Inteligența artificială nu obosește niciodată, nu are ore fixe de consultații și nici timp limitat în clasă. Va prelua întotdeauna încă o întrebare, va oferi încă o explicație pentru o problemă pe care nu o înțelegi. Va inventa scenarii și povești pentru un copil de clasa a doua sau pentru un doctorand în astrofizică. Va găsi o formulă să înveți mai bine la matematică! O demonstrează un nou studiu realizat în România de Eduten, o platformă EdTech născută în ecosistemul de cercetare al Universității din Turku: după 15 săptămâni de utilizare în nouă școli, elevii români care au lucrat cu platforma au progresat la matematică de peste două ori mai mult decât cei care au continuat exclusiv cu predarea tradițională, în același interval de timp. Studiul a fost realizat la începutul anului, în școli din diverse regiuni din România, iar rezultatele, validate academic de dr. Erkki Kaila, de la Universitatea din Turku, au fost publicate într-un prim raport la începutul acestei săptămâni.

Text, interviu: Evantia Barca
Foto: Rares Helici, Eduten, Dialog pentru educație

„Să nu ignorăm faptul că face toate acestea sub supraveghere și coordonare umană. Este un asistent al unui profesor care va scăpa, astfel, de o mulțime de sarcini de rutină pentru a-și asuma misiunea pe care o visa încă de la început, aceea de a asigura inspirația și motivația atât de necesare unor drumuri menite să ajungă departe”, spune Elena Lotrean, specialist în educație și inovare, fondatoare a câtorva organizații care au avut succes. Printre ele, Școala Finlandeză de la Sibiu, think-tank-ul civic ReThink România și, mai important în această poveste, centrul de formare a profesorilor Finnish Teacher Training Centre – unic partener Eduten în România.

Cu rezerve și divergențe notabile, pare, totuși, să fi venit era soluțiilor digitale în educație. Duhul a ieșit din lampă și puțini mai cred că poate fi înghesuit înapoi. Există și un mic paradox al acestei tranziții, spune Elena Lotrean. Profesorului îi revine sarcina de a-și ghida elevii într-un teritoriu pe care el însuși îl explorează. Deși face asta în același timp cu ei, totuși, este responsabilitatea lui să fie primul care înțelege harta și, mult mai important, va trebui să învețe să o folosească cu discernământ: ce poate fi delegat tehnologiei și ce trebuie să rămână un efort al gândirii umane? În plus, ne putem întreba cum va fi o școală în care profesorul nu mai este principalul furnizor de informație, dar devine mai important ca niciodată în felul în care învățăm să o judecăm.

*Elena Lotrean; foto: Rares Helici

E.B.: Citim în presa internațională relatări dintr-un fel de viitor SF, în care copiii vor mai ajunge la școală doar să se joace, sub îndrumarea unor profesori deveniți supraveghetori, în timp ce inteligența artificială, cu infinită răbdare și resurse inepuizabile, va face planuri complexe, multianuale, de școlarizare, adaptate fiecăruia dintre copii și îi va asista pe toți în întregul proces de dezvoltare. O spune Sam Altman sau Luis von Ahn de la Duolingo, dar îi bănuim de părtinire, însă, mai nou, o spun și unele studii publicate în jurnalele academice. Știu că nu are nimeni cheia viitorului, însă, mai par acestea scenarii utopice?

E.L.: Specialiștii care evaluează riscuri ar spune că ceea ce e posibil devine probabil. Iar tehnologiile există, așa că ne putem permite unele predicții, desigur, cu rezerva că acestea nu sunt chiar scenarii de film fantastic, ci, mai degrabă, dezvoltări organice, care arată firesc în procesul de învățare. Sunt ani de când avem un portofoliu EdTech destul de variat, de la senzori și drone cu ajutorul cărora elevii pot studia natura, la scenarii imersive, elemente de VR sau de realitate augmentată, printre alte instrumente contemporane menite să faciliteze învățarea. Adevărata revelație pare să fi fost, însă, inteligența artificială. Am fi zis că este pur și simplu un nou instrument din această colecție, dar are, însă, forța să transforme întregul ecosistem.

Este nevoie de studii riguroase pentru a nu greși în modul în care am putea extinde astfel de modele la scară largă. Rămân relevante, însă, testele făcute ici și colo prin lume, în special în mediul privat, proiecte de școli bazate în bună măsură pe inteligența artificială, care promit un randament sporit față de sistemele clasice de învățământ. Experimentul pe care l-ai evocat, Duolingo, dar și multe altele asemenea, pare să fi demonstrat că inteligența artificială este foarte bună pentru studiul individual, așa că își va revendica o bună bucată din piața meditațiilor. Elevii învață cu ajutorul unor programe care se adaptează foarte bine ritmului și stilului de învățare specifice fiecăruia dintre ei. Restul zilei rămâne liber pentru dezvoltarea unor competențe de viață, ceea ce le va reda profesorilor rolul pe care îl visau atunci când și-au ales profesia: rolul de mentor. Dacă inteligența artificială preia sarcinile de bază în învățare, atunci timpul prețios petrecut la clasă ar trebui să fie dedicat unor activități profunde, creative, care să stimuleze munca în echipă, abilitățile sociale, starea de bine, sănătatea mintală sau educația financiară.

În ceea ce privește învățământul de masă, încă experimentăm, dar avem cel puțin o certitudine: decalajul dintre felul în care funcționează școala și competențele pe care societatea și piața muncii le cer deja devine imposibil de ignorat. E important ca la acest nivel orice schimbare să se bazeze pe rezultate temeinic demonstrate științific, însă există rezultate încurajatoare. Există În legătură cu ele, în lume se fac pregătiri de infrastructură la toate nivelurile. Se pregătesc companiile, așa cum spuneți, dar se pregătesc și statele, școlile sau profesorii. Întregul proces este modelat de multe dezbateri. Și este impulsionat de multe temeri. Profesorii se tem că modul lor de predare ar putea să nu mai funcționeze într-un viitor al învățării personalizate, multimodale și imersive, așa cum îl descrie, de pildă, OCDE. Mai sunt și părinții, care își văd copiii folosind inteligența artificială pentru a rezolva orice problemă și se întreabă dacă tinerii ăștia mai știu ceva cu adevărat. Poate mai relevant decât orice este faptul că angajatorii încep să aibă, la rândul lor, serioase îndoieli că performanțele educaționale certificate prin metode tradiționale, de la teme și proiecte, la examene și evaluări, mai reprezintă un indicator relevant pentru lucrurile pe care tinerii sunt efectiv capabili să le facă. Socialul, educația și piața muncii se dezvoltă interconectat și este de înțeles că se vor schimba tot împreună.

E.B.: Chiar zilele acestea au apărut rezultatele unui studiu pilot al finlandezilor de la Eduten, o cercetare desfășurată în școli din România. Progresul elevilor care au folosit platforma a fost de peste două ori mai mare decât al celor care au continuat exclusiv cu predarea tradițională. Ce ne spune, de fapt, un asemenea rezultat? Este acesta genul de dovadă de care avem nevoie înainte să discutăm despre introducerea tehnologiei la scară largă în școală?

E.L.: Da, și cred că aceasta este exact ordinea sănătoasă a lucrurilor: întâi definim problema, apoi testăm soluția, măsurăm și abia după aceea discutăm despre extindere. În educație avem uneori tentația să ne îndrăgostim de instrument înainte să știm foarte bine ce rezolvă. Inteligența artificială face această tentație și mai mare, pentru că demonstrațiile sunt spectaculoase. Dar o aplicație care impresionează într-o prezentare și o tehnologie care produce învățare sunt două lucruri foarte diferite.

E.L.: Am urmărit evoluția Eduten încă din 2017, din perioada în care proiectul începea să prindă contur în jurul cercetării dezvoltate la Universitatea din Turku. Cu un an înainte, lansasem Școala Româno-Finlandeză ERI Sibiu și păstrasem legături foarte apropiate cu mediul educațional și academic finlandez, așa că am putut vedea aproape din interior această evoluție. Dintr-un proiect universitar s-a dezvoltat, în mai puțin de un deceniu, o platformă utilizată astăzi de milioane de elevi din peste 50 de țări. Finnish Teacher Training Centre este în prezent partenerul Eduten în România, așa că pentru mine era cu atât mai important să avem date obținute aici, pe programa noastră și în condițiile reale ale școlii românești.

Pilotul a fost foarte interesant și a pornit de la o intervenție simplă. Timp de 15 săptămâni, în nouă școli, o singură oră obișnuită de matematică pe săptămână a fost înlocuită cu activitate pe platformă. Copiii nu au primit ore suplimentare și nu au studiat mai mult decât cei din grupul de control. La final, elevii care lucraseră cu Eduten au progresat la matematică de peste două ori mai mult decât cei care continuaseră exclusiv prin predarea tradițională, iar diferența a fost semnificativă statistic. Universitatea din Turku are, de altfel, nenumărate studii realizate și, cel mai adesea, publicate în jurnale academice. Și în acest caz întregul proces a fost coordonat și validat în cadru universitar, de dr. Erkki Kaila, de la Universitatea din Turku.

Aș fi foarte atentă la interpretarea rezultatului. Nu înseamnă că o platformă „predă mai bine” decât profesorul. Ar fi o concluzie și falsă și superficială. Tehnologia poate face însă ceva extrem de valoros: îi poate arăta profesorului, aproape în timp real, unde se blochează fiecare copil, ce tip de eroare repetă, cât exersează și cum progresează. Într-o clasă cu douăzeci și cinci sau treizeci de elevi, această imagine este foarte greu de construit permanent prin mijloace tradiționale. Profesorul nu dispare de la catedră, așa cum pare să ne temem. Dimpotrivă, primește informația necesară pentru a interveni mai precis, mai creativ, mai eficient.

Pentru mine, adevărata întrebare începe chiar după un asemenea rezultat: ce faci mai departe? Există mai multe soluții cu rezultate bune și modul în care le tratăm asigură diferența dintre entuziasmul tehnologic și o politică educațională serioasă. Nu scalezi pur și simplu o aplicație. Trebuie să scalezi toate condițiile care au făcut-o eficientă.

