Sneška Quaedvlieg-Mihailović este Secretarul General al Europa Nostra și lucrează îndeaproape cu Consiliul European, UNESCO și alte instituții UE. Lucrează pentru promovarea patrimoniului de peste treizeci de ani și a primit în 2022 rangul de cavaler al ordinului național al Legiunii de Onoare din Republica Franceză. A avut un rol determinant în implementarea Anului European al Patrimoniului în 2018 și este, de asemenea, dedicată acțiunii împotriva schimbărilor climatice. Pentru Sneška Quaedvlieg-Mihailović, patrimoniul este un vector de schimbare în bine.
Patrimoniu local, patrimoniu european
Reporteră: Cătălina Frâncu
Foto: Felix Q Media, Loránd Béla Vakarcs, Mihai Eminescu Trust Foundation, Ádám Maksay
Cătălina Frâncu: Scopul acestui interviu este să clarificăm pentru publicul larg și pentru arhitecți ce înseamnă patrimoniul dincolo de clădiri, dar știm că patrimoniul este un vehicul, un vector pentru multe alte aspecte.
Sneška Quaedvlieg-Mihailović: Acesta este sloganul meu preferat: „Patrimoniul este mult mai mult decât un sector, este vectorul pentru atingerea unor obiective strategice importante pentru societate.” Văd că împărtășim aceeași convingere.
C.F.: Cum ți-ai schimbat profesia de la o diplomă în drept la patrimoniu? Este într-adevăr o tranziție atât de mare?
S.Q.M.: Bună întrebare. La prima vedere, ai spune că dreptul nu are nicio legătură cu patrimoniul cultural, dar aș susține contrariul. Am ajuns să mă implic în Europa Nostra nu atât prin prisma studiilor mele juridice – deși am studiat drept internațional – ci printr-un master în drept și politici europene pe care l-am urmat în Franța. Acolo m-am îndrăgostit de idealul european. Atunci, țara mea, Iugoslavia, care nu mai există astăzi, nu era membră a Uniunii Europene (pe atunci, Comunitatea Economică Europeană). Întregul proiect european, care este în esență un proiect de pace și cultură, mi-a intrat în sânge și suflet, și am fost convinsă că acesta era cea mai mare realizare a Europei, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial. Am crezut că misiunea mea în viață era să aduc Iugoslavia în Uniunea Europeană — dar știm cu toții ce s-a întâmplat.
Am lucrat pentru delegația europeană la Belgrad la sfârșitul anilor ’80, ca tânără iugoslavă. Ca voluntară, am creat prima mișcare europeană din Iugoslavia și am fost cea mai tânără secretară generală a mișcării europene din țară în martie ’91, cu câteva luni înainte de începerea războiului. Am pierdut în fața forțelor distructive ale naționalismului și extremismului. Trauma pe care am trăit-o, alături de atâția alți oameni care au crezut că ideea iugoslavă era o întruchipare a ideii europene, explică pasiunea mea și mai puternică pentru promovarea Europei. Parte din valorile europene sunt cultura, în toată diversitatea și unitatea sa.
Lucrez cu Europa Nostra de peste 30 de ani și am întâlnit oameni extraordinari cu o misiune care a devenit și a mea.
C.F.: Cum găsim echilibrul între global și local? Pare să existe o tensiune între cele două: localismul este uneori asociat cu naționalismul și folosit ca armă pentru diviziune, dar Europa Nostra îl folosește pentru unitate în diversitate. Aș dori să clarificăm cum se face acest lucru și care este perspectiva ta?
S.Q.M.: Văd din nou că suntem pe aceeași lungime de undă. În primul rând, Europa este foarte diversă. Iar când spun Europa, mă refer la „Marea Europă”, nu doar la UE, ci la întregul spațiu european, fără granițe. De-a lungul istoriei, am văzut cum forțele politice care doresc să dezbine au folosit diferențele culturale și religioase pentru a demonstra că nu poți trăi împreună cu vecinul tău, care merge la o altă biserică, vorbește o altă limbă sau scrie într-un alt alfabet. Acest fenomen a existat dintotdeauna și va continua să existe.
Europa Nostra este un antidot la otrava naționalismului. Punem accent pe faptul că identitatea nu are un singur strat, ci fiecare persoană și comunitate are multiple identități. Unii lideri politici vor să te facă să te temi de această complexitate. Noi spunem: „Este un fapt că suntem definiți în același timp de identitățile noastre personale, locale (oraș sau sat), regionale și naționale — putem chiar avea mai multe identități naționale, pentru că putem trăi în locuri diferite.”
Sunt mândră că sunt din Belgrad, sunt mândră că sunt iugoslavă. Deși unii ar spune că Iugoslavia nu mai există, pentru mine ea există, pentru că am trăit jumătate din viața mea ca iugoslavă. Am și o identitate sârbă, olandeză (prin adopție) și franceză, care este a doua mea limbă maternă. Toate acestea nu se exclud reciproc, ci devin o simfonie armonioasă. Acesta este mesajul Europa Nostra.
Există și o identitate europeană generală. Artiștii și oamenii de știință au colaborat de secole. În Dubai, știi imediat că nu ești în Europa. Însă, oriunde te-ai afla în Europa, recunoști, îi poți recunoaște etosul.
C.F.: Ce rol joacă climatul politic și situația particulară a țărilor în selecția celor „7 Most Endangered” și a premiilor Europa Nostra?
S.Q.M.: Avem două programe emblematice: celebrarea celor mai bune inițiative și lupta împotriva celor mai rele. Evident, nu ne putem imagina că aceste situații există într-un vid, deconectate de contextul social, economic, de mediu, politic și demografic. Nu avem criterii absolute care să fie aplicate în același mod în Regatul Unit, România, Malta sau Ucraina, mai ales în contextul războiului.
Revenind la sloganul „patrimoniul este un vector”, înțelegem că orice proiect are o conexiune puternică cu particularitățile locale ale unui loc – iar situația politică este un factor pe care nu îl putem ignora, motiv pentru care încercăm întotdeauna să avem un rol pozitiv, constructiv. Chiar și atunci când alcătuim lista celor mai periclitate situri, nu o facem într-un mod punitiv, ci pentru a arăta că putem face mai bine. Vrem să aducem oamenii împreună și să subliniem importanța acestor situri pentru noi toți. Ne întrebăm „Putem găsi o soluție, resurse pentru a opri dezvoltările nepotrivite, așa cum s-a întâmplat în cazul emblematic de la Roșia Montană?” Suntem extrem de mândri de această campanie. Este iconică. Eram convinși că vom pierde, dar România a câștigat.
Pentru a încuraja și pe alții, ne folosim de cuvintele memorabile ale regretatului nostru vicepreședinte grec, Costa Caras. El spunea: „Credeam că Roșia Montană va fi Termopile, dar a devenit Maraton!”
C.F.: Care crezi că este cea mai importantă realizare a Europa Nostra și ce crezi că mai trebuie încă atins?
S.Q.M.: Aș spune că cea mai importantă realizare este poziționarea puternică a patrimoniului cultural ca o prioritate a politicilor europene. Acum treizeci de ani, când am început, niciun document al UE nu menționa cultura. Abia în 1993, prin Tratatul de la Maastricht, a fost inclus primul articol despre cultură. De atunci, timp de treizeci de ani, am lucrat pentru a explica faptul că patrimoniul este un vector de dezvoltare, depășind rezistența statelor membre care susțineau: „Nu există cultură europeană, ci doar suveranitate națională!” A trebuit să lucrăm la o schimbare de paradigmă pentru a integra dimensiunea națională și cea europeană.
Unul dintre momentele-cheie a fost 2018 – Anul European al Patrimoniului Cultural. Cu câțiva ani înainte, oamenii spuneau „nu avem nicio șansă să obținem asta”. Dar ne-am aliat cu state membre precum Germania și Italia, cu Parlamentul European – am făcut lobby, am argumentat. Răspunsul inițial a fost negativ, dar prin perseverență și răbdare, am transformat acel „nu” într-un „da” entuziast. S-a creat o energie enormă. Provocarea principală este să menținem acest elan.
Din 2018, am trecut printr-o pandemie, un război în Ucraina, altul în Orientul Mijlociu, și ne confruntăm cu o criză climatică. Toate acestea destabilizează ne societatea și zdruncină democrațiile. Demonii trecutului revin în Europa. Extremismul prosperă în perioade de criză, exploatând și amplificând frica. Oferă întotdeauna soluții simple, ceea ce face ca provocarea de a proteja democrația, drepturile omului și statul de drept să fie și mai mare.
Astăzi, cel mai periclitat patrimoniu este cel imaterial, cel al valorilor noastre. Nu le putem lua de-a gata – trebuie să ne unim și să vorbim, în ciuda tuturor crizelor și urgențelor. Un viitor fără drepturi fundamentale este sumbru. În acest context, trebuie să pledăm pentru importanța patrimoniului tangibil, pentru a proteja atât patrimoniul material, cât și cel imaterial. Câți bani se alocă apărării? Câți se cheltuie pentru a răspunde crizelor? Întotdeauna trebuie să explicăm de ce investiția în patrimoniu este esențială: pentru că este un vector, pentru că ajută la securitate, pentru că, într-o lume marcată de globalizare, inteligență artificială și crize existențiale, oferă un sentiment de ancorare.
Trebuie să pledăm pentru o Europă orientată către oameni. Vorbind despre inteligența artificială, avem nevoie și de „inteligența ancestrală”, pentru a o cita pe prietena mea Alexandra Mitsotakis, cofondatoarea World Human Forum. Aceasta înseamnă că avem nevoie de înțelepciune, empatie, de cunoștințele vechi care ne-au oferit cultură, muzică, armonie, frumusețe – toate acestea sunt esențiale pentru bunăstarea noastră mentală.
Dacă am investi puternic în regenerarea orașelor noastre… Recent, am fost în București: sunt atât de multe clădiri istorice… înconjurate de atâtea altele de-a dreptul urâte. Nu trebuie să fii arhitect ca să înțelegi ce impact are acest contrast asupra vieții cotidiene a oamenilor. De aceea, unul dintre subiectele-cheie ale summitului nostru de la București a fost susținerea principiilor de calitate pentru intervențiile asupra patrimoniului cultural.
Europa Nostra este o mare familie care ne aduce împreună prin solidaritate. Împărtășim Europa și, astfel, împărtășim responsabilitatea pentru ea.
C.F.: Recent, Pro Patrimonio a fost ales să reprezinte Europa Nostra în România. Ce v-a atras să vă concentrați pe Bulgaria și România ca noi rețele pentru Europa Nostra și ce v-a determinat să alegeți Pro Patrimonio?
*foto © Europa Nostra; în dreapta, Șerban Sturdza, președinte Pro Patrimonio
S.Q.M.: Într-un fel, există o diferență uriașă între Bulgaria și România în ceea ce privește implicarea societății civile în patrimoniu. România este probabil țara cu cel mai bogat ecosistem al societății civile active în domeniul patrimoniului cultural din întreaga Europă Centrală și de Est. Sunteți lideri. Nu există nicio altă țară cu o asemenea varietate și eficiență a acțiunii, în timp ce în Bulgaria avem abia acum prima organizație care a fost creată special pentru a deveni membră a Europa Nostra.
Primul ONG care s-a alăturat rețelei noastre este Pro Patrimonio. Au fost mereu în contact cu noi și au asigurat o comunicare constantă. Au fost eficienți, rapizi, dar nu au monopolizat conversația – mereu ne-au pus în legătură și cu alte părți ale societății civile. Când am decis să organizăm summitul la București, am considerat că este important să facem vizibil ceea ce deja exista.
Sper că România poate deveni un model pentru astfel de îndrumare. Există multe inițiative pentru a ajuta Serbia să-și dezvolte o rețea a societății civile pentru patrimoniu. Țările vecine se pot sprijini reciproc în această mișcare multilaterală de susținere.
———————————————————
În 2024, două proiecte românești au fost premiate în cadrul Europa Nostra: Biserica Evanghelică Fortificată Alma Vii și Biserica Sf. Mihail din Cluj.
*Alma Vii, Mihai Eminescu Trust Foundation
*Biserica Sf Mihail. foto: Maksay Ádám
*Biserica Sf Mihail, foto: Vakarcs Loránd Béla
Aici puteți afla mai multe despre celelalte proiecte premiate la Gala Europa Nostra din București.
*Caroline Fernolend, președintă Mihai Eminescu Trust, foto: Felix Q Media, Europa Nostra
*Felix Q Media , Europa Nostra
În 2024, Bucureștiul a găzduit pentru prima oară Summitul anual Europa Nostra. S-a discutat despre calitatea mediului construit, importanța patrimoniului ca vector pentru păstrarea valorilor europene, implicarea tinerilor în patrimoniu și s-a redactat Manifestul de la București pentru Patrimoniul Cultural din Europa.
Articol conex:
Manifest pentru protejarea patrimoniului din România @ European Cultural Heritage Summit 2024
