25 septembrie 2020 – 24 ianuarie 2021 – Kunsthalle Bega, Str. Circumvalațiunii 10, Timișoara / Intrarea pe scara exterioară dinspre Piața 700 / Program: marți – sâmbătă: 12 – 18
Deschidere: vineri 25 Septembrie între orele 18 – 21
Curator: Liviana Dan
Sculptura poate fi sculptură impecabilă propusă de natură. Dar ca exercițiu intelectual, realitatea nu favorizează niciodată un astfel de scenariu. Sculptura a funcționat mult timp între funcția civică și vocația sacră. Marmură, monument, putere, politică. Vedeai sculptura ca pe o imagine planul – structura – elevația. Sculptura trebuia să reziste limbajului, trebuia să reziste unei critici metaforice și de imagine. Fiecare handicap trebuia transformat într-un avantaj.
Considerată literară, limitată, primitivă sculptura ajunge să dețină un rol complex în ideile și fanteziile figurative, moderne, minimaliste.
Paradigma sculpturii – prea multă materialitate, prea multă corporalitate, prea multă ambiguitate a oferit și a susținut multe gânduri pentru instalarea unor teorii despre sculptură.
Vizualul este înlocuit de tactil. Tactilitatea devenind o teorie sistematică evaluată după criterii estetice. / Herbert Reed / Incorporarea spiritului optic / Clement Greenberg / dezvoltă sculptura deschisă, lineară, optică, neafectată de efecte picturale.
Sculptura transcende în materialitate pentru a oferi o experiență pură. Momentul Krauss / Rosalind Krauss / consideră sculptura un câmp expandat, un obiect de artă independent în relație directă cu spațiul, mediul și asamblajul în sine. Disoluția noțiunii de sculptură, contaminarea sculpturii cu instalația, dominația materialelor organice dublează experiența vizuală cu una senzorială. / Alex Potts / Imaginația sculpturală determină re-interpretarea spațiilor-margine-centru și disturbă logica imaginii bidimensionale. / Julie Reiss /
Transformarea radicală este făcută de câțiva artiști teoreticieni obsedați de sculptură Robert Smithson, Eva Hesse, Bruce Nauman și Richard Serra. Cum poate fi definită într-o manieră contemporană lunga istorie a sculpturii? Cade mitul marmurei. Autonomia formei și angajamentul conținutului sunt contaminate de regulile instalației. Cele două poziții anti monument și anti soclu devin teme recurente. Orice material poate fi înlocuit cu un alt material fără ca intenția să fie schimbată.
În ultimul timp lucrări tot mai surprinzătoare se numesc sculptură: fotografii imense și filme video documentând oceanul, vegetația, gheața, corpul uman, moleculele, plantele din argint, norii și tunelele de lumină și performanța documentând gridul tehnic care primește sensibilitate teatrală…
Există un anume sens? Este un prejudiciu vizual?
Sculptura umblă cu adevărul ei.
Apor – Nimbert Ambrus
Rudolf Bone
Norbert Costin
Teodor Graur
Roxana Ionescu
Adi Matei
Alexandru Mirutziu
Vlad Nancă
Mihai Olos
Alexandra Pirici
Bogdan Rața
Cristian Răduță
Mircea Spătaru
Patricia Teodorescu
Napoleon Tiron
Casandra Vidrighin
*Fb event
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara
Program co-finanțat de AFCN
Sponsori: Bega, Egeria
Parteneri: Muzeul Național de Artă Contemporană, PLAN B CLUJ BERLIN, OLOS ESTATE, Facultatea de Arte și Design Timișoara, Fundația Herczeg, Illy, Biblioteca Pavilion, PUNCH, Editura Universității de Vest