E.B.: Probabil că ai învățat lecția scalării în India. Ne gândim la India ca la un uriaș imperiu al culturii, al spiritualității și al tradiției, uitând, uneori, că este și una dintre marile puteri tehnologice ale lumii. Industria tech indiană trece de 300 de miliarde de dolari, are aproape șase milioane de angajați și exportă anual servicii și produse tehnologice de peste 200 de miliarde de dolari. Cum a fost pentru tine să descoperi această Indie avangardistă?

E.L.: Într-adevăr, în 2023 mi-am luat un an sabatic, am aplicat și am primit o bursă a Ministerului Afacerilor Externe al Indiei, unde am studiat aproape două luni Fundamentals of Internet of Things and Artificial Intelligence. Există experimente interesante în educație în India și impresionează mai ales efortul lor de a duce totul la scară largă. Ca să dau un singur exemplu, anul acesta India a introdus oficial o materie numită Computational Thinking și Artificial Intelligence pentru clasele III–VIII. Nu e un opțional exotic pentru câteva licee de elită, ci o alfabetizare de bază: logică, problem solving, pattern recognition, utilizarea AI în viața cotidiană, etică și folosirea responsabilă a tehnologiei. Guvernul indian vorbește explicit despre formarea unor „AI-ready learners”. Totuși, cursul pe care l-am urmat eu nu a fost neapărat modelat pentru educație.

A fost, însă, una dintre experiențele care mi-au schimbat destul de mult perspectiva asupra AI. Până atunci, ca foarte mulți alții, mă gândeam în primul rând la inteligența artificială prin prisma aplicațiilor pe care le foloseam direct. Cursul m-a făcut să văd întregul ecosistem: senzori, dispozitive conectate, colectarea și transmiterea datelor, cloud, machine learning, apoi felul în care toate acestea pot produce analiză și decizie. Înțelegi foarte concret că AI nu înseamnă doar chatboturi, ci este ca o pânză inteligentă integrată în agricultură, sănătate, industrie, transport, orașe inteligente și în foarte multe sisteme pe care nici nu le mai percepem ca fiind „AI”.

Programul era gândit pentru participanți internaționali. Înveți din conținutul cursului, dar și din discuțiile cu oameni care vin din alte țări și din alte domenii și care văd digitalizarea prin realități complet diferite. India este, în plus, un loc fascinant pentru o asemenea experiență, pentru că acolo vezi foarte clar dimensiunea de scară și preocuparea pentru aplicarea tehnologiei în probleme reale.

Nu a fost un curs din care să ieși chiar specialist în IoT sau în machine learning și nici nu cred că acesta era scopul. A fost, însă, un curs care mi-a dat o hartă foarte bună a domeniului și m-a ajutat să pun în legătură lucruri pe care înainte le vedeam separat. Cred că cel mai important lucru cu care am rămas este o perspectivă mai matură asupra inteligenței artificiale: mai puțină fascinație pentru instrumentul în sine și mai mult interes pentru problema pe care îl pui să o rezolve, pentru datele pe care se bazează și pentru felul responsabil în care îl integrezi într-un sistem. Iar asta mi-a fost foarte utilă ulterior, inclusiv în modul în care am început să mă gândesc la AI în educație. Important este să definești clar ce problemă vrei să rezolvi. În funcție de asta, vei alege instrumentul și metoda.

„Cu cât folosim mai mult inteligența artificială, cu atât profesorul devine mai important”

E.B.: Cu metoda potrivită, se pare că inteligența artificială nu va produce o singură schimbare răsunătoare în educație, ci un întreg lanț de schimbări, ca într-un fel de domino. Asistăm la o redefinire a tuturor lucrurilor pe care le-am făcut la fel în ultimii zeci de ani, modul de predare, evaluarea, feedback-ul…?

E.L.: Chatboții pot produce cu ușurință eseuri decente și chiar foarte bune pe orice temă, de la interpretarea simbolismului din Luceafărul la explicarea aspectelor științifice care au susținut misiunea Artemis. Când au apărut, aveam încă un fel de lentoare analog în înțelegerea dinamicilor socio-economice. Ne așteptam să treacă mult timp până să ne întrebăm cu adevărat ce facem cu nou-veniții, care făceau ceva vâlvă mai ales în mediile artistice, pentru că deseneau și scriau texte într-un mod care, la vremea aceea, părea surprinzător. Schimbarea, însă, s-a simțit mai ales în clase. Extinderea în educație a fost, mai degrabă, un proces organic, care a debutat brusc și a accelerat. Mai toți profesorii au observat, la un moment dat, că textele realizate ca temă pentru acasă, bunăoară, încep să aibă formulări ciudat de asemănătoare. Între timp, lucrurile s-au mai așezat și este destul de limpede că viitorul acestor copii va arăta radical diferit de trecutul nostru. Probabil că ar fi anacronic să-i pregătim pentru o lume în care nici noi nu mai trăim.

Efectul este, într-adevăr, unul de domino, dacă este să păstrăm sugestia ta. Dacă inteligența artificială poate genera în câteva secunde un eseu credibil despre Noica, sistemul de notare care evaluează astfel de producții nu mai măsoară, de fapt, nimic. Și nici temele pentru acasă nu mai pot avea așa de mare importanță. Sigur, veți spune că elevii au în continuare nevoie să poată analiza un text literar și să-și asume efort în ore de studiu individual, iar acest lucru este perfect adevărat. Chiar mai mult: competențele fundamentale devin, de fapt, chiar mai importante acum. Cititul, scrisul și matematica nu dispar doar pentru că AI le poate face repede și ușor. Dimpotrivă, fără aceste competențe, copilul nu poate evalua dacă AI spune adevărul. Doar că modul în care construiesc aceste argumentări chiar se va schimba. Sub presiune. Și chiar avea mare nevoie, nu spun nimic nou. Să fim serioși, vă amintiți măcar unul dintre zecile de comentarii literare învățate, cândva, pe dinafară? Evaluarea avea nevoie de o actualizare și va trebui redesenată profund.

Mergând mai departe pe acest scenariu, cam toate studiile sugerează că profesorul va ceda curând rolul de furnizor principal de informație în favoarea celui de arhitect al învățării. Va fi un fel de designer al experienței educative și, având la dispoziție astfel de instrumente, creativitatea ar putea fi singura lui limită. Vor exista schimbări și în curiculă pentru a cuprinde aceste noi realități, iar OECD vorbește despre faptul că sala de clasă tradițională devine și ea un element relativ. Educația poate fi făcută „oriunde, oricând”, cu o estompare a graniței dintre învățarea formală și cea informală: vom învăța în școală, acasă, într-un muzeu, într-un parc. Un asistent AI ar putea transforma o situație reală într-o oportunitate de învățare exact în locul și în momentul în care apare problema. În seria schimbărilor în cascadă pe care le evocați, scrisul însuși ar putea să capete alte funcții, de vreme ce AI a devenit, spun mulți dintre profesori, un scriitor mai bun decât majoritatea elevilor și a studenților. Și, trebuie să admitem, mai bun și decât majoritatea adulților. Unii profesori le cer azi elevilor să scrie de mână, eventual eseuri prin care să-și exploreze propriile reacții la ceea ce au învățat. Sau alte tipuri de scriere pe care inteligența artificială le produce cu mai puțină credibilitate.

E.B.: Deși a trecut primul val al indignării și cred că majoritatea vorbitorilor înțeleg deja prea bine că acest proces nu poate fi inversat, totuși foarte mulți asociază lucrul cu inteligența artificială cu diverse forme de impostură sau chiar furt. Un produs al gândirii pare că ar avea valoare exclusiv dacă e adus pe lume într-un mod neasistat. Poate că ne e greu să acceptăm deocamdată că efortul va trebui redirecționat spre alte domenii. Se simte asta în educație?

E.L.: Probabil că profesorii sunt primii care au privit inteligența artificială ca pe un inamic, deși acum explorează moduri în care ar putea deveni principalul lor aliat. Există temeri de fraudă și întrebări legate de integritatea intelectuală, așa cum spui. Nu ar avea cum să fie altfel, iar aceste frământări și dezbateri sunt cu adevărat necesare. Inteligența artificială generativă obligă universitățile să regândească noțiunile tradiționale de autorat, originalitate și plagiat. Încep să apară diverse teze despre o integritate academică definită mai puțin prin simpla origine a textului și mai mult prin transparența procesului, prin contribuția intelectuală reală și asumarea rezultatului. Este încă prea devreme ca să înțelegem cu adevărat amploarea acestei schimbări. Dincolo de asta, temerea principală devine aceea că AI face educația prea ușoară. Dacă AI face educația „prea ușoară” pentru tineri, de la un punct încolo, probabil că responsabilitatea se mută asupra noastră, a adulților. Va trebui să gândim noi strategii, astfel încât să-i provocăm să-și depășească limitele.

Nu cred că soluția este să păstrăm artificial dificultatea doar ca să putem măsura efortul. Nu e o soluție nici să externalizăm către AI tocmai procesele cognitive pe care vrem să le formăm. Dacă un elev poate ajunge la un rezultat foarte bun fără să mai gândească aproape deloc, avem, până la urmă, o problemă de design pedagogic, nu doar una de integritate. Va trebui să mutăm dificultatea mai sus: interesul se mută de la producerea unui răspuns către verificarea lui, la comparație, argumentare, transferul cunoașterii într-un context nou sau justificarea unei alegeri. AI poate scurta drumul până la primul răspuns. Rolul nostru va fi să construim învățarea astfel încât primul răspuns să nu mai fie și capătul drumului.

Încercăm să ne strecurăm printre toate aceste borne fără să uităm, așa cum spuneam mai sus, că nu avem de ce să-i pregătim pe acești copii pentru o lume în care nici noi nu mai trăim. Citeam zilele trecute relatarea unei familii care, în cursul unei călătorii cu copiii, a decis să asculte în mașină, pentru a face drumul mai educativ, podcastul History’s Not Boring. Era vorba de o serie de conversații de câte 15 minute despre o varietate largă de subiecte, de la tragedia de pe Titanic, la secretele lui Henric al VIII-lea. Podcasturile erau prezentate de doi copii excepționali și au apărut tot felul de întrebări: cum fuseseră selectați? Cum reușeau să împace această activitate cu școala? În cele din urmă, au aflat de pe site că toate presupunerile lor fuseseră greșite. Copiii, de fapt, nu există. Întregul podcast este generat de AI și niciunul dintre ascultători nu-și dăduse seama. Am fost curioasă să vizitez site-ul și creatorii spun, într-adevăr, că inteligența artificială este soluția pe care au găsit-o pentru a oferi cunoaștere de înaltă calitate la scară largă, ceea ce, în alte condiții, ar fi fost costisitor.

