egger

Programe culturale|

Acest articol se regăsește în: Articole, Expoziţii

DINCOLO DE ORAȘ. O carte și o expoziție Zeppelin. Despre arhitectura din România, la țară.

Am mers împreună la țară. Am trecut  de mituri și clișee. În afara orașelor se întinde un teritoriu fascinant și mult mai divers decât ne închipuiam. Am explorat împreună transformările sale de după 1989.


 

Am descoperit arhitectura nouă și foarte bună din mediul rural și moduri inteligente de recuperare și punere în valoare a celei vechi. Am discutat despre un patrimoniu natural și construit, strategii și acțiuni concrete de salvare a acestuia, transformări sociale și culturale, oameni și culturi în schimbare, prestigiu și sărăcie, vechi meșteșuguri și noi tehnologii, (re)construirea de comunități și noi legături între sat și oraș.
 

“La țară” înseamnă, de fapt, și noua periferie: suburbia de tranziție, o lume energică, haotică, uneori înspăimântatoare, dar și un teren al experimentelor și (poate) locul de naștere al unei noi urbanități.

Proiect cultural și editorial finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Proiect cultural și editorial apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, din timbrul arhitecturii
Sprijinit de: Fundația ERSTE / Partener: MNAC / Sponsori: Onduline, CMC
Parteneri media: Digi24, RFI, Radio Guerrila, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Observator Cultural, ziarul Ring, Tataia, The Institute, Igloo, Modernism, Arhiforum, Iqads, Muzeul Țăranului Român.

Foto: Dacian Groza / Coliziuni culturale. Târgul din Negreni

* foto: Dacian Groza / Coliziuni culturale. Târgul din Negreni

La țară. Ce înseamnă la țară?
Text: Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc

Miorița, doine, balade. Țăranii lui Grigorescu. Poezii de Eminescu, Coșbuc și atâția alții. Muzica (Maria Tănase, dar și rapsozi cu pantofi de lac). Veșnicia s-a născut la sat. Casele din Muzeul Satului. Stilul neoromânesc (cel de dinainte de ornamentele brâncovenești din beton). Țăranul ca (practic singurul?) român adevărat și satul ca paradis pierdut.

Comuna Salciua - Muntii Apuseni - foto: Capitel Proiect

* foto: Capitel Proiect / Comuna Salciua – Muntii Apuseni

Dar și „țăran”, „țărănie” cu sens peiorativ: există o întreagă cultură a disprețului față de ceea ce se percepe ca periferie, ca lume subdezvoltată, needucată, grosolană, antiurbană.
Relația românilor cu ruralitatea oscilează între idila și prejudecata cruntă, între nostalgie și rejectare, toate raportate însă la un teritoriu a cărui „puritate” rurală nu mai există (asta în caz că a existat vreodată).

 foto: Stefan Tuchila / Fosta periferie rurala a Bucurestiului

* foto: Stefan Tuchila / Fosta periferie rurala a Bucurestiului

Discursul identitar bazat pe sat și natura s-a construit la începuturile perioadei moderne și, de fapt, până târziu în secolul al XX-lea. Pe atunci, lumea românească era mai ales rurală, și natura neatinsă prezența din belșug; între timp, aceste teritorii s-au schimbat în mod fundamental. Regimul totalitar nu s-a războit doar cu satul și țăranii, prin colectivizări, presiuni cultural-ideologice, industrializare și urbanizare forțată, ci și cu natura, agresiunile asupra mediului, culminând cu delirantele proiecte de reconstruire a reliefului din anii ’80.
 

După 1989, marile proiecte au încetat; au fost însă înlocuite, ca și în mediul urban, de o dezvoltare scăpată de sub control, produsul unei multitudini de acțiuni individuale.
Lumea rurală este caracterizată de disparități extreme: pe de o parte, lipsa de resurse, abandon, subdezvoltare, pe de alta, locuri valoroase și, ca atare, din ce în ce mai intens ocupate și transformate. În locul tranziției urban-rural asigurate de către mahala, a apărut suburbia: modelul american și cel vest-european sunt însă interpretate în cheie proprie, cu densități, haos și probleme mult mai intense.

De altfel, dezvoltarea imobiliară și-a mutat centrul de greutate de la oraț la țară. Se construiește acum la marginea orașelor sau în sate și locuri naturale odinioară neatinse.
Urbanizarea se întâlnește cu dezurbanizarea – nu există doar suburbii revărsate și stațiuni haotice, ci și orașe sau părți de orașe care se golesc și se reîntorc la ruralitate. Decupajul administrativ a devenit mai relativ decât oricând.

 

* foto: Pogojeni – starea initiala + santier

La țară în România se întâmplă astăzi teribil de multe lucruri: stagnare, dar și energii; tradiție, dar uneori și inovație mai intensă decât la oraș; distrugeri și dezvoltare haotică, dar și arhitectură foarte cool, coliziuni sociale și acțiuni comunitare.

 

Strand_Sovata©Vallum

* foto: Strand Sovata © Vallum

Un teritoriu la care ar trebui să ne putem uita și altfel decât cu nostalgie și/sau prejudecăți.

 

Rowmania - Centru de ecoturism la Crisan © Skaarchitects

* foto: Rowmania – Centru de ecoturism la Crisan © Skaarchitects

Cărți despre sat sunt cu duiumul, cele despre arhitectura recentă în mediul rural, mult mai puține. Ne-am dorit o carte – și-o expozitie – care să nu se concentreze exclusiv asupra obiectelor de arhitectură, ci și asupra proceselor; care să treacă dincolo de clișee și să vorbească despre resurse și potențial.

 

Restaurare biserica Tarnavita©Echipa 60 de biserici

* foto: restaurare biserica Tarnavita © Echipa 60 de biserici

Am propus un proiect dedicat exclusiv teritoriului rural din România, construit dintr-o perspectiva dublă – arhitecturală și comunitară.
 

Dincolo de Oras -poster