Proiect, text: POSTER
Foto: Radu Malașincu
Clădirea Union avea 85 de ani când am fost acolo împreună cu tinerii clienți care doreau să deschidă un salon de coafură. Arghir Culina proiectase un hotel înapoi, în 1931, dar imprevizibilul orașului reține doar esențialul arhitecturii, iar permanența rămâne vizibilă chiar și atunci când funcțiunea inițială dispare. Rămân trăsăturile principale: orientarea, structura, spațiul, aici și distribuția prin ampla curte interioară.
Am vizitat mai multe etaje folosite ca birouri; totul era subîmpărțit în multe camere mici. Am văzut mai multe posibile zone din clădire până când am ales această zonă a platoului de la etajul 5, intuind potențialul colțului clădirii (unghiul cu balcoane care dă înspre Calea Victoriei). 
Finisajele existente (improvizații ieftine) au fost scoase și am decis să lăsăm aparent ce am găsit sub plafonul fals de gips-carton, pentru că se vedeau mai multe straturi din istoria clădirii (tencuieli profilate, parțial păstrate) și ni s-a părut important să fie expuse, așa că am vopsit tot ce am găsit în negru; așa se văd etapele casei…
Au fost două aspecte care au contat în desfășurarea proiectului: spațiul și ideea de flexibilitate. Trăsăturile spațiului în care trebuia să amenajăm salonul –lumina, poziționarea ferestrelor, accesul – au fost factori importanți care ne-au condus către ideea de a intra printr-o zonă misterioasă, mai întunecată, cu un iluminat mai dramatic, pentru a descoperi locul principal inundat de lumină, spectaculos, liber.
Am mizat pe un efect de surpriză pe care am vrut să-l accentuăm pe cât posibil prin diferențierea celor două tipuri de atmosfere propuse.
Apoi flexibilitatea despre care vorbeam este și un atu funcțional, desigur, dar cumva și ideea aceasta se potrivea cu acest spațiu principal al salonului care, neavând o formă regulată, ieșea cumva din tiparul salonului clasic cu organizarea perimetrală a posturilor. Am vrut ca acestea să se poată învârti oriunde, să fie neorientate, de unde și designul lor, cu oglinzi pe ambele părți. Așa pot să fie mai intime sau mai expuse, mai în soare sau mai departe de geam, e mult mai amuzant să te poți așeza cum vrei… Această posibilă plimbare a mobilierului a dus la apariția gridului de pat de cabluri, astfel încât să se poată și conecta la curent electric oriunde. Pe acest grid sunt și prize, și lumini, toate se pot muta odată cu posturile de lucru. Această flexibilitate duce și la o versatilitate incredibilă, se poate folosi oricum acest spațiu, și pentru multe lucruri neprevăzute (o foarte lungă masă de Crăciun, de exemplu).
Șantierul a durat cam două luni. În acest timp, am avut o legătură foarte bună cu Lucian Bratu și Vlad Babenco, prietenii noștri cărora le aparține Studio 55. A fost un proiect din acela rar, în care există o sinergie între arhitect și client. Ceea ce le-am propus le-a plăcut, am discutat totul permanent și s-au implicat foarte mult în realizare, ceea ce a contat enorm. A existat o adevărată conexiune. Au fost cerințe funcționale ce țin de organizarea unui salon la care a trebuit să răspundem.
Fapt vizibil inclusiv în grija pentru diferitele obiecte de mobilier pe care le-am discutat împreună cu Marius Purice și cu Adrian Moise de la „Obiect 19A”, cei care le-au și executat. Atenția și pasiunea lor pentru detalii au fost foarte importante. Gadgeturile inventate de ei au îmbogățit designul nostru, conferind obiectelor acea plăcere a atingerii și ingeniozitate a manipulării lor. Având în vedere că majoritatea mobilierului a fost făcut pe comandă: posturile de lucru, cafe-bar, color-bar, recepția…
Noi încercăm în general să avem o abordare detașată de ceea ce s-ar putea numi stil în toate proiectele noastre, fie că e vorba despre arhitectură sau despre design interior. Intuițiile și rațiunile care ne conduc către un anumit rezultat țin de alte lucruri; vizează plăcerea și suspendarea din realitate pe care le poți resimți când, în numele etichetei urbane, mergi într-un salon de coafură – într-un loc cu un trecut lăsat vizibil, esențializat prin scara și lumina spațiului, prin opțiunile legate de materiale, prin jocul imaginilor care se reflectă una pe alta. Bogăția vieții unui hotel din centrul Bucureștiului interbelic se reflectă în sumedenia de activități care ocupă astăzi clădirea: pasaj urban, restaurante, birouri, galerie; li se adaugă acest moment suspendat la etajul 5 – cel al galanteriei, al atenției pentru apariție și detaliu.
DE PROIECTE
Realizare mobilier: Marius Purice, Adrian Moise