Poate că nu putem anticipa acum lumea care stă să apară, dar îi ghicim deja contururile. Într-o asemenea lume, competența importantă nu va mai fi să recunoști inteligența artificială după câteva stereotipuri. Foarte curând, s-ar putea să nu mai ai ce să recunoști. Va conta să știi ce să întrebi, cum să verifici, ce surse cauți, ce accepți să delegi unei mașini și ce parte din judecată trebuie să rămână a ta. Iar dacă acestea devin competențe fundamentale pentru copii, profesorii sunt primii care trebuie să le stăpânească.

E.B.: Dacă elevii trebuie să învețe unde se termină ajutorul tehnologiei și unde începe propria lor responsabilitate intelectuală, profesorul trebuie să poată face această distincție înaintea lor. Alfabetizarea profesorilor în inteligență artificială ar putea deveni o condiție pentru a putea preda într-o școală în care aceste instrumente sunt deja prezente?

E.L.: Da. Și cred că am depășit etapa în care formarea profesorilor în inteligență artificială putea însemna pur și simplu să le arătăm câteva aplicații spectaculoase. Majoritatea statelor organizează cursuri de formare, adesea în parteneriat cu sindicatele, pentru a-i ajuta pe profesori să înțeleagă beneficiile și potențialele riscuri ale AI și, totodată, să contribuie la definirea modului în care tehnologia este utilizată în clasă. Nu există încă o abordare consacrată pentru formarea profesorilor în acest domeniu. Totul este pur și simplu prea nou. Însă apar unele cadre structurate și testate și avem și noi un astfel de curs pentru profesori.

Cei care au participat la cursul nostru spun că inteligența artificială îi ajută semnificativ să rezolve multe dificultăți din sala de clasă, începând cu proiectarea diferențiată a lecțiilor, în mod special pentru elevii cu dizabilități. Să încerci să diferențiezi instruirea într-un mod care să răspundă complet nevoilor lor de învățare este o provocare uriașă. Folosirea AI este utilă pentru descompunerea sarcinilor până la cea mai mică unitate, astfel încât elevii să poată progresa pas cu pas. Profesorii sunt încurajați să-și reproiecteze curriculumul, astfel încât să acorde prioritate discuțiilor conduse de elevi, jurnalelor și exercițiilor de reflecție care presupun judecată și raționament uman. Pot folosi inteligența artificială pentru a diferenția sarcinile în funcție de nivelul elevilor, pentru a genera explicații alternative ale aceluiași concept, pentru a construi scenarii, simulări sau studii de caz și pentru a oferi feedback mai rapid, care să fie apoi verificat și ajustat de profesor. AI poate ajuta și la identificarea unor lacune de înțelegere, la formularea unor întrebări de aprofundare sau la pregătirea unor trasee de învățare diferite pentru elevi care pornesc din puncte diferite.

Este un pas important, dar procesul nu se încheie aici. Dacă vrem o școală capabilă să răspundă unei lumi tehnologizate, atunci trebuie să construim și condițiile care fac posibilă această schimbare. Îmi doresc, înainte de toate, echitate și acces real la educație de calitate pentru toți copiii din România. Avem nevoie de o finanțare adecvată, inclusiv de respectarea angajamentului privind alocarea a 6% din PIB pentru educație, dar și de un curriculum modernizat, adaptat unei lumi profund tehnologizate și deschis către inovare. La fel de importantă este formarea continuă a cadrelor didactice, pentru că orice transformare serioasă a școlii începe cu profesorii. Ei trebuie să aibă acces constant la cele mai noi practici și instrumente din domeniile lor. Iar școala nu poate funcționa izolat: avem nevoie de comunități implicate, de ONG-uri care să devină parteneri reali ai școlilor și de un mediu de afaceri care să contribuie consecvent la dezvoltarea educației.

E.B.: Totuși, profesorului i se cere să răspundă acestor nevoi în timp ce el însuși învață tehnologia. Cum îl pregătești pentru o schimbare care se produce chiar în timp ce o studiază? Și ce poate schimba, concret, un curs de alfabetizare AI atunci când participă o cancelarie întreagă?

E.L.: Într-adevăr, un mic paradox: profesorului i se cere să fie ghid într-un teritoriu pe care îl explorează aproape simultan cu elevii lui. Diferența este că lui îi revine responsabilitatea de a înțelege primul unde sunt oportunitățile, unde sunt riscurile și unde trebuie desenate granițele.

Formarea ar trebui să-i dea profesorului criterii după care să poată decide singur, inclusiv atunci când aplicația cu care s-a familiarizat se schimbă. Nu formăm utilizatori performanți ai unei anumite versiuni de ChatGPT, ci profesori capabili să ia decizii pedagogice într-o lume în care inteligența artificială va fi omniprezentă. Profesorul trebuie să înțeleagă ce-i poate cere unui sistem, unde poate apărea eroarea, cum verifică rezultatul și ce consecințe are folosirea lui la clasă. Entuziasmul unei demonstrații trebuie să fie urmat de o decizie pedagogică bine argumentată.

Am construit cursul pornind tocmai de la această nevoie. Începem cu fundamentele, pentru că nu poți folosi responsabil un instrument pe care nu îl înțelegi: noțiuni digitale de bază, felul în care funcționează sistemele AI, limitele lor, securitatea datelor, etica și verificarea rezultatelor. Apoi intrăm foarte repede în munca reală a profesorului: administrare, proiectarea lecțiilor, predare, diferențiere, feedback și evaluare. Participanții construiesc efectiv lecții, fișe, materiale diferențiate și alte resurse pentru propria disciplină și învață nu doar să obțină un rezultat de la AI, ci să îl verifice, să îl corecteze și să decidă dacă este pedagogic potrivit.

Cu atât mai relevant devine acest proces atunci când participă o cancelarie întreagă, pentru că în felul acesta putem construi un proiect integrat, bazat pe repere comune. Pentru școli, cursul online poate fi organizat într-o grupă dedicată, într-o perioadă stabilită împreună. Există și o variantă care adaugă un atelier față în față, de trei zile, foarte apreciat de toți cei care au participat. Un copil nu poate funcționa rezonabil într-o școală în care, în aceeași zi, utilizarea AI este permisă la o disciplină, considerată fraudă la alta, tolerată fără reguli la a treia și complet ignorată la următoarea. Școala are nevoie de un limbaj comun și de câteva repere pe care elevii să le poată înțelege: când poate fi folosit AI, când trebuie declarată utilizarea lui, ce date nu introducem niciodată într-un sistem, cum verificăm informația și ce parte a unei sarcini trebuie să rămână integral munca elevului.

Profesorul are nevoie, la rândul lui, de colegi cu care să discute, să verifice un material sau să compare soluții. Un curs poate deschide această conversație, dar povestea nu se termină aici. Dorim ca schimbarea să rămână în școală, așadar, conducerea ar trebui să creeze timp și spațiu pentru profesori, astfel încât aceștia să poată să testeze, să compare, să discute și să construiască împreună reguli care funcționează. Altfel, după formare, fiecare se întoarce singur în clasă, cu o tehnologie nouă, dar cu aceleași probleme vechi.

Probabil că alfabetizarea AI nu mai este doar o competență individuală a profesorului. Devine, treptat, o competență organizațională. A școlii.

–

Elena Lotrean este antreprenor, specialist în educație și inovare și unul dintre oamenii care au lucrat, în ultimii peste 20 de ani, în zona de intersecție dintre școală, politici publice, societate civilă și dezvoltare comunitară. Parcursul ei începe în organizațiile internaționale de tineret și continuă prin antreprenoriat, formarea adulților, proiecte culturale și construcția de politici publice: o carieră în care și-a testat constant ideile în proiecte concrete.

Începând din 2016, ca membră a Coaliției pentru Dezvoltarea României, a participat direct la formularea politicilor publice educaționale și a făcut parte din grupul de lucru pentru evaluare al proiectului prezidențial „România Educată”, contribuind la definirea viziunii inițiale pentru reforma sistemului de învățământ. A fondat Școala Româno-Finlandeză ERI Sibiu, Finnish Teacher Training Centre și, alături de alți antreprenori, think-tank-ul ReThink România, proiecte construite în jurul aceleiași convingeri: educația este infrastructura pe care se ridică o societate funcțională. În ultimii ani, una dintre preocupările sale centrale a devenit inteligența artificială și felul în care aceasta va transforma educația, evaluarea și rolul profesorului. A creat primul curs din România de formare în inteligență artificială dedicat profesorilor și susține că alfabetizarea AI trebuie să înceapă cu înțelegerea tehnologiei, a limitelor ei și a deciziilor pedagogice pe care profesorul trebuie să le poată lua independent. Firul roșu al proiectelor sale rămâne aceeași întrebare: cum construim o educație suficient de bună încât tinerii să poată înțelege lumea care vine și suficient de relevantă încât să își dorească să-și construiască viitorul în România?

Profesorii predau matematică mai eficient dacă sunt asistați de inteligența artificială, arată un studiu Eduten realizat în România

Învățarea asistată de inteligența artificială accelerează procesul de achiziționare a competențelor numerice în învățământul primar, arată un studiu realizat în România de platforma Eduten. Cercetarea arată că profesorii care integrează soluțiile Eduten în predarea matematicii pot îmbunătăți semnificativ progresul elevilor lor: scorurile copiilor incluși în analiză au crescut cu 23,1% într-un singur semestru, de peste două ori mai mult decât în cazul predării tradiționale.

• Fondată în ecosistemul de cercetare al Universității din Turku, Eduten dezvoltă și pune la dispoziția instituțiilor de educație din întreaga lume soluții digitale avansate de predare și evaluare. Platforma a primit Premiul UNESCO ICT for Education în 2020 și Premiul UNICEF Blue Unicorn în 2022, distincții care au recunoscut abordarea pedagogică bazată pe cercetare și pe îmbunătățirea măsurabilă a rezultatelor de învățare, capacitatea mare de adaptare la programe, la limbi și la contexte culturale diferite și accesibilitatea, respectiv compatibilitatea platformei cu diverse tipuri de dispozitive. Eduten este inclusă în Blue Unicorn Portfolio, o inițiativă UNICEF lansată în 2024 pentru a susține dezvoltarea soluțiilor EdTech care au dovedit deja, în urma unor studii, că îmbunătățesc învățarea și ar putea fi extinse la scară foarte largă.

„Cum va arăta educația peste cinci ani? Răspunsul scurt este că nimeni nu știe cu adevărat. De fapt, dacă cineva vă spune cu exactitate ce se va întâmpla cu inteligența artificială și digitalizarea în următorii cinci ani, probabil încearcă să vă vândă iluzii. Există însă un anumit consens asupra câtorva lucruri. În primul rând, predarea este considerată în general una dintre profesiile care au puține șanse să fie complet automatizate în viitorul apropiat. Componenta umană este și va continua să fie extrem de importantă în educație. În același timp, digitalizarea va rămâne un instrument educațional important și este probabil ca procese încă realizate manual, precum evaluarea și notarea, să poată fi automatizate într-o măsură și mai mare. Estimarea mea este că, peste cinci ani, profesorii cu o pregătire solidă, care cunosc bine instrumentele digitale și știu să le folosească, împreună cu inteligența artificială, în activitatea didactică vor fi cei care vor obține cele mai bune rezultate”, spune Erkki Kaila, PhD, docent la Universitatea din Turku, coordonator al acestui studiu.

Copiii apreciază experiența de învățare

Eduten le pune la dispoziție profesorilor exerciții interactive și adaptative, evaluare automată și analize, astfel încât aceștia să poată vedea în timp real unde întâmpină dificultăți fiecare copil și să poată ajusta nivelul sarcinilor ori de câte ori este nevoie. Experimentul din România a pornit de la o schimbare surprinzător de mică în practica didactică: timp de 15 săptămâni, profesorii din nouă școli din regiuni diferite ale țării au integrat Eduten într-o singură oră de matematică pe săptămână, la clasele din ciclul primar.

Progresul elevilor a fost urmărit prin două testări, una înainte de începerea programului și una la finalul celor 15 săptămâni de experiment. Analiza finală a inclus elevi de clasa a III-a, grupați în perechi comparabile în funcție de nivelul inițial al cunoștințelor la matematică. Testarea a fost făcută clasic, cu creionul pe hârtie, tocmai pentru ca familiaritatea cu tehnologia să nu-i favorizeze pe elevii care lucraseră deja pe platforme digitale. La final, grupul care a folosit Eduten își îmbunătățise scorul mediu cu 23,1%, față de numai 9,6% în grupul care a continuat exclusiv prin predarea tradițională. Diferența dintre cele două grupuri a fost semnificativă statistic, iar mărimea efectului a fost, potrivit datelor, moderată spre puternică.

Aceste cifre spun doar jumătate din poveste. Potrivit analizelor realizate de echipa de cercetare, schimbarea s-a văzut și în felul în care copiii au început să se raporteze la matematică și, în general, la experiența de învățare. Pentru mulți dintre ei, această disciplină a început să pară mai accesibilă, mai ușor de înțeles și au asociat-o mai puțin cu sesiuni aride de exercițiu repetitiv. Datele sugerează o creștere a implicării, a autonomiei și a disponibilității elevilor de a lucra suplimentar. 86% dintre elevii implicați în acest proiect au declarat că Eduten i-a ajutat să înțeleagă mai ușor matematica, 83% au spus că studiază mai mult de când folosesc platforma, iar 92% consideră că Eduten ar trebui utilizată pentru orele de matematică în toate școlile.

„Participarea profesorilor și motivația lor de a utiliza Eduten la clasă au fost foarte ridicate. Acest lucru a fost observat de formatorii noștri încă din timpul workshopului de pregătire și s-a menținut pe întreaga durată a pilotului, inclusiv în perioada în care le-am oferit sprijin profesorilor implicați. Este un factor esențial pentru succesul unui asemenea proiect și, de regulă, arată că instrumentul este perceput ca fiind potrivit pentru realitatea clasei. În cazul României, implicarea profesorilor indică o bună compatibilitate a platformei cu contextul școlar” – Jussi-Pekka Järvinen, director pentru proiecte naționale în cadrul Eduten și coautor al raportului

„O tehnologie bună pornește de la cercetare, este testată, produce rezultate măsurabile și poate fi adaptată”

„Am început colaborarea cu Eduten cu nouă ani în urmă, încă de pe vremea în care era un startup al Universității din Turku. Am remarcat atunci programul și l-am adus la Școala ERI de la Sibiu. Între timp, am văzut cum o idee foarte bună dintr-un centru academic a devenit o soluție eficientă pentru milioane de utilizatori din peste 50 de țări din lume, de la Estonia și Spania, până la Japonia, India, Bhutan, Mexic sau Emiratele Arabe Unite. Pentru mine, parcursul Eduten spune ceva important despre inovarea în educație: o tehnologie bună pornește de la cercetare, este testată în școli, produce rezultate măsurabile și poate fi adaptată unor sisteme educaționale foarte diferite. Mă bucur că am fost aproape de acest parcurs încă de la început și, cu atât mai mult, mă bucur acum, când putem vedea rezultate măsurate chiar în școlile din România” – Elena Lotrean, fondator Finnish Teacher Training Centre,
Reprezentant Eduten în România.

Studiul din România a fost conceput pentru a verifica validitatea locală a unei soluții utilizate deja internațional. Platforma Eduten este adaptată programei naționale de matematică. Conținutul ei a fost tradus și calibrat pentru școala românească. Profesorii participanți la acest studiu au fost pregătiți la Sibiu, în sesiuni care au vizat utilizarea platformei și modalități optime de integrare a ei în activitatea curentă de la clasă.

Obiectivele studiului au vizat modul în care profesorii pot integra Eduten în predarea matematicii și impactul utilizării tehnologiei asupra rezultatelor elevilor, precum și evaluarea atitudinilor cadrelor didactice, ale elevilor și ale managerilor școlari față de soluțiile de educație asistată de inteligența artificială oferite de Eduten. De asemenea, autorii au analizat condițiile necesare pentru extinderea utilizării acesteia în școli și dificultățile care pot apărea în procesul de implementare.

„Platforma Eduten a fost utilizată cu succes la clasele I–IV, ceea ce o face potrivită pentru eforturile naționale de consolidare a competențelor numerice fundamentale în învățământul primar”, spun realizatorii studiului. Extinderea dincolo de școlile pilot reprezintă o nouă etapă, pentru care Eduten declară că este pregătită.

Raportul recomandă ca, înaintea unei extinderi, să existe o perioadă distinctă de pregătire a școlilor, interval în care să fie evaluate infrastructura digitală și capacitatea locală de implementare. Pentru extindere, raportul recomandă prioritizarea școlilor care combină o infrastructură adecvată cu un sprijin instituțional consistent. În paralel, este recomandat un model de tip „formarea formatorilor”, prin care un nucleu de experți locali și finlandezi să pregătească profesorii din teritoriu, astfel încât implementarea să poată fi susținută la scară cât mai largă.

• Studiul a fost realizat în România, între 19 ianuarie și 1 mai 2026, de o echipă de specialiști Eduten în pedagogie, educație digitală și analiză a datelor, iar rezultatele au fost validate de dr. Erkki Kaila, cercetător și cadru universitar la University of Turku, specializat în learning analytics și educație digitală. (Impact Pilot: Eduten in Mathematics Education — Summary and results of a 15-week research pilot in 9 Romanian schools conducted between 19.1.2026 – 1.5.2026.).

• Datele acestui nou studiu sunt cuprinse într-un prim raport de cercetare. Tehnologia din spatele Eduten are însă un istoric academic larg: printre lucrările evaluate inter pares enumerăm studiul „Limits and Virtues of Educational Technology in Elementary School Mathematics”, publicat în 2020 în Journal of Educational Technology Systems, care a analizat utilizarea platformei academice Eduten Playground/ViLLE în învățământul primar și efectele integrării regulate a tehnologiei și a learning analytics asupra învățării matematicii.

EDUTEN. Este o platformă bazată pe inteligență artificială care pune la dispoziția profesorilor exerciții, evaluare și analitica învățării. Aplicațiile pe care le oferă se bazează pe mai bine de 18 ani de cercetare desfășurată la Universitatea din Turku, Finlanda. Portofoliul Eduten include peste 250.000 de sarcini pentru clasele I–XII, organizate în programe săptămânale de exersare și aliniate la curriculumul local din fiecare țară în care este prezentă. Utilizatorii principali sunt profesorii, care folosesc platforma pentru a coordona activități pedagogice gamificate de învățare, construite pe baza programei. Profesorul primește în timp real diverse tipuri de analize ale învățării, care îl ajută să înțeleagă punctele forte și dificultățile fiecărui elev. Eduten poate fi accesat de pe calculatoare, laptopuri, tablete sau smartphone-uri. Platforma Eduten este oferită milioanelor de elevi din peste 50 de țări de către Eduten Ltd, companie desprinsă din Universitatea din Turku. Finnish Teacher Training Centre este distribuitor unic al soluției Eduten în România. Mai multe informații: www.eduten.com/about.

DIALOG PENTRU EDUCAȚIE este organizația umbrelă pentru Finnish Teacher Training Centre – centru de formare și inovare educațională dedicat dezvoltării profesionale a profesorilor și modernizării practicilor de predare. Centrul dezvoltă cursuri, workshopuri, webinarii și programe aplicate pentru cadre didactice, pentru echipe de management și pentru comunități școlare. Din 2018, peste 10.000 de profesori au participat la programele și evenimentele organizate de Finnish Teacher Training Centre și de structurile partenere. În ultimii ani, una dintre direcțiile centrale de lucru a devenit integrarea responsabilă a inteligenței artificiale în educație, de la alfabetizarea AI și proiectarea lecțiilor până la evaluare, diferențiere și personalizarea învățării. Centrul lucrează în parteneriat cu organizații educaționale internaționale, printre care Eduten, și urmărește transformarea inovației pedagogice în practici care pot fi testate, măsurate și extinse la nivel general. Mai multe informații: dialogpentrueducatie.ro și teachertraining.ro

Program:

Interviu