scândura pe streaşina
* cum se înnădesc căpriorii pentru sageac
* cum se montează căpriorii pe sageac
* cât de lat este sageacul (pe orizontală) deoarece scândura pe care am tras-o am calculat-o cu marjă, pe o lăţime de 1m şi astăzi mi-au adus-o şi am comandat doar 2,5mc şi pentru terasă
A trebuit să deduc anumite lucruri, motiv pentru care au apărut întrebările. Eu nu ştiu cum va veni acest sageac pe interiorul casei, cum se va bate scândura, cum se vor monta acei căpriori de care spui, de câtă scândură este nevoie, etc.
De asemenea nu ştiu cum va veni tavanul mansardei. Nu am văzut un desen al căpriorilor şi e normal să mă interesez, să caut, astfel încât atunci când se vine cu desenele să găsim soluţia OPTIMĂ.
În ceea ce priveşte izolaţia mansardei, eu doar îţi ceream o părere dacă punem două straturi (unul între grinzi şi unul longitudinal – peste grinzi) sau trei. Dacă două sunt suficiente am înţeles. Dacă îmi aduceţi argumente, aţi văzut că le accept. Eu doar întreb, să fie cum este mai bine pentru mine.
Acelaşi lucru îl fac şi pentru variantele enumerate pentru a preveni eventualele infiltraţii de apă. Eu doar am constatat anumite probleme ce pot sa apară şi vă întreb, cum să procedăm, ca să nu apară şi la mine.
În ceea ce priveşte propriile decizii, să ştiţi că vi le comunic şi vă spun de ce le-am luat. Una dintre aceasta va fi construcţia sageacului pe tot perimetrul acoperişului (citez vorbele unui bătrân „acoperişul casei este ca pălăria pentru cap, iar borurile de la pălărie dau o notă de distincţie persoanei” – aşa cum îţi doreşti şi tu pentru acesta construcţie. Aşa că te rog sa gândeşti o repartiţie a acestuia şi pe celelalte laturi.
În ceea ce priveşte culoarea tablei, mai putem duce muncă de lămurire cu nevastă-mea, însă tipul de tablă suntem amândoi de acord ca va fi ondulată (tip țiglă n.n.) (cealaltă, uitându-mă şi la ALIN dă o notă de HALĂ) iar această casă trebuie sa fie altceva, să-ţi întoarcă privirea admirativ.
Referitor la instalaţiile sanitare, aşa cum ai văzut şi la parter, eu trebuie să le duc desenele pentru orice lucrare se face, cu cote şi dimensiuni pentru că altfel ei, fie se apucă să facă după cum cred, fie îmi spun că stau după mine şi că lucrările stagnează, iar dacă eu nu pot să mă duc în momentul în care sunt chemat şi le spun telefonic cum să facă şi ce să facă, iese cam pe jumătate. Aşa după desen, fie nu au cum să de-a greş, fie să-mi scoată ochii cum s-a întâmplat la scară.
Ştiu că timpul tău este preţios şi foarte puţin, dar aşa când se poate, te rugam să găseşti o jumătate de oră pentru a ne arăta înainte cum vin elementele geometrice ale mansardei. Dacă la parter lucrurile au fost OK, pentru că ni le-ai arătat, lucrurile s-au precipitat un pic, deoarece tu ştii cum o să fie iar noi ne închipuim cum o sa vină. Iar constructorul îmi cere desene (să ştie cum împarte echipele de muncitori pe o săptămână de lucru).
Sunt anumite lucruri pe care aş vrea să le discutăm referitor la grădină, cum vezi tu, ce vreau eu şi cum le văd eu. Eu am nişte băieţi ce lucrează în paralel cu cei de la casă. Am văzut că timpul tău este preţios şi că telefonul sună mai tot timpul, dar o discuţie ulterioară ar elimina eventuale discuţii şi comentarii.
În speranţa că aceste lucruri fac parte din „frecuşurile” construcţiilor, prin care tu ai mai trecut de mai multe ori, aştept cât de repede poţi ce ţi-am cerut şi aştept orice comentariu.
O zi bună! Şi spor la treabă (că de, ţi-am dat de lucru, nu glumă).
-
+1
Marţi, 28 Mai 2013 la 14:35
Un fel de răspuns
Am tot ezitat să scriu acest mail, neştiind exact cum sa formulez ceea ce vroiam sa spun.
Îţi înţeleg în totalitate temerile, dar nu le împărtăşesc în totalitate.
În ambele cazuri mizilene (Casa Burlacu şi Casa Alin Sandu) au fost probleme la acoperiş. Ele se datorează modului absolut deficitar în care au fost executate, de către nişte cârpaci, sau diletanţi a căror singură calitate iniţială era ieftineala. În momentul în care s-a ajuns la executarea detaliilor finale n-am mai fost întrebat despre cum ar trebui făcute şi închise piesele de scurgere. Şi nici despre probleme n-am aflat decât de la terţe persoane, n-am fost niciodată contactat sa îmi spun punctul de vedere. În ambele cazuri am recomandat un tinichigiu profesionist, împreună cu care am mai colaborat şi care ştie meserie, dar s-a preferat unul ieftin.
În ceea ce priveşte aspectul casei, punctul meu de vedere este exprimat în imaginile pe care le aveţi. Cred că această casă nu ar trebui să aibă streaşină decât pe partea de est, acolo unde se scurge apa. În rest celelalte trei laturi închise cu şorţ de tablă pe contur (cu condiţia să fie executate conform detaliilor pe care le voi prevedea eu şi cu concursul unui profesionist) pot fi perfect etanşe.
Despre streaşina ieşită pe toate laturile pot spune că am făcut o încercare pe calculator, şi nu pot să mi-o asum ca arhitect. Apropo de citatul cu pălăria, cred că sunt destui neghiobi cu pălărie, cum sunt şi fără pălărie şi destule case urâte cu streşini precum şi fără streşini.
Despre problema tablei.
Timp de mai bine de o sută de ani casele oamenilor medii din România au fost în mare parte acoperite cu tablă de zinc sau zincată, bătută cu falţuri. Altele erau acoperite cu ţiglă, sau cu olane. Şi capitalismul a adus un produs nou care combină trăinicia tablei cu aspectul ţiglei – ţigla metalică, tabla profilată cu aspect de ţiglă. Ca şi manelele, OTV-ul, Caritasul, portocaliul, litoralul bulgăresc, acest surogat, care imită, dar nu este, păcălind ochiul, a contaminat visele românilor despre casele lor.
Românul visează azi case in culori desprinse parcă din alimentaţie, culori de sosuri, glazuri şi fripturi în sânge, acoperite invariabil cu tabla „tip Lindab”, „tip ţiglă” care a devenit, alături de termopane, gard din policarbonat şi fier forjat (făcut de fapt din ţeavă şi platbandă), pavele, tuia, piatră spartă pe soclu, rostuită cu vopsea neagră şi dată cu lac, balustrade, traforuri, din lemn băiţuit şi el într-un portocaliu bricostore, chioşcuri de grădină cel puţin hexagonale, felinare, pitici de grădină şi căruţe cu flori, un garant al lui „acasă”.
Ceea ce am descris acum nu este arhitectură şi nu are neapărat nevoie de arhitecţi pentru a se face. În ceea ce fac încerc să spun că poţi fi acasă şi în case simple, fără încărcătura kitsch a alăturărilor descrise mai sus, în camere cu pereţi albi şi luminoşi, folosind materiale care să nu pretindă că sunt ceea ce nu sunt, în case moderne şi care să nu încerce să mimeze o arhitectură de bunicuţă senilă aflată undeva într-un sătuc uitat. Construim totuşi o casă într-un oraş al secolului XXI, pentru oameni care trăiesc în timpul acesta, şi care privesc către viitor.
În concluzie, nu vreau să mă insinuez ca o piedică în calea lucrurilor la care voi visaţi şi nici să încerc să vă forţez mâna într-o direcţie care îmi convine doar mie.
Dar nici nu vreau să fac ceva de care sa îmi fie ruşine. Insist asupra faptului că privim, inevitabil, diferit lucrurile şi din sisteme de referinţă distincte.
Fac aşadar o listă cu lucruri pe care le consider indezirabile şi de neacceptat pentru mine.
– toate elementele enumerate mai sus
– streaşina pe cele doua laterale scurte şi pe latura lunga a casei dinspre Mihai Burlacu
– tabla care imită ţigla
– balustrada la terasa din spate (nu are nevoie, este ridicata cu 20 cm de la nivelul solului)
Sunt de acord să căutam şi să găsim soluţii sigure pentru toate aceste lucruri şi pentru streaşina mare de pe latura de est. Menţionez că cele doua console în arc erau gândite ca nişte elemente care încadrau streaşina mare, în cazul în care s-ar executa o streaşină şi pe celelalte laturi, cele doua arce ar deveni ridicole.
Există şi soluţia de învelitoare din tablă plana prefălţuită. Personal o agreez cel mai mult. Ea este soluţia clasică a acoperişului tradiţional de tablă cu falţuri lungi, liniare despre care vorbeam mai sus. Această învelitoare este livrată astăzi într-o soluţie foarte sigură şi simplu de montat în sistem click, din fâşii întregi, cu prinderi ascunse. Orice tablă cutată sau profilată, inclusiv tabla imitaţie de ţiglă, are prinderi vizibile ce străpung foaia de tablă. Sunt şuruburile autoforante cu garnitură de cauciuc care teoretic ar trebuie schimbate o dată la 5 ani. Sistemul de care vorbesc (am ataşat nişte poze) are siguranţă sporită, pentru că prinderile unei fâşii sunt acoperite de următoarea fâşie, şi are, cred eu, un aspect elegant şi clasic.
Închei spunând că în cazul în care nu găsim o cale comună, drumurile noastre trebuie să se despartă şi e mai bine să se despartă acum. Evident fără resentimente, şi în ceea ce mă priveşte, acest fapt nu va ştirbi cu nimic respectul pe care îl am faţă de voi. Şi mai adaug ca nu am nici o pretenţie financiară.
Încă o dată spun, nu vreau ca felul meu de a vedea lucrurile ca arhitect să constituie o piedică în calea locuirii voastre senine în viitoarea casă. Nici voi şi nici eu nu trebuie să ne pierdem libertatea de a gândi şi de a alege în povestea asta.
Mi-aş dori să nu fiţi supăraţi pe mine.
-
+2
În cele din urmă proiectul, șantierul, casa, s-au finalizat cu bine. De plouat, nu plouă în casă, iar afară și înăuntru, streașina, o fereastră, un burlan, o fațadă, o scară și un parapet, și poate alte câteva detalii afirmă discret contemporaneitatea casei, altfel deja absorbită în liniștea moale a orașului de provincie.
-
+1
Info & credite
DE PROIECTE
Arhitectură: Comsin Pavel, Cristina Constantin – Abruptarhitectura
Loc: Mizil Prahova, strada Nicolae Bălcescu
Perioadă: 2013-2016
Structură: Mihai Viuleț
