Două săptămâni de cercetare de teren și ateliere de lucru în satul Ponoarele din Geoparcul Platoul Mehedinți, povestite și ilustrate de participanții celei de-a VII-a ediții a Școlii de vară de Antropologie și Arhitectură în GPMh, organizată la începutul lunii august de Asociația MAIE .
Cercetarea de teren a urmărit să descopere începuturile turismului în comună și atitudinea localnicilor față de prezența turiștilor în spațiu și locuirea într-o arie naturală protejată. Pe parcursul zilelor de cercetare de teren studenții au observat satul, s-au conectat cu experiența terenului și au realizat interviuri. A doua săptămână a școlii de vară i-a adus mai aproape de munca manuală și meșteșugul lemnului prin ateliere de design și sculptură. Spațiul comunitar creat în cadrul școlii de vară de anul acesta pe Dealul Peșterii își propune să devină un spațiu de întâlnire care să-i aducă împreună pe localnici și turiști.
Cele două săptămâni ale școlii de vară sunt povestite de Liana Gheorghiu, absolventă de Antropologie și Alexandra Creț, absolventă de Arhitectură. Jurnalele au fost ilustrate de Flavia Dobraca și Atena Bercuci, studente la Antropologie.
Săptămâna 1, atelierul de cercetare și antropologie
Text: Liana Gheorghiu
Foto: Flavia Dobraca
Ziua I: luni, 31 iulie
Am ajuns în Drobeta – Turnu Severin după un drum de aproximativ 6 ore cu trenul. Spre surprinderea mea, călătoria a fost fără prea multe peripeții, reușind să trec în revistă rapoartele ultimelor 4 ediții ale școlii fără întreruperi. Călătorisem în același tren cu o parte din viitoarele mele colege de teren. Ajunse în gară, am dat mâna în fugă, fiind prea grăbite să prindem microbuzul cu care urma să parcurgem încă o oră până în comuna Ponoarele, unde se afla și pensiunea.
Luptându-mă cu oboseala acumulată pe tot parcursul călătoriei, am ajuns ultima la restul grupului care era deja așezat pe pături în fața pensiunii. Apoi, cu mai mult răgaz, am început să ne cunoaștem. Am aflat ce studii urmăm, de ce ne aflăm aici și încotro vom porni împreună în următoarea săptămână. Am descoperit apoi, printr-un mic joc, cine ne vor fi coechipierii de teren pentru următoarele trei zile.
Am ales la finalul serii să ies împreună cu Flavia, Atena și Robi la plimbare prin sat, în speranța că vom găsi un magazin deschis. Ce nu anticipasem până la această mică excursie urma să îmi zdruncine tăcut starea de spirit până a doua zi. Urma să ies pentru prima oară pe teren. Eram nerăbdătoare, curioasă, emoționată. Încercam cu greu să îmi stăpânesc așteptările.
Ziua II: marți, 1 august
În dimineața următoare, ne-am adunat în foișorul din curtea pensiunii și am discutat despre istoria școlii de vară, obiectivele de cercetare din acest an și ghidul de interviu. Ediția aceasta se concentra pe descoperirea atitudinii comunității față de turismul local, dar implica și realizarea unei expoziții ce avea să dezvăluie povești de viață ale localnicilor. Apoi, deși știam că nimic nu mă poate pregăti pentru experiența terenului (poate doar terenul în sine), am încercat să rețin cât mai multe din sfaturile date de organizatoare despre cum să abordăm oamenii, cum să aflăm cât mai multe într-un mod cât mai etic, și mai ales cum să practicăm reflexivitatea. Fără să vreau, am ajuns să-mi fac așteptări de la ceea ce urma să se întâmple.
Când am pornit la pas prin sat, am fost lovită din plin de un sentiment de nesiguranță. Nu știam cum să abordez oameni, mă bâlbâiam, mă blocam. Primul refuz. Al doilea. Oare ultima discuție pe care am avut-o poate fi considerată cu adevărat un interviu? Testam mai multe formule cu Robi, colega mea de teren. Cu ea împărțeam emoțiile, confuzia, un pix și două jurnale. Toată experiența se simțea ca cea a unui carusel. Însă, pe parcursul ultimului interviu am reușit să ne relaxăm și ne-am găsit un ritm. Ne-am întors înapoi la pensiune cu câteva pagini cu scris tremurat, din care am extras mai multe informații decât am crezut inițial. La sesiunea de debriefing, am ales să descriu experiența din ziua aceea printr-un singur cuvânt – provocare.
Ziua III: miercuri, 2 august
Următoarea zi de cercetare a început devreme. Am plecat pe teren fără să știm că ne aștepta o zi lungă, dar plină de experiențe memorabile. Eu și colega mea am format o echipă ce se dovedea tot mai solidă pe măsură ce interacțiunile cu localnicii se înmulțeau. Reușisem să purtăm două discuții lungi și interesante înainte de prânz. Conversațiile despre turismul local se contopeau cu poveștile din viața cotidiană a localnicilor. De aceea, am rămas să vorbim mai multe și când a pornit ploaia. Cu pelerina de ploaie pusă strâmb și pantofii murdari, dezbăteam continuarea traseului și informațiile adunate.
A doua parte a zilei ne-a condus către Cracu Muntelui, un loc sugerat de colegi și localnici. Aici am descoperit, din vorbă în vorbă, pensiunea Casa Iilor. În drum spre ea, am dat de doamna Elena care cosea în fața casei. Fără să anticipăm, din discuția cu aceasta am aflat de un element important al tematicii pensiunii către care ne îndreptam – arta casnică. Mai târziu, proprietara ne-a dezvăluit și ea mai multe despre acest meșteșug și despre rolul pe care îl joacă în turismul local. Aceasta nu numai că ne-a prezentat povestea Casei Iilor, dar ne-a și oferit un tur al locului și al expoziției de ii tradiționale.
Seara ne-a prins în curtea pensiunii Maria Elena, în timpul celui de-al doilea debriefing. Deși obosiți, spiritul nostru era încă plin de energie. Atmosfera relaxantă ne-a ajutat să împărtășim impresii și să ne cunoaștem mai bine, bucurându-ne de momentele petrecute împreună.
Ziua IV: joi, 3 august
A patra zi a școlii a început cu stabilirea mai clară a traseului, luând în considerare faptul că trebuia să ne întoarcem mai devreme de pe teren pentru a pregăti prânzul. O discuție scurtă la barul din sat ne-a dezvăluit entuziasmul localnicilor pentru festivalul Ponoare, Ponoare, ce avea să înceapă următoarea zi.
Cu gândul la festival, ne-am întors la cazare pentru a găti prânzul. În bucătărie, am pornit muzica și am început să preparăm meniul – pilaf cu pui și/sau ciuperci. Deși vedeam gătitul ca pe o responsabilitate în plus, experiența s-a dovedit a fi mai distractivă și relaxantă decât mă așteptam.
După masă, ne-am alăturat altor colege într-o scurtă excursie în satul Băluța, pentru a afla mai multe despre comună, și implicit despre tema de cercetare. O plimbare scurtă prin Cheile Băluței a fost urmată de explorarea străzilor foarte liniștite ale satului. Căldura puternică de la acea oră era din ce în ce mai resimțită de localnici, fiind imposibil să găsim persoane cu care să vorbim. La rândul nostru, ne-am retras la o masă din fața barului din sat. După ce am observat că nu mai avem timp suficient, am decis să ne întoarcem în apropierea pensiunii Maria Elena pentru a mai lua interviuri.
În liniștea serii, am început să planificăm viitoarele interviuri pentru expoziția „Oamenii Geoparcului Platoul Mehedinți”, ce urma să fie montată în următoarea săptămână. Era crucial să identificăm și să intrăm în contact cu persoanele dornice să-și împărtășească povestea vieții lor pentru expoziție. Astfel, am încercat să stabilesc la telefon detaliile cu diferiți localnici care s-au arătat deschiși demersului. La finalul acestei zile am simțit că am învățat, cu adevărat, faptul că programul și planurile noastre pot avea întorsături neașteptate. Totuși, acestea lasă de multe ori loc unor noi oportunități de explorare.
Ziua V: vineri, 4 august
Ziua a cincea a școlii de vară a adus o schimbare în rutina cu care ne obișnuisem până atunci. În loc să plecăm pe teren, am participat la atelierul de fotografie. Aici, am învățat să dezvăluim straturile profunde ale subiecților noștri pentru portretele expoziției și să le surprindem în contexte care transmit semnificația lor. Apoi, am exersat încadraturi. Până la finalul atelierului, am reușit să surprind în fotografii momente demne de luat acasă.
Interviul meu pentru portret urma să aibă loc abia următoarea zi, așa că după-amiaza mi-am petrecut-o profitând de o nouă oportunitate – de a discuta cu Ionela Doman de la Conacu’ Boierului. În conversația noastră, am aflat informații valoroase legate de turism și am căpătat o înțelegere mai profundă a vieții localnicilor.
Seara ne-am petrecut-o la festival, unde ne-am adunat bucuroși după cină. Aici, ne-am lăsat purtați de atmosfera vioaie, luminile vibrante și dansul horei. După, ne-am întors împreună înapoi către pensiune, simțindu-ne cumva conectați mai profund la cultura locală.
Ziua VI: sâmbătă, 5 august
Ultima zi întreagă petrecută în Ponoarele a adus cu sine alte experiențe deosebite. Am avut șansa de a lua interviul pentru portretul de expoziție. Carmen Doandeși m-a primit în curtea ei din Gheorghești, unde ne-am petrecut următoarea oră vorbind. A fost o surpriză plăcută să descopăr cum discuția a completat narațiunea generală despre turism, scoțând la iveală perspectiva ei de localnic implicat activ în dezvoltarea comunității din Ponoarele. De asemenea, am înțeles cât de mult valorează conexiunea ei cu locurile natale.
După întoarcerea la cazare, am început să schițez portretul – să transcriu interviul, să scriu textul, să selectez fotografiile. Timpul a trecut repede, momentul cinei găsindu-ne pe Dealul Peșterii cât făceam o fotografie de grup. Am luat cina tot acolo, la picnic, unde am vorbit despre ce luăm cu noi din această experiență – prietenii noi, experiența terenului, diferite răspunsuri și direcții de viitor.
În miez de noapte, am finalizat portretul și mi-am dedicat niște timp pentru le scrie câte o scrisoare colegilor mei, precum stabilisem împreună la începutul săptămânii. Deși eram obosită, mi-a făcut plăcere să deschid un dialog mai intim cu fiecare în parte.
Ziua VII: duminică, 6 august
Ultima zi a fost una a reflectării, dar și a despărțirii. Am început dimineața cu un mic dejun liniștit în compania noilor mei prieteni. Apoi, împreună cu Oana, am revizuit textul portretului pe care îl finalizasem seara trecută.
Ne-am făcut bagajele pe fugă, pentru a ajunge la timp în fața pensiunii unde ne aștepta microbuzul cu destinația Drobeta – Turnu Severin. O parte din noi urma să plece înapoi acasă, în timp ce alții se pregăteau pentru atelierul de arhitectură care avea să înceapă în ziua următoare. Deși emoționată de gândul despărțirii, am simțit o recunoștință profundă pentru toată experiența pe care am trăit-o împreună. Înainte de a ne urca în mașină nu am uitat de îmbrățișări, fotografii, și promisiunile de revedere.
Săptămâna 2, atelierul de arhitectură și design
Text: Alexandra Creț
Foto: Atena Bercuci
Ziua I: duminică, 6 august
Prima zi a început mult mai devreme decât mi-am dorit pentru a prinde trenul de la ora 4 dimineața către Drobeta-Turnu Severin. Aveam destul de mult timp de așteptat până la sosirea colegilor mei din București, așa că am decis să îmi iau o cafea pentru a mai alunga oboseala, să citesc puțin în parc pentru a mă bucura de liniștea zilei de duminică, iar apoi am vizitat puțin centrul orașului și cetatea Severinului.
La ora 17 au ajuns și ceilalți colegi. Am zărit-o pe colega mea, Ioana, care a avut inspirata idee de a ne înscrie în această școală de vară, am făcut cunoștință și cu ceilalți colegi și ne-am urcat în microbuzul care urma să ne ducă în Ponoarele.
Ajunși la pensiune, ne-am lăsat repede bagajele pentru că ceilalți deja ne așteptau pentru jocurile de cunoaștere. Colegii din prima săptămână ne-au povestit ce am pierdut în prima parte a școlii de vară, iar apoi am făcut un exercițiu de imaginație despre ce urma să se întâmple în săptămâna de arhitectură.
Ziua II: luni, 7 august
Cântecul cocoșilor din a doua dimineață mi-a dat peste cap planul de a avea un somn odihnitor, dar știam că urmează o săptămână plină și am găsit într-un final motivația de a mă pregăti pentru micul dejun.
În prima parte a zilei am avut câteva prezentări din partea organizatorilor pentru a înțelege mai bine scopul școlii de vară. Mi-am amintit puțin de proiectul de diplomă. Entuziasmul meu pentru această săptămână creștea prin faptul că un proiect similar cu cel propus de mine urma să prindă contur și să vină în ajutorul comunității.
A urmat o vizită în Dealul Peșterii pentru a vedea locul intervenției, am descoperit și foișorul realizat cu un an în urmă, iar la întoarcere am sărbătorit-o pe Magda, fiind toți bucuroși că începem săptămâna cu o felie de tort.
În cea de-a doua parte a zilei am stabilit ce avem de făcut împreună cu Andrei Tache, coordonatorul workshop-ului de arhitectură. Ne propunem să construim un balansoar cu pergolă, să restaurăm o ușă pe care să o amplasăm într-o zonă cu peisaj și să găsim un mod de expunere al cercetării din săptămâna de antropologie. Doi artiști, Andrei Bălan și Manuela Zvîc, ne vor completa intervenția cu două instalații de artă care să pună în lumină tradiția locului și comunitatea.
Planul era făcut, deci ne-am împărțit în echipe și am început căutarea unui concept. Partea tehnică s-a îmbinat perfect cu ideile de design bazate pe cercetarea din prima săptămână. Știam deja că urma să iasă ceva bun, dar simțeam presiunea faptului că proiectam ceva ce devenea realitate.
Ziua III: marți, 8 august
Am început să mă obișnuiesc cu noul program, iar diminețile au devenit mai ușoare. Astăzi este prima zi de muncă pe șantier, deci știam că suntem toți puși pe fapte mari. Ne-am adunat pe scena de la festivalul Ponoare, Ponoare și am încercat să ne imaginăm cum vor arata pozitionate obiectele instalației. La început am improvizat o machetă folosind obiecte personale, iar apoi am decis să mergem la locul faptei și să ne folosim imaginația.
Întorși în poienița bâlciului, Andrei Bălan ne-a introdus în arta sculpturii lemnului și ne-a încurajat să luăm dalta și maiul în mână pentru a realiza câteva flori ale vieții.
După masa de prânz am stabilit design-ului capetelor de grindă și a detaliilor florii de liliac de pe stâlpi, iar mai apoi am profitat de sosirea materialelor pentru a marca zonele ce urmau a fi chertate. Șantierul începuse cu adevărat, iar noi o simțeam mai ales prin foamea de la finalul zilei. Ce bine că am primit papanași la cină!
Ziua IV: miercuri, 9 august
Desenul florii de liliac a suferit mici modificări pentru o mai bună integrare în tradiția locului. Am exersat noul model, ca mai apoi să îl transpunem direct pe stâlp și să începem sculptura. În paralel s-au continuat chertările, iar Andrei Bălan și Manuela Zvîc ne-au prezentat primele idei pentru instalațiile lor.
Prânzul s-a lăsat așteptat din cauza unor mici probleme tehnice, dar Atena și Ștefania, fetele responsabile cu masa în această zi, s-au revanșat pentru așteptare cu o tavă plină de clătite cu ciocolată și banane.
După masă am avut un atelier cu Ruxandra Păduraru, antropolog urban, despre rolul arhitectului și despre impactul turismului asupra comunei Ponoarele. Totul a fost ca un joc prin care ne-am cunoscut mai bine, am putut să ne exprimăm liber și ne-am destins puțin. Totuși, a trebuit să ne întoarcem în poiană pentru a continua sculptura stâlpilor și pentru a pregăti structura balansoarului. Bineînțeles, ca pe șantier, apar probleme și bătăi de cap: materialele nu aveau dimensiuni exacte, apăreau erori de calcul, iar prinderea inițială pentru spătar a fost mai greu de implementat decât credeam. Dar ce nu se poate rezolva cu puțină imaginație?
La finalul zilei, sculptura Manuelei prindea contur datorită localnicilor care au dau la propriu o mână (sau chiar două) de ajutor.
Ziua V: joi, 10 august
Ziua de joi aduce puțină schimbare în rutină pentru că eu și Ioana am fost responsabile cu masa. Am ales cea mai bună zi pentru că am scăpat de ploaia din prima parte a zilei și am rămas în casă la căldură. Amândouă eram puțin agitate. Ioana avea emoții cu cantitatea mare de paste pe care urma să o gătim, iar eu speram să pot ajuta mai mult decât să încurc. Așa cum facem noi două întotdeauna, o scoatem la capăt și am reușit să pregătim rapid masa pentru colegii noștri.
După masa de prânz, ne-am întors pe șantier unde am reușit să ducem la bun sfârșit sculptura stâlpilor. Băieții au realizat o primă îmbinare provizorie a elementelor de structură, iar satisfacția de a vedea ceva proiectat de noi devenind realitate creștea. În tot acest timp, tinerii din sat s-au ocupat de ușa ce urmează a fi amplasată în peisaj, pe care au curățat-o de vopsea și au lăcuit-o.
Instalațiile artiștilor au continuat și ele, războiul de țesut al lui Andrei avea aproape toate piesele gata, iar localnicii au revenit pentru un nou mulaj de ipsos îndrumat de Manuela. Pare că suntem în termen cu toate, chiar dacă eram mai puțin optimistă la începutul zilei.
Ziua VI: vineri, 11 august
Ziua de vineri a presupus mai puțină muncă de teren pentru mine și Ioana pentru că ne-am ocupat de partea grafică a propunerilor. Am găsit soluția finală pentru expoziția Oamenii Geoparcului Platoul Mehedinți pentru a scoate în evidență cele petrecute în prima săptămână, dar și poveștile localnicilