Dyson Airblade

Șapte secole de covor anatolian. Culoare și rigoare

Expoziție: 16-31 ianuarie 2020 @ UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București

Covorul oriental e un exemplu de patrimoniu istoric excepțional și, în același timp, un model de design perfect contemporan. Dan-Sava Ionescu, profesor de structuri al câtorva zeci de generații de la Mincu, a creat o expoziție care analizează, clasifică și găsește corespondențe între arta țesătorilor otomani și rețele geometrice complexe, dar și elemente arhitecturale. Reproducerile de covoare istorice sunt însoțite de texte și diagrame originale ale tiparelor și elementelor individuale.

*foto sus: Diagramă, motivul covoarelor de tip Crivelli

*Covoare Selendi cu „scorpioni”

 

Despre începuturile covoarelor anatoliene se știe prea puțin. În anii 1270, când sunt menționate pentru prima dată – de Marco Polo, în celebrul său Jurnal de călătorie – erau deja „cele mai bune și cele mai frumoase”. De atunci sau din perioada imediat următoare, a destrămării sultanatului turcilor selgiucizi, care cuprinde sfârșitul sec. XIII și începutul sec. XIV, datează și cele mai vechi exemplare cuoscute. Sunt câteva piese de prestigiu, țesute într-un cadru urban, destinate moscheilor sau reședințelor unei clientele avute, al căror desen, cu structură modulară, apelează la motive geometrice.

Reprezentative secolului XIV, al afirmării unei noi puteri, Imperiul otoman, sunt covoarele unui grup diferit, pentru care formele geometrice sunt, cel mult, cadrul unui decor precumpănitor zoomorf. Deși foarte puține din aceste covoare s-au păstrat, ele sunt cunoscute prin intermediul numeroaselor picturi renascentiste în care se regăsesc.

 

*Creștere. Evoluția motivului covoarelor Ghirlandaio

 

*Nișă. Câmpul covoarelor de rugăciune tip Mucur

 

Mai aveți câtva zile pentru a vizita expoziția de la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București, organizată împreună cu Centrul de Studii Arhitecturale și Urbane (CSAU)

1