Locuințele sociale nu trebuie să fie nici plictisitoare, nici să arate ieftin. Unele locuințe sociale se deosebesc ușor de cele „de vânzare” prin finisaje, vorbim despre cele construite în ’80–’90, când aceeași formă era construită pe de-o parte cu piatră și cărămidă aparentă, iar pe de cealaltă, cu PVC. Aici, nu e cazul. De când starhitectura e chestionată pe scară mai largă decât cercurile socialiste ca risipă de resurse, locuințele sociale își continuă ascensiunea ca zonă de experiment și exemplu de bună practică.
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Pol Viladoms
08014 arquitectura construiește în Ibiza un bloc de semicolective cu 24 de locuințe sociale. Dimensiunile reduse și eficientizarea tranziției spațiale așază blocul între locuință individuală și locuință colectivă, într-o gradare spațială simplă: apartamentele private sunt conținute într-o structură clară, dublu-orientate în jurul unor atriumuri directoare cu dublă-funcțiune: climatizare și iluminare. Drumul până la ele e luminat, generos dimensionat și destul de flexibil încât să poată fi apropriat cu diverse funcțiuni comune.
*plan de situație
*Plan parter. Un plan pătrat cu latura de 28.5m | patru curți de 6,1 m pe fiecare parte | 300 de metri pătrați dați străzii ca „hol deschis”
*secțiuni
Locuințele sunt în proprietatea Guvernului Balearic care le pune la dispoziție celor care se încadrează sub un prag stabilit de venituri, iar prețul de închiriere este între 350 și 500 de euro pe lună. Întrucât cererea e mai mare decât oferta, locuitorii sunt aleși prin loterie.
Proiectul, discutat în contextele potrivite, are potențialul de a redefini luxul: Ibiza, destinație exclusivistă pentru vacanțe extravagante, le pune la dispoziție locuitorilor ei 24 de locuințe sociale construite cu materiale naturale, cu confort termic crescut și cu emisii reduse de carbon.
Mai mult, locuințele sunt generoase, bine luminate, iar interioarele lasă la vedere nelipsita ceramică lăptoasă din Peninsula Iberică. În timpul ăsta, în București, multe apartamente de lux sunt finisate cu lavabilă pe gips-carton.
O privire neatentă dinspre nord vest către Aula Palatina o poate poziționa undeva în secolul XX sau chiar odată cu cele 24 de locuințe. O structură-gigant construită în 310 se poate confunda cu un hub multifuncțional dintr-o economie neoliberală dintr-o fabrică dezafectată și totul datorită cărămizii lăsate la vedere din rațiuni tehnice, respectiv, economice.
*Aula Palatina, foto: Marcin Szala -wikisource
Structura rămâne lizibilă: tehnica s-a rostogolit până în prezent cu metamorfozele specifice fiecărui secol, iar acum, pentru că stă mai mult acoperită, e în pericol să-și piardă rigoarea. 08014 arquitectura s-a confruntat cu recuperarea cunoștințelor constructive, încadrându-se noua direcție contemporană a arhitectului-meșter.
Arhitecții subliniază, încă din primele rânduri, unul dintre gesturile-pivot ale proiectului: pământul ca umplutură pentru blocurile ceramice cu goluri, din rațiuni de izolare fonică și termică (pe timpul verii) și izolația de posidonia. Ambele gesturi presupun un răspuns la întrebările despre deșeuri și resurse (mă gândesc numai la cât plastic nu a fost folosit pentru ambalarea pământului și posidoniei).
„Această idee a apărut în timpul fazei de redactare a proiectului, ca răspuns la două cerințe specifice: creșterea inerției termice a anvelopei clădirii pentru o mai bună performanță energetică pe timpul verii și îmbunătățirea izolației acustice între locuințe. Am vrut să lăsăm pereții despărțitori «goi», evitând soluțiile cu mai multe straturi (cu o încărcătură mai mare de CO2), care complicau foarte mult respectarea reglementărilor acustice.”
Izolația de Posidonia a fost altă provocare: tehnică veche locală, a rămas, desigur, fără meșteri care s-o știe. Ca să o facă, arhitecții au învățat-o din cărți și au predat-o mai departe meșterilor locali, cu multă migală și ceva micromanagement.
Motivele pentru pierderile masive de cunoștințe constructive sunt, spun arhitecții, zecile de ani în care betonul-armat a fost structura, cărămizile – umplutura, ambele acoperite cu gips-carton și finisaje plăsticoase, după care se puteau ascunde instalațiile făcute fără prea multă migală. Cunoaștem situația: așa pierdem și noi tehnici de construcție cu pământ, baterea șiței pe colț și manufactura de țigle ceramice. În cuvintele autorilor:
„În cazul izolației de Posidonia – o tehnică veche de secole pe insulă, dar în desuetudine de zeci de ani – lucrurile se complică: în primul rând, trebuie să le explici muncitorilor o tehnică pe care ei nu o cunosc, apoi să efectuezi un control exhaustiv al lucrărilor pentru a te asigura că Posidonia este uscată corespunzător, că ramele sunt umplute fără a lăsa goluri, că se exercită presiunea potrivită pentru a obține densitatea necesară pentru a atinge valorile de izolare termică ale proiectului etc”.
Pe un teren de 28 x 28 metri, arhitecții au poziționat blocul de locuințe semicolective într-o formă compactă, low-rise high density, perforată prin două viduri-paralelipiped care permit dubla orientare a apartamentelor cu o a treia fațadă către curtea interioară cu funcție de răcorire sau încălzire, după anotimp.
*Plan etaj 1,2
*Plan etaj 3
Așezarea pe sit a fost hotărâtă în urma unei analize climatice: în Europa Centrală, primul instinct ar fi fost orientarea către sud cu o fațadă din lemn izolată termic pentru confort pe timp de iarnă. Într-un context mediteraneean însă „o clădire compactă, autonomă, construită cu tehnici locale care asigură confort termic prin inerție este cea mai potrivită variantă pentru un climat cu iarnă blândă și vară caldă. Se adaugă la asta și contextul de zonă turistică, deci s-a impus o distanță față de împrejurimi și crearea unor spații interioare de interes”.
*Atriumuri bioclimatice: acoperirea curților interioare cu un sistem de închideri vitrate și protecții solare ajută la crearea acumulărilor de căldură iarna și a spațiilor umbrite și ventilate vara.
Spațiile de trecere nu sunt doar simple holuri: sunt luminate generos și au destul spațiu încât să poată fi învestite cu funcțiuni comunitare. În cuvintele arhitecților:
„Aceste spații apar ca urmare a unei organizări foarte compacte, cu opt locuințe pe etaj și un singur nucleu de scări situat în centrul etajului, ceea ce înseamnă o dezvoltare pe lung a locuințelor și inevitabila apariție a spațiilor de tranziție, pe care am dorit să le dimensionăm cu generozitate, astfel încât să fie folosite ca o altă încăpere, depășind simpla lor funcție de pasaj. Aceste spații sunt întotdeauna deschise către curțile interioare, astfel încât să beneficieze de condiții optime de însorire și de ventilație.
În timpul fazei de proiect ne-am imaginat diverse utilizări pentru spațiile de tranziție (sală de mese, birou, vestiar, spațiu de joacă etc.), dar datorită condiției lor deschise și polivalente, utilizatorii vor fi cei care vor defini în cele din urmă utilizările acestor spații, surprinzându-ne, cel mai probabil, și pe noi”.
-
+7
Despre spațiile comune gândite ca atare, arhitecții explică:
„La parterul clădirii există diverse spații multifuncționale pe care vecinii și le vor apropria treptat. Accesul în clădire dinspre stradă este deja un spațiu de dimensiuni generoase, deschis spre una dintre cele patru curți interioare care (la fel ca spațiile de tranziție ale locuințelor) va fi mai mult decât un coridor de acces în casa scării, funcționând ca spațiu de întâlnire și relaționare pentru vecini. La etajul al treilea, există patru terase de uz comun, situate în interiorul atriumurilor gândite tot ca infrastructură pentru comunitate”.
Blocul recuperează trimiteri la tipul de cetate-oază în mijlocul verilor aride prin vegetația luxuriantă din cele patru curți și folosește cărămida, pământul și algele marine la capacitate maximă pentru a rezolva probleme care ar avea altfel nevoie de soluții complicate (izolare acustică și termică). Prin volumetrie, rezolvă menținerea unei temperaturi constante și dubla orientare a spațiilor importante din apartamente, iar prin tratamentul culoarelor de trecere se ajunge la spații comune cu potențial major de structură pentru coagularea comunității vecinilor. Nu în ultimul rând, cărămida aparentă scoate blocul în atemporalitate.
Detaliu acoperiș
1) Perete structural din zidărie termo-argiloasă de 19 cm grosime, realizat din biomasă, cu găurile umplute cu pământ rezultat din excavare (marnă) cu o densitate de 2.600Kg/m3 și mortar de var. excavare (marnă cu o densitate de 2.600Kg/m3 și mortar de var. 2) Izolație termică pe bază de bumbac reciclat, cu λ=0,039W/mK și o grosime totală de 8 cm. 3) Perete de zidărie termo-argilos de 14 cm grosime, realizat din biomasă și mortar de var. 4) Bordură/lintel cu bucată de termoargilă realizată din biomasă. 5) Perete de zidărie termo-argilos cu grosimea de 11 cm realizat cu biomasă și mortar de var. 6) Grindă din lemn lamelar, 14×20 cm, conectată la stratul de compresie cu știfturi metalice. 7) Placă OSB de 2 cm. 8) Folie impermeabilă din polietilenă armată. 9) Strat de compresie conectat la grinzi de lemn cu ajutorul bolțurilor metalice. 10) Panou rigidizat cu vată de rocă cu rigiditate dinamică (K) < 1 OMN/m3 și grosime 8 cm. 11) Folie de polietilenă reticulată chimic cu celule închise anti-impact. 12) Placă flotantă din beton armat de 8 cm, cu nisip din reziduuri termoargiloase. Finisaj aplicat cu mistria și lustruit. 13) Rost perimetral din polistiren expandat. 14) Rost de retragere a plăcii flotante din bucăți de termoargilă cu fermoar expus și solidificat. Finisat cu mistrie și lustruit. 15) Beton ușor pentru formarea de pante. 16) Izolație termică formată din cadre de lemn de 15 cm umplute cu posidonia oceanică uscată în vrac, cu o densitate de 185 kg m3 și închise la partea superioară cu plăci OSB de 15 mm grosime, bătute în cuie pe cadre. 17) Dublă folie hidroizolantă EPDM + folie geotextil + folie antirădăcini. 18) Folie de geotextil. 19) Suport de sol vegetal. 20) Plantație de sedum pentru acoperirea solului. 21) Formarea perimetrului de retenție a pietrișului cu lamele de lemn de larice. 22) Filtru de polipropilenă sudat termic 0,6mm tip filtru Zinco SystemSF + membrană de drenaj Nodule + pătură din fibre de poliester de 5mm + pătură de protecție și reținere tip SSM45. 23) Pietriș 24) Plintă albă din plăci ceramice smălțuite de 20x10cm. 25) Tencuială cu mortar de var. 26) Tâmplărie din lemn de larice finisată cu lac ecologic și sticlă cu emisivitate redusă 4+4/12/3+3. 27) Prag realizat cu țiglă ceramică manuală realizată din biomasă, 28) Balustradă formată din tije metalice netede de Φ20mm, Φ20mm și Φ10mm. 29) Coif de perete din plăci ceramice manuale fabricate cu biomasă. 30) Oblon rulant din lemn local. 31) Folie hidroizolantă din EPDM. 32) Ventilație naturală a curților prin tub elicoidal din oțel galvanizat. 33) Ușă glisantă din lemn de larice de 40mm și șină de ghidare metalică 40 mm grosime și ghidaj metalic la vedere. 34) Tencuială. 35) Învelitoare de acoperiș formată din profile de aluminiu etanșate la interior și exterior cu benzi continue din EPDM și sticlă cu emisivitate redusă 8+8/20/8/8/8+8. 36) Protecție solară textilă glisantă motorizată cu țesătură microperforată, albă. Ghidaje ancorate la structura principală din lemn. 37) Tâmplărie din lemn de larice finisată cu lac ecologic cu deschidere motorizată. 38) Structura atriumului formată din panouri din lemn stratificat și burlane cu contravântuiri metalice. 39) Finisaj din tablă pliată.
Info & credite:
Amplasament: Platja d’en Bossa, Eivissa
Perioadă proiect: 2018-19
Perioadă construcție: 2020-22
Suprafață construită: 2.596,3m2
Arhitectură: 08014 arquitectura (Adrià Guardiet, Sandra Torres)
Colaboratori în faza de proiect:
Sustenabilitate: Societat Orgànica
Acustică: Àurea Acústica
Structură: Masala Consultors
Control buget: Arquitectura técnica Sequoia
Inginerie: Quadrifoli
Agronomie: Roser Vives
Colaboratori în faza de construcție:
Coordonare construcție: 08014 arquitectura (Adrià Guardiet, Sandra Torres)
Gestiune construcție: José Luís Velilla
Gestiune instalații: Javier Colomar
Structură: Xavier Gimferrer
Foto: Pol Viladoms
Companie contractantă: UTE Serrano Aznar Obras Públicas, SLU – Construcciones y Desarrollos Tudmir, SL
Client: IBAVI, Institut Balear de l’Habitatge
DE PROIECTE
