Intro: Autonomia captivă
Text: Cosmin O. Gălățianu
Orașul, dar mai ales orașul european, își ține corpul sub supraveghere. Se teme să nu-i fie extirpate componentele vii, resimte fantomele celor amputate și își tratează disfuncția cu mișcări precaute precum un cardiac maladia.
Sub acest sechestru etic și eminamente fundamentat, faptul de a fi autonom în oraș pare, mai cu seamă, o iluzie decât o aspirație. Într-un exces referențial sau un preaplin al conjuncturii urbane, autonomia capătă o vocație captivă și nu eliberatoare.
Totuși, practica celor de la Sergison Bates se situează ramificat, deopotrivă independent și subordonat, printr-o reflexie asupra contextului existent dar totodată și prin preconizarea dezvoltării acestuia. Arhitectura situată între autonomie și mijlocire nu înseamnă neapărat predispoziția la două tipuri de discurs distincte și nici o atitudine contradictorie față de propriile instrumente.
Mai precis, există o raportare a corpului la circumstanța dată, ca reverență față de vecinătăți, lucru care vine în mod imperativ din dezideratul orașului de a i se face față; și o raportare la interioritatea corpului, răsturnată și recompusă într-un sistem nou de ierarhii și exigențe (chipul din spatele chipului/orașul din spatele orașului).
Această angrenare a latentului din spatele chipului transcende modernitatea prin discontinuitățile dintre componente, dintre expresia revelată și conținutul ferecat sau dintre imaginea consacrată și discordanța fină față de aceasta.
Bunăoară, la locuințele de pe Rue du Cendrier, Geneva, corpul este, în mod declarat semi-autonom.
*plan parter
Fațadele ”pliate” sunt mijlocitoare, la scara orașului și parte a cuprinsului dar planurile sunt decuplate și țin de propriul lor sistem ortogonal. Reprimarea instinctului de a le articula, sau de a le anticipa tangența expune tensiunea dintre autonomie și mediere.
*planuri ale nivelurilor de locuit, plan mezanin (dreapta)
De cealaltă parte, în cazul altui proiect al biroului – Căminul pentru vârstnici din Wingene, Belgia – rațiunea situării între cele două se supune cerințelor funcționale și reglementărilor locale: raportarea se face la sub-urban ceea ce forțează întregul să-și disimuleze scara, amprenta depășind flagrant vecinătățile, dar măsura intimă a locului este recuperată în mod compensatoriu în curțile interioare sau semi-deschise.
Sergison Bates se arată, așadar, ca un birou-fantă a cărui modernitate rezidă tocmai în această situare pe limită, lucru resimțit atât ca pe o necesitate cât mai ales ca pe un privilegiu.
O creșă pentru 80 de copii și 18 apartamente sociale
Text: Sergison Bates architects
Foto: David Grandorge
Proiectul pentru o creșă pentru 80 de copii și 18 apartamente sociale a fost comandat de către Fondation de la Ville de Genève pour le Logement Social, biroul nostru câștigând concursul din 2006.
Clădirea intermediază între țesutul urban consistent din Rue de Rousseau și construcțiile adiacente, absorbind podiumul, arcada și formele fațetate ale turnului din Mont Blanc Centre al arhitectului Marc J. Saugey (anii’50 și ’70) și continuând frontul stradal și ordinea tripartită a clădirii Ecole Ménagère.
Elementele prefabricate din beton seamănă cu o piatră uzată cremoasă și sunt stivuite în forme imense de T și M pentru a crea o suprafață monolitică: sentimentul de permanență și soliditate evocă idei de împrejmuire și protecție și în cele din urmă un sentiment de ”acasă”. 
Apartamentele sunt organizate în jurul perimetrului pe toate cele patru laturi, cu holuri centrale care leagă camerele principale într-o secvență spațială continuă.
Intern, ritmul montanților dintre ferestrele înalte definește camerele. Intermediind între spațiul public și cel privat, jaluzelele de pânză oferă umbră, ferestrele care se deschid către interior – ventilație, iar perdelele până la podea – intimitate.
Asemănător curților mici care predomină în cartierul St. Gervais, cu atmosfera lor de intimitate și bună vecinătate, accesul se face printr-un gang care duce către o curte deschisă, o galerie oferind un prag semi-intim între apartamente.
Clădirea se înscrie în țesutul urban existent de arcade, alei și curți, cu o varietate de deschideri și rute care penetrează insula urbană densă și printr-o nouă arcadă care prelungește porticul existent existent de-a lungul întregii lungimi a Rue de Cendrier. Activitățile creșei sunt vizibile pentru trecători la nivelul parterului, iar la al doilea nivel, o verandă pe toată lungimea, deschisă pe o parte, leagă una de alta camerele de joacă. Atunci când veranda este deschisă, copii pot fi auziți din stradă; în general, contribuția acestui spațiu la atmosfera vieții urbane este remarcabil de intensă.
Toate zonele clădirii sunt accesibile pentru utilizatorii de scaun cu rotile, cu acces la nivel peste tot și lifturi între etaje. Creșa este special proiectată pentru copii mici, fără colțuri ascuțite, cu trasee de circulație fără opreliști și o suprafață din cauciuc moale în curte pentru a preveni rănirile.
Pentru dalele, pereții și elementele portante din beton de la fața locului sunt folosite materiale agregate reciclate non-toxice, din surse locale. Anvelopa termică de înaltă performanță a clădirii este proiectată să respecte standardele energetice elvețiene. Un schimbător de căldură acționat cu energie solară alimentează un sistem de încălzire prin pardoseală, iar apa caldă este furnizată de panourile solare de pe acoperiș. Toate camerele sunt dotate cu un sistem de ventilare cu viteză redusă, cu grile adiacente ferestrelor pentru a controla pierderile de căldură în lunile reci.
Info & credite
Arhitectură: Sergison Bates architects, în colaborare cu: Jean-Paul Jaccaud Architectes, Geneva
Durata proiectului: 2006-2011
Valoare contract: CHF 12,7 million
Arie utilă: 3188 m2
Client: Fondation Ville de Genève pour le Logement Social
Structură: Sancha SA
Articol conex:
