hansgrohe.ro

Programe culturale|

Acest articol se regăsește în: Halele Carol - Bucuresti Sud, slider Halele Carol - Bucuresti Sud

Halele Carol

Dincolo de boemia utilizării unei hale

E foarte complicat să folosești un spațiu industrial. E proprietate privată, nu statul e problema. Ci că e un spațiu vechi de peste 100 de ani, a trebuit spălat și respălat, acoperișul a trebuit reparat și a durat multă vreme până am ridicat primii bănuți din evenimente și i-am ajutat pe proprietari să investească înapoi în spațiu, dar procesul de câștigare a pieței e lent. Banii generați de evenimente intră și înapoi în spațiu, numai că ar trebui puțin stimulată toată chestia asta, investițiile nu le facem noi, ci le fac proprietarii. Noi suntem un fel de agenție, de programator al spațiului și de promotor al numelui – care aparține de fapt unui proiect, și nu locului – unde facem și propriile evenimente. Prima conferință organizată aici, în mai 2014, a avut un rol decisiv în atribuirea unei identități locului.

Interviu de Andreea Ilinca cu Constantin Goagea

 

Selecția natural-forțată a activităților de fabrică reutilizată

Locul mai are câteva particularitati: și-a stabilit un fel de piață a unui tip de evenimente. Faptul că vin mulți oameni este favorabil pentru party-uri și concerte, asta înseamnă un gen de antreprenoriat cultural care are niște bani și anumită putere. Îți trebuie forță ca să organizezi un concert cu un line-up puternic, să ai bar, security, să-ți aduci totul, pentru că asta e o problemă: nu există facilități – toaletă, încălzire. De fiecare dată le iei de la capăt, fiecare eveniment și le aduce. Deci, din păcate nu orice fel de eveniment poate avea loc acolo. Faptul că există o chirie care nu e foarte accesibilă, face iară ca locul să-și selecteze clienții și activitatea. Pe cealaltă parte e normal să fie așa: să-și propună să facă o selecție în evenimente, și să nu aibă chiar orice, pentru că există costuri și trebuie accelerat cumva procesul de transformare. O simplă expoziție de fotografie nu funcționează, expozițiile în general nu merg acolo pentru că nu pot să atragă vizitatori și nu pot să genereze bani, nu se pot autosusține.

 res11377370_1609557935981235_1404203936075165832_n

 

 

Variabile ale coabitării

Noi ne facem treaba în direcția asta: am vrea să existe o zonă de creativitate productivă și am vrea să fie oameni care să facă bani din business-urile lor, chiar dacă sunt în domeniu cultural sau creativ. Trebuie totuși să fie niște business-uri sustenabile, să creeze economie reală, iar asta pentru mine e foarte important în proiectul ăsta. Și totodată ar trebui ca locul să crească treptat, nu brusc.

 res12109771_953617288038592_5680367831431965252_o

Strategii urbane bune pierdute în intenții corupte

În alte țări există sprijin de la autoritățile locale pentru cei care sunt proprietari de spații industriale – în Olanda de exemplu – și sprijinul se manifestă foarte concret: bani dați direct proprietarilor pentru decontaminarea locului. În alte țări genul ăsta de recâștigare a construcțiilor vechi și umplerea lor cu un conținut viu și real care face ca oamenii să circule într-o anumită zonă din oraș și să aibă o motivație să se ducă în acel loc și să atragă și alți vecini, este o strategie foarte deșteaptă. La noi e un sistem ceva mai dificil și probabil orice facilitate din România s-a demonstrat a fi un prilej nesfârșit de furăciune. Pe de o parte ar putea să existe un stat care să sprijine, dar s-a demonstrat că el de câte ori a sprijinit, în majoritatea cazurilor a fost furat. Deci nu aș vrea să pledez pentru ajutorul ăsta de stat pentru că înțeleg cum funcționează economia aici, dar măcar o scutire de taxe  ar putea funcționa.

 

Variante de viață pentru fostele fabrici

Suntdouă lucruri diferite: una este conversia unor astfel de spații și integrarea lor într-un circuit, dar așa by the book:
decontaminare, investiție și refolosire. Practic în 20 de ani sunt vreo 3-4 clădiri remarcabile, recuperate în felul ăsta: Tractorul la Brașov, Liberty Center la Cluj, Uzina de apă la Suceava, The Ark în București și mai ce? Și stop.

Alta este folosirea unor spații industriale în mod temporar pentru diverse activități. Uzul spatiilor e altceva, cum suntem și noi la Halele Carol, nu este o conversie, e placemaking. Putem vorbi de placemaking: Fabrica de pensule, NOD, Atelier de Producție, noi, mai sunt vreo câteva. Ne păstrăm în zona asta curată, si mai dificila ca business a folosului, uzului, a placemaking-ului, dar sunt practici foarte creative si necesare unui oras. Pana la urma punem niste locuri pe harta orasului si lumea știe de ele.

 

 res12068431_953615254705462_747723584355704354_o

Departe de bulivar, birjar!

Zona in care se afla halele carol are ceva din geografia genuină a orașului de-acum câteva secole. Încă s-au mai păstrat dealurile și străzile în pantă, casele, parcul e de la începutul secolului trecut, sunt lucruri interesante care nu sunt de pus neapărat pe emblema orașului, dar au poveste. Există câteva imagini de când s-a dat parcul Carol în folosință, erau vreo câteva zeci de mii de oameni, era cel mai hipstăresc loc. Era Gara Filaret aici, Observatorul Astronomic, sunt câteva chestii avangardiste pentru vremea aia. Era o zonă foarte avântată și era în perfectă armonie cu natura. Iar ăsta e un fel de palimpsest cu ce-a rămas din București.

 

Constantin Istrati nr. 1, Sector 5

Inițiatori: Asociația Zeppelin, Director: Constantin Goagea

 

Autori: