O casă frumoasă. Un accident și o pierdere. O reconstrucție întreruptă. O casă nouă cu amintirile celei vechi
Text: Attila Kim
Foto: Dacian Groza, Kinga Tomos
Proiectele de arhitectură de reconstrucție, inclusiv cele care își propun, la inițiativa clientului sau a arhitectului, reinterpretarea contemporană a unei construcții vechi sau a unei construcții pierdute, ridică foarte multe aspecte delicate. Cum te poziționezi ca autor în ceea ce privește sinceritatea arhitecturală, construcția originală, memoria locului și memoria colectivă? Un asemenea demers conduce inevitabil la explorarea unui teren subiectiv, marcat de negocierea între trecut – reprezentat atât de memoria legată de construcția originală, cât și de constrângerile specifice care au dus la nașterea formei inițiale –, prezent – definit de dorința de a readuce la viață, conform necesităților actuale, o valoare pierdută, indiferent dacă este vorba doar despre forma inițială sau despre valoarea sa simbolică – și un viitor, în care noua construcție ar duce mai departe într-o formă nouă moștenirea simbolică a casei vechi.
Situația aceasta devine și mai complicată în cazul locuințelor unifamiliale pierdute fără voia proprietarilor. Dorința de recuperare a unei pierderi personale poate să conducă foarte ușor la nașterea unei arhitecturi goale, lipsite de substanță și de respect veritabil față de clădirea pierdută. Citatul formal, care nu mai corespunde zilelor, gândirii, necesităților de azi, muzeifică un obiect. Este, de fapt, o atitudine nu doar mai sinceră, ci și mai respectuoasă aceea de a-ți asuma pierderea și de a da casei o șansă de a renaște prin reinventare.
O asemenea situație stă la baza acestei case aflate în inima Brașovului, într-un sit pitoresc cu o vedere excepțională către centrul medieval. Am pornit proiectul de la memoria unei construcții care data de la începutul secolului XX, aflată până nu demult în acel loc și pierdută în urma unei renovări eșuate.
*casa veche
Un proiect de reconstrucție, cu caracter preponderent imitativ, era deja în proces de execuție (cu primul nivel parțial finalizat), când a avut loc prima întâlnire cu beneficiarii. Solicitarea lor a fost reproiectarea acelei intervenții mai degrabă decorative; pe cât posibil, trebuiau păstrate elementele deja construite, însă casa pierdută trebuia interpretată în cheie contemporană.
*reconstrucția abandonată
Punctul de plecare a fost caracterul esențial al construcției originale: o casă tipică pentru perioada și locul său, compusă dintr-un volum simetric cu acoperiș în două ape și o extindere laterală, cât și poziția privilegiată: așezată ca obiect izolat deasupra liniei acoperișurilor, casa era vizibilă din zona centrală a orașului și devenise parte integrantă a peisajului urban, adânc întipărită în memoria colectivă.
*plan de situație
Proiectul de față propune o reinterpretare volumetrică și de expresie arhitecturală, dar și o reconfigurare funcțională, conform noilor cerințe de locuire. Am încercat să ne raportăm analitic și critic la configurația inițială și la cea reproiectată în cadrul proiectului abandonat de reconstrucție.
*Axonometrii. Cu negru, partea realizată a proiectului anterior de reconstrucție
Memoria casei vechi se transmite în primul rând printr-o simplificare a siluetei sale, ce transformă aproape într-o machetă la scara 1:1, aspect accentuat prin folosirea ardeziei ca singurul material de finisaj pentru pereți și acoperiș.
© Dacian Groza
© Dacian Groza
Reconfigurarea funcțională își găsește principalul argument în posibilitățile excepționale de creare a unor relații variate cu exteriorul, fiind vorba de cadrul natural atipic unei zone urbane și de priveliștea asupra orașului.
© Dacian Groza
În vederea oferiri unei perspective de 360 de grade, au fost mutate intrarea principală și zona de zi la nivelul etajului. Această alegere atipică a fost susținută de amenajarea terenului natural și de poziționarea accesului carosabil principal, tot la acest nivel. Inversarea zonei de zi și de noapte, a zonei intime și mai publice, a dus la amplasarea zonelor private la nivelul parterului, definite de legătura intimă cu grădina protejată de vegetația înaltă.
*plan parter
*plan etaj
*plan etaj
Compoziția fațadei principale și raportul plin–gol este inspirat din tratamentul clasic și simetric al casei vechi, dar rupe regulile stricte, pur bidimensionale, și redefinește relația cu priveliștea funcțiunilor interioare, astfel recompunând fațada conform utilizării spațiilor. Pe axul vizual principal al casei se află una dintre cele mai emblematice perspective ale Brașovului: Biserica Neagră, proiectată pe fundalul centrului istoric. Această relație este volumetric subliniată de un gol care depășește planul fațadei. O ieșire în consolă definește o prelungire abstractă a zonei de zi, un spațiu interior meditativ în care ne aflăm aproape în exteriorul casei, plutind deasupra orașului.
© Kinga Tomos
Fațadele laterale oferă deschideri ample prin lucarnele casei unor zone cu caracter diferit, toate desprinse de nivelul parterului: locul de luat masa și zona de studiu, amplasată la nivelul supantei, se deschid spre sud, încadrând perspectiva dealului Tâmpa și a unei zone istorice dens construite. Pe latura opusă, spre nord, aceleași spații împreună cu livingul și terasa acestuia se deschid spre grădina intimă și cu vegetație densă din laterala casei.
*secțiune A-A
*secțiune B-B
*secțiune C-C
Elementul principal volumetric și funcțional al proiectului constă în spațiul necompartimentat și unitar al etajului, eliberat de elemente structurale, o coajă de beton care încorporează atât pereții, cât și șarpanta, amplasată pe conturul construcției deja existente. Astfel, intervenția noastră volumetrică devine un gest și mai clar definit, rezumat la un singur volum și un singur spațiu, separate nu numai funcțional, ci și structural și spațial de reconstrucția parțial realizată de la care am pornit.
© Kinga Tomos
Singura intervenție care rupe monumentalitatea spațiului interior este o replică la un element definitoriu a casei originale, reintegrat în construcția nouă: inspirat de nostalgia proprietarilor, am propus o supantă deasupra bucătăriei realizată din grinzi de lemn aparente, care citează planșeul de lemn al casei originale.
© Kinga Tomos
© Kinga Tomos
© Kinga Tomos
© Kinga Tomos
Din punct de vedere constructiv, casa se separă clar pe cele două etape de realizare, unite ulterior sub aceeași coajă exterioară de ardezie: structura de tip cadre și zidărie la nivelul parterului, care face parte din proiectul abandonat, peste care se așază intervenția adusă de proiectului final de coaja unitară de beton.
© Dacian Groza
Un aspect definitoriu pentru proiect este asumarea construcției deja în curs de implementare și păstrarea tuturor investițiilor deja realizate și optimizarea celor noi.
© Kinga Tomos
În urma analizei nevoilor reale ale familiei și reconfigurării funcționale, un important rezultat al proiectului constă în reducerea cu 20% – cca 100 mp, a suprafeței proiectului abandonat de reconstrucție.
© Kinga Tomos
La sfârșitul acestor etape sinuoase de reproiectare și recuperare, casa originală, desființată în mod neașteptat și accidental după o viață de multe decenii, a renăscut într-o formă nouă, recâștigându-și spiritul inițial și menținând cu discreție poziția privilegiată în peisajul orașului.
© Dacian Groza
Info, credite
DE PROIECTE
Arhitectură: Attila Kim, Gabriel Chiș Bulea, Alexandru Szuz Pop (www.attilakim.com)
Anul proiectării: 2011
Anul finalizării: 2017
Structuri de rezistență: Dorottya Makay, Boroka Sandor – IROD-M
Instalații termice, sanitare: Robert Hegedus – METAFORA
Instalatii electrice: Laviniu Leuce – LEUINVEST
De același birou:
Coajă neagră, interior luminos. Attila Kim: Case cuplate.
