Asus ZenBook

 

Zeppelin #157 (primăvara_2020)

Ediția de primăvară, cu tema „Împreună și singuri. Modele de locuit”, în format de album de 192 de pagini, poate fi comandată online aici, la prețul de doar 28 de lei, costurile de transport intern în perioada pandemiei fiind acoperite de Zeppelin. Vă mulțumim că ne sunteți alături și ne ajutați să rămânem la înălțime.

Sumar:

Edito: La școală în vremea virusului
Text: Ștefan Ghenciulescu

Spaimă și tristețe, desigur, ca la toată lumea. Dar și entuziasm (mult) și pricepere (relativă). Bricolaj balcanic și internet legat cu sârmă. (…)

DOSAR
Împreună și singuri. Modele de locuit

Intro
Text: Ştefan Ghenciulescu

Am început construirea dosarului nostru înaintea crizei actuale. L‑am încheiat lucrând cu toţii de acasă. Nu veţi găsi în textele articolelor referiri la virus – casele respective nu au fost gândite şi construite cu aşa ceva în minte.Dar ele pun problema locuitului în comun şi a izolării, a gradelor de comunitate şi de individualitate, de deschidere şi de închidere faţă de oraş; vorbesc despre transformare, adaptare, rezilienţă. (…)

 

Steampunk de Bucureşti
Ansamblul de locuinţe Urban Spaces 2/ Mumuleanu

Proiect: ADN BA
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghiniţoiu, Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroţoi, Mihai Rotaru

Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI‑FI: ochelari de protecţie peste jobene, doamne cu crinolină şi domni în redingote, dar cu membre mecanice etc. Mai important însă decât imaginarul neovictorian este însă construirea unor lumi alternative, care ar fi dezvoltat tehnologiile de vârf ale acelei vremi, însă ar fi păstrat şi multe dintre elementele sociale şi culturale. Lumi în care domneşte maşina cu aburi, în care nu zbori cu avionul, ci cu Zeppelinul, o lume croită după visurile lui Jules Verne şi H.G. Wells şi în care amestecul de tradiţie şi de progres care se vede în marile clădiri publice de pe la 1850–1900 (cu bolţi de metal şi sticlă, dar şi cu capiteluri din piatră) ar fi continuat. Fie sumbre, fie optimiste, toate operele steampunk se hrănesc din nostalgie, dar sunt obsedate şi de progres.

Recunosc că mai toate proiectele recente ale biroului ADN BA îmi evocă un fel de steampunk discret de Bucureşti. Toate reiau în mod programatic elemente ale culturii urbane şi arhitecturale locale, de la casa‑vagon la vila modernistă şi bloculeţul Art‑Deco, de la grădini la tencuieli speciale. Modelele sunt însă reinterpretate şi duse mai departe şi coabitează cu influenţe, materiale şi tehnologii contemporane. Clădirile pot fi privite drept opere contemporane înscrise într‑o cultură locală, dar şi o continuare deschisă şi sensibilă a unei istorii a locului.

Urban Spaces 2 de pe strada Mumuleanu e unul dintre proiectele recent finalizate ale biroului, însă el a fost început la scurtă vreme după terminarea Urban Spaces 1, ansamblul din apropiere (strada Dogarilor), iar datorită procesului mai îndelungat de construire, exprimă destul de bine evoluţia ADN BA în aceşti ani, când istoria pare să devină din ce în ce mai importantă pentru ei. (…)

 

The Cosmopolitan. Birourile devin case
Bogdan & Van Broeck. Transformarea unei clădiri de birouri în locuințe și reper urban, Bruxelles

Ne recucerim oraşul. Casele din centrele oraşelor europene (şi nu numai) se transformă în mod accelerat în birouri, Airbnb‑uri, hoteluri etc. Proiectul The Cosmopolitan merge în exact sensul invers: o fostă clădire de birouri devine un bloc de locuinţe, ce integrează şi servicii – spaţii comerciale sau birouri – la primele două nivele. Astăzi, când pentru cea mai mare parte din sectorul construcţiilor, sustenabilitatea se traduce prin materiale, sisteme, gadgeturi, operaţia despre care vorbim ţinteşte în primul rând un alt fel de sustenabilitate: refolosire în loc de demolare, densificare şi economie de teren, readucerea locuirii în centru (deci reducerea traficului periurban, activare urbană şi socială, siguranţă). (…)

 

Fabrica cu locuinţe sociale
Reabilitarea unei fabrici de textile şi crearea a 46 de unităţi de locuit şi sediul societăţii Castellers Jove din Barcelona

Proiect & text: Roldán + Berengué, arqts
Foto: Jordi Surroca + Gael del Río/Roldán + Berengué arqts

Proiectul de transformare a clădirii‑depozit din vechiul complex industrial Fabra & Coats din Barcelona face parte din procesul de reconversie a acestui cartier de industrie textilă din secolele XIX şi XX. Complexul face parte din reţeaua „BCN creation factories” şi va aduce districtului Sant Andreu peste 28.000 m2 de facilităţi. Proiectul nostru din cadrul acestui complex include locuinţe sociale – o premieră pentru operaţiile de transformare postindustrială din Barcelona. Proiectul cuprinde 46 de unităţi locative cu două dormitoare: 41 de unităţi pentru tineri şi 5 unităţi ca reşedinţe temporare pentru artiştii care au legătură cu complexul. Intervenţia activează toate elementele clădirii originale; reutilizează calităţile fizice, spaţiale şi istorice existente, pentru a eficientiza noua construcţie şi pentru a consolida caracterul original al celei vechi. (…)

 

Recondiţionarea şi extinderea unei vile piemonteze
Galliate, Italia

Proiect & text: Romina Grillo, Liviu Vasiu
Foto: Delfino Sisto Legnani e Marco Cappelletti

Vila construită în 1910 într‑un mic oraş piemontez este situată la marginea ţesutului construit şi se deschide spre vastele câmpuri agricole, fiind unul dintre ultimele obiecte de arhitectură care leagă lumea burgheză de contextul dur al mediului rural. Peisajul ritmat de câmpuri şi plantaţii reflectă efortul, lupta şi munca fizică din spatele imaginii naturii domesticite, de fapt recreate şi structurate de către om. La acest context a trebuit să reacţioneze proiectul de amenajare. Împrejmuită de pereţi, parcela cu proporţii alungite oferă oportunitatea unui spaţiu liber în jurul casei. Această calitate ne‑a încurajat să ne imaginăm un mic univers între limitele parcelei, o lume detaşată care ar face casa să profite de spaţiul său exterior şi viceversa. (…)

 

Restituţie critică
Reabilitarea unei locuinţe din satul Remetea, Harghita

Proiect: Larix Studio
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Szigeti Vajk‑István, Larix Studio

Locuinţa a fost construită în perioada interbelică în ceea ce s‑ar putea numi o manieră vernaculară târzie: o aşezare către nord şi către stradă, pe o parcelă tradiţională lungă şi îngustă, o structură din lemn masiv şi un târnaţ (cerdacul ardelenesc), dar nu tradiţionalul acoperiş în patru ape acoperit cu şiţă, ci unul în două ape, mai potrivit pentru materialul mai modern al învelitorii, ţigla. În anii ’70, ca peste tot în România, construcţia a fost modernizată. Erau pe atunci câteva modele de case rurale noi, cu circulaţie naţională sau regională. De obicei erau gândite de conductori arhitecţi sau tehnicieni din diferite discipline. În cazul de faţă, proprietarul a dorit cu siguranţă să adapteze casa bătrânească la moda nouă şi şi‑a ales ca model „casa‑cub”, foarte la modă în zonă. Ca atare, acoperişul s‑a transformat într‑unul cu patru ape; târnaţul a fost închis – devenind un hol lung şi îngust –, iar ferestrele dinspre stradă au fost lărgite. La un moment dat, accesul principal a primit deasupra un fel de foişor neofolcloric. (…) Casa a fost achiziţionată pentru a fi transformată în reşedinţă secundară. După o cercetare atentă, s‑a definit principiul proiectului: recuperarea maximală a substanţei originale
şi o restituţie critică a casei vechi. (…)

Casă cu streaşină, Mizil

Proiect, text & foto: Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Ocupând o poziţie privilegiată, în sectorul „vechi” al fostei străzi Carol – la vremea ei strada comercială a târgului – peste drum de liceu, casa interpretează – cum altfel – tipologia casei vagon. Îi adaugă o streaşină amplă, prinsă între două timpane rotunjite. Materialitatea este simplă, fără pretenţii, dar plăcută la atingere, acolo unde folosirea o cere. „Coada” casei (terasa acoperită şi curtea utilitară dinspre grădină) s‑a conturat pornind de la urme ale unei case mai vechi (o pivniţă de piatră dedesubt, cărămidă recuperată şi iarăşi piatră, calcar din carierele dinspre dealuri, material destul de frecvent folosit la socluri, garduri, cu ceva vreme în urmă). Acesta este locul preferat al familiei pe vreme bună şi nu numai. În ceea ce priveşte agitaţia construirii casei, ni s‑a părut că această etapă este cel mai bine capturată de un mic extras din corespondenţa dintre beneficiar şi arhitect, care tot ocoleşte şi revine asupra unei probleme acute…streaşina.

 

Pacientul zero
Casa unu. Textul doi.

Proiect: Cosmin O. Gălăţianu, Cristian Beşliu, Cosmin Georgescu, Octavian Bîrsan
Text: Cosmin O. Gălăţianu
Foto: Cosmin O. Gălăţianu, Cristian Beşliu

Eu am mai scris o dată textul ăsta şi, dacă nu vedeai pozele, puteai să juri că făcuserăm Villa Savoye. De fapt, lucrurile sunt cum nu se poate mai simple şi parţial întâmplătoare, deci nu era nevoie de nimic compensatoriu şi nici de o descriere preţioasă, aşa că am şters. La rece, povestea casei face parte dintr‑o categorie semnificativă în locuirea individuală de la noi. Mă refer, desigur, la locuinţele făcute de proaspăt absolvenţii şcolilor de arhitectură, adică la acea primă lucrare al cărei client admite la risc să fie un fel de pacient zero pentru ceea ce se anunţă a fi „epidemia” de proiecte la care tânărul arhitect aşteaptă cu nerăbdare să expună planeta. (…)

 

Project Alias
Sau cum să te aperi de prietenii tăi inteligenţi din casă

Proiect: Bjørn Karmann & Tore Knudsen
Text: Lorena Brează

Gândit de Bjørn Karmann şi Tore Knudsen, Project Alias îţi transformă home assistant‑ul într‑unul ideal care (te) ascultă doar când vrei, oferind opţiunea de a filtra informaţiile şi a le transmite mai departe doar pe cele alese de utilizator. În contextul recent al echipării cât mai multor medii cu dispozitivele Alexa şi Google Assistant – la Consumer’s Electronics Show, de exemplu, ţinut în Las Vegas la începutul anului, aproape toate dispozitivele expuse aveau integrat sistemul de control Alexa, dezvoltat de Amazon –, Alias aduce o formă de control a acestora. Funcţiunea şi expresia sunt inspirate din natură. (…)

 

ZOOM

Plombă

Proiect: ADN BA
Text :Ştefan Ghenciulescu
Foto: Daniel Miroţoi, Cosmin Dragomir

Insula triunghiulară dintre Splaiul Independenţei, bulevardul Mihail Kogălniceanu şi strada Hasdeu e una dintre cele mai unitare din zona centrală a Bucureştiului: fronturi continue (în cea mai mare parte), aliniere uniformă, densitate mare. Chiar e un tip de insulă de oraş mare european, o zonă în care comparaţia obosită a Bucureştiului  cu Parisul chiar funcţionează. Un fel de Paris uşor balcanizat, cu câteva vile rămase şi cu o diversitate extremă de perioade şi stiluri, de la neoromânesc la clasicism şi apoi modernism ante şi postbelic.

Imobilul de birouri ocupă unul dintre ultimele loturi (re)construibile din insulă. Şi poate chiar ultimul cu dublă deschidere – către axa est‑vest a oraşului şi către râu. Nu e doar vorba despre un loc privilegiat, ci şi, dintre toate proiectele terminate ale celor de la ADN BA, cel cu contextul cel mai sensibil. Contextualismul critic – bazat pe citirea caracterului locului, pe reinterpretarea tipologiilor istorice, pe căutarea scării umane, şi nu pe preluări stilistice – se regăseşte în toate lucrările lor. Însă, dacă în ţesuturi urbane mai modeste se poate vorbi mai degrabă despre o dezvoltare intensă care porneşte şi de la un spirit al locului, aici, arhitectura chiar vorbeşte în şoaptă. (…)

 

Mai mult decât design
Calup. Teatrul independent Recul, Bucureşti

Proiect: Calup – Mihat Márk Lóránt, Alexandru Tudose
Reporter: Lorena Brează
Foto: Sorin Nainer, Alexandru Tudose, Mihat Márk Lóránt

Am stat de vorbă cu Lorant Mihat, cofondator Calup şi coordonator al proceselor din spatele realizării unui spaţiu fabulos pentru echipa Teatrului Recul, recent inaugurat în cadrul ansamblului de la Industria Bumbacului. Pentru că ne interesează adesea procesele din spatele unei arhitecturi de calitate – în acest caz a unei reconversii expresive, unică şi necesară în materie de spaţii culturale în Bucureşti –, am trecut pe rând prin etapele realizării proiectului, care a durat în total doi ani, acesta deschizându‑şi porţile în februarie.

 

La cafea, pe bulevard
Beans & Dots 2 Coffeshop, Bucureşti

Proiect: Bogdan Ciocodeică Studio
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Andreea Macri

Prima cafenea Beans & Dots se află în plin centru, în Palatul Universul, fosta redacţie şi tipografie transformate în centru de industrii creative: un spaţiu cu un parter înălţat, accesibil prin curtea din spate sau printr‑un gang şi o casă a scării, inextricabil legat de celelalte activităţi din clădire: un loc plin ziua de cei care lucrează în palat sau în zonă, de studenţi şi elevi care învaţă acolo, în care ajungi şi după ce mergi la o expoziţie sau un spectacol. Cafeaua bună şi cultura sunt ingrediente esenţiale ale identităţii locului.
Cel de‑al doilea spaţiu a fost amenajat de Bogdan Ciocodeică într‑un loc extrem de diferit: One Herăstrău Plaza, un ansamblu de locuinţe şi servicii deschis către Şoseaua Pipera. E vorba despre zona cu cea mai mare dezvoltare imobiliară din Bucureştii ultimilor ani şi în care clădirile noi, centrele comerciale, turnurile de birouri şi blocurile foarte dense se învecinează cu cartierul Aviaţiei din perioada socialistă, parcurile din nord sau resturi de ţesut de periferie de dinainte de război. Cafenea ocupă o parte a unui parter înalt şi e aproape complet vitrată.

Writing not Typing
Pledoarie pentru eseul de arhitectură

Autor: Thomas Weaver
Text: Ştefan Ghenciulescu

Nu îţi trebuie decât o căutare foarte scurtă pe net pentru a găsi fotografii cu cartea de identitate a lui Le Corbusier. Conţine o fotografie, amprenta, adresa, numele real şi pseudonimul, iar la profesie, pentru că pe vremea aceea se trecea şi profesia, nu scria arhitect, ci „homme de lettres”, literat, adică. Ne puteţi considera subiectivi pentru că lăudăm o cărticică despre textul de arhitectură. Ei da, ne ocupăm cuasta la revistă, şi nu numai, aşa că orice pledoarie în acest sens ne unge pe suflet. Însă, dincolo de asta, credeţi‑ne pe cuvânt, e o carte inteligentă şi delicioasă. Autorul ştie despre ce vorbeşte: e arhitect, scrie şi predă, iar din 2019 e senior editor responsabil cu realizarea publicaţiilor departamentului pentru artă şi arhitectură al MIT Press.

Exerciţii de design cu mobilier urban
Decebal Scriba. 1973

Proiect: Decebal Scriba
Text: Mirela Duculescu
Foto: Arhiva Decebal Scriba

 

„Ar mai fi de amintit faptul că o revoluţie a mijloacelor de transport atât individuale, cât şi în comun (…), având în vedere incapacitatea acestora de a satisface cerinţele ritmului cotidian actual şi gradul înalt de poluare pe care îl presupun (…), ar schimba probabil esenţial condiţia străzii, lucru ce s‑ar face simţit şi în problema echipamentului stradal.”
Nu, nu este o recomandare desuetă, o nevoie de satisfăcut în spaţiul public sau o cerinţă exprimată într‑o petiţie trimisă de cetăţeni în 2020 către actuala Primărie a Bucureştiului. Este un citat din argumentaţia unui proiect de licenţă despre mobilier urban, susţinut la Bucureşti în 1973 de către Decebal Scriba, sub coordonarea arhitectului Paul Bortnowski, în cadrul primei promoţii de absolvenţi de design din istoria României (aflată la acea vreme sub regimul comunist). Totodată este o temă care intră acum sub incidenţa terminologiei de design pentru sectorul public (public sector design) destinat cetăţenilor‑utilizatori de spaţii şi servicii publice. (…)

PLAN
O colecție de planuri de arhitectură, într-o revistă-album de colecție.

——————

După cum bine știm, librăriile s-au închis și nici nu prea se mai iese din case. În consecință, ne ocupăm noi ca revista să ajungă la voi. O puteți comanda aici, la prețul de librărie (28 RON), căci vom prelua noi costurile de transport pentru toate livrările interne.

Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.

Râmânem aproape, lucrăm ca să vă putem informa și să putem visa împreună.

 

#157
primăvara 2020
1