Kunsthalle Bega, în colaborare cu Galeria Sector 1 aduce la București, într-o formulă extinsă, expoziția „Sensul sculpturii”, deschisă inițial în spațiul său din Timișoara – pe care Ștefan Ghenciulescu l-a vizitat toamna trecută și despre care a scris un articol în revista Zeppelin #160. Îl publicăm și aici, în avampremiera expoziției din București (5 martie – 20 aprilie 2021 @ Galeria Sector 1, Str. Băiculești nr. 29 – Combinatul Fondului Plastic)
„La Kunsthalle Bega, evidența vizuală se concentra pe conceptualism și se accepta disconfortul sculpturii. La Galeria Sector 1, estetica este pop-barocă, între crossover și o seducție specială, folosind constructivismul și minimalismul. În termenii instalației, sculptura are un impact dramatic, imediat. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare.” – Liviana Dan, curator
Proiect: Fundația Călina
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Cîndea, Flavius Neamciuc, © Kunsthalle Bega
Am vorbit puțin despre expoziție cu curatoarea Liviana Dan, așezați pe banca lui Napoleon Tiron, operă de artă minimalistă și design fin și onest, în același timp.
*Napoleon Tiron
I-am zis că aș vrea să vorbesc în articolul de față mai degrabă despre relația cu spațiul, despre așezare. Am sfârșit tot prin a ne plimba printre lucrări, discutând, ce-i drept, și despre relațiile lor cu spațiul și între ele. Îmi amintesc că am întrebat-o despre lumină, centru, axe vizuale etc. și că mi-a spus că mai mult o interesează colțurile unei camere, laturile, relația cu pereții…
Spațiul Kunsthalle Bega e puternic, nu e ușor de lucrat cu el. De fapt, toată situația galeriei e specială. E vorba despre o fostă hală industrială, care a servit câțiva ani pentru tot felul de evenimente (îmi amintesc și despre o ediție a BETA – Bienala Timișoreană de Arhitectură). Între timp, au mai apărut niște planșee intermediare, spațiile de la parter și o parte dintre cele de la etaj au fost transformate în locuri pentru comerț și servicii. Intrările sunt un pic mai complicate, ceea ce pe mine, unul, mă deranjează destul de puțin: Compactarea, hiperdensitatea, coexistența și chiar juxtapunerea funcțiunilor urbane nu sunt un lucru așa de rău. Mai degrabă regret dispariția unor spații înalte, care permiteau mai multe lucruri și care erau, în sine, magnifice.
Segmentarea pe verticală acordă grinzilor structurii un rol esențial. Nu e ușor să te strecori printre ele cu opere de artă, mai ales cu cele mai înalte, iar dacă ai nevoie, tot pentru aceste opere de linii de vedere libere mai lungi, e complicat. Pe de altă parte, tocmai această apropiere de podea creează o structură spațială interesantă – un fel de combinație între o rețea de camere și un spațiu liber pe toată suprafața sa. Ai delimitări, dar, în același timp, întrevezi prin aceste delimitări. Orice ai face, trebuie să lucrezi cu structura.
„Sensul sculpturii” mi s-a părut o expoziție în același timp didactică (și pentru mine acesta nu e deloc un termen negativ) și subversivă. „Sculptura umblă cu adevărul ei”, spune Liviana Dan în discursul său curatorial. Și adevărul e multiplu și se schimbă neîncetat, de la monumentul clasic la coborârea de pe soclu, esențializarea avangardei, explozia de diferite materialități, mișcarea, coabitarea cu tehnologia și atât de multe altele. În sala mare de la Kunsthalle Bega are loc o congregație de poziții artistice uneori radical diferite.
-
+5
Se întâlnesc și discută (și aici așezarea mi s-a părut remarcabilă) obiecte mari și mici, volume puternice și suprafețe texturate, personaje opace, grele sau, dimpotrivă, delicate și transparente, mixări între modelare fizică și performance și discurs (ca în cazul Roxanei Ionescu).
*Roxana Ionescu
Sunt aduși împreună artiști consacrați, unii chiar venerabili, și tineri în afirmare.
Ce lipsește cu desăvârșire este chiar arta actuală de for public ce a invadat întregul teritoriu românesc: nici un reprezentant al puzderiei de voievozi și de daci, nici un exemplu de artă de primărie. E deja o poziție critică, întărită de ceea ce mi s-a părut o deturnare permanentă a sensurilor inițiale ale sculpturii. Sunt de exemplu cei doi porci ce compun lucrarea Sfinx a lui Mircea Spătaru, un atac la adresa monumentalității din partea unui artist ce apoi avea să aibă de a face restul vieții cu monumentalitatea și comanda publică.
-
+0
Sau marea statuie ecvestră a lui Cristian Răduță, care e, de fapt, un asamblaj fragil și o reprezentare a unui animal domestic – pisica – a cărui sacralitate e certă și azi, dar foarte diferită de cea egipteană veche.
-
+0
Nu poți să nu fii în mod particular sensibil, ca arhitect, la lucrările lui Vlad Nancă, un artist atât de obsedat de arhitectură. Deturnarea spațiului modernist cartezian printr-o structură transparentă stă foarte bine în dreptul unei ieșiri și, chiar dacă nu poți să intri în ea, exprimă trecerea de la obiect la spațiu. Mi-au plăcut foarte mult și urșii polari, obiecte de artizanat modest devenind suport pentru un mesaj cât se poate de important.
*Vlad Nancă
E un dar să poți să construiești un proiect curatorial foarte riguros și în același timp riguros; se simte bucuria proiectului. M-am simțit foarte bine și am învățat ceva lucruri la expoziți asta.
-
+5
Info & credite
„Sensul sculpturii
Curator: Liviana Dan
Proiect: Fundația Călina
Loc: Kunsthalle Bega, Timișoara
Perioadă: 25.09.2020-24.01.2021
Artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Rudolf Bone, Norbert Costin, Teodor Graur, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Alexandra Pirici, Bogdan Rața, Cristian Răduță, Mircea Spătaru, Patricia Teodorescu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin
Expo București:
Loc: Galeria Sector 1, Str. Băiculești nr. 29 – Combinatul Fondului Plastic
Perioadă: 5 martie – 20 aprilie 2021
Artiști:Apor -Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, NapoleonTiron, Casandra Vidrighin
Expoziția poate fi vizitată de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă.
