Peste 300 de arhitecți, personalități implicate în educație și invitați din 11 țări au participat, pe 3 martie, la prima ediție Building Education Bucharest International Forum. După eveniment, Șerban Țigănaș – președintele Ordinului Arhitecților din România – a prezentat câteva concluzii desprinse din prezentările și discuțiile din cadrul forumului:
„ Spațiile în care se petrec actele educaționale sunt fără îndoială foarte importante pentru calitatea proceselor de formare și educare, dar cea mai importantă condiție este cea a existenței unei viziuni adecvate și a oamenilor care să o aplice consecvent. Educația, la orice nivel, nu este un act care privește doar individul și nu se limitează la sala de clasă și la timpul petrecut în aceasta. În lume, construcțiile pentru educație sunt importante pentru comunitățile în care sunt amplasate și pe care le deservesc. Multe dintre ele adăpostesc activități deschise către aceste comunități, iar cele mai noi formule încurajează integrarea în localități și anturarea cu spații publice care favorizează întâlnirea, comunicarea, inspirația și creativitatea. Multe dintre școlile cele mai bine configurate spațial sunt realizate în alte țări în urma unor concursuri de arhitectură. Colaborarea dintre directorii școlilor și arhitecții care lucrează pentru acestea este fundamentală pentru realizarea unor spații și ambianțe cu adevărat favorabile educației performante. Există locuri în lume unde arhitecții sunt formați în facultăți pentru a răspunde provocărilor viitorului, pentru a rezolva conflictele din orașe și a adopta roluri noi în configurarea spațiilor.
De la elevii de azi se așteaptă schimbarea lumii de mâine și este total inacceptabil să continuăm educația în formulele actuale. De aceea e nevoie de mult mai mult decât doar de spații sigure și igienice. Pentru România, situația relevată de cei implicați în educație dar și în reabilitarea și realizarea de construcții, este dificilă din cauza abordărilor legale și a practicilor instaurate. Clădirile școlare sunt doar reparate și nu reabilitate profund. Lucrările se fac fără arhitecți, camuflând totul sub titlul de refacere, reparație, recondiționare sau aducere la starea inițială. Condițiile esențiale pentru confort, calitatea aerului, a luminii și acustica din școli nu fac parte din lucrările uzuale de întreținere care se realizează la noi. Nici strategia guvernamentală nu are în vedere realizarea de construcții la standarde contemporane, fiind concentrată doar pe îndeplinirea condițiilor minime, dar total insuficiente pentru o educație bună. Banii, evident insuficienți pentru a realiza calitate generalizată în timp scurt, sunt disipați fără a genera modele și construcții contemporane care să beneficieze de stadiul cunoașterii din prezent. Se economisește neplătind gândirea care ar putea aduce atât calitate cât și economii reale pe termen îndelungat. Cei care sunt responsabili de starea spațiilor sunt în România alții decât cei care fac educația și ar trebui să aibă un cuvânt important de spus pentru condițiile în care lucrează. Situațiile fericite sunt excepții și provin în general din mediul privat, în care principii și bune practici internaționale sunt preluate și implementate de cele mai multe ori cu profesori români. Proiectele care ies din tiparele care consideră spațiile pentru educație doar o infrastructură necesar a fi nepericuloasă în caz de seism sau incendiu sunt extrem de rare și se datorează interacțiunii și implicării unor oameni deosebiți. Aceștia sunt conducători de instituții și arhitecți care au reușit să depășească încremenirea sistemului.
Au participat inspectori școlari, profesori și conducători de școli publice și private, conducători ai instituțiilor de învățământ superior de arhitectură, arhitecți și activiști din domeniul educației. Posturi de radio și televiziunea publică au colaborat la eveniment. Președinția României a fost reprezentată prin consilierul pentru educație. Marele absent de la această dezbatere inițiată și susținută integral de mediul privat și profesional a fost ministerul de resort, sau mai precis ministerele, pentru că, așa cum menționam înainte, în România educația și construcțiile pentru aceasta nu fac parte din aceeași strategie. Mesajul Ordinului Arhitecților din România este ferm și explicit. Nu mai putem avea educație în spații realizate sau menținute în stare de minimă siguranță folosind practicile criteriului prețului cel mai mic. Solicităm guvernului să dialogheze imediat cu reprezentanții educației la toate nivelurile și cu profesioniștii din arhitectură și construire pentru a defini strategii și politici, metode și proceduri care să comute educația și prin definirea și calitatea spațiilor de care aceasta are nevoie în România, pe o cu totul altă direcție, semnalată și prin contribuțiile Forumului pentru spațiul educațional. Tuturor celor care au cotribuit și celor care o vor face în continuare, mulțumiri”
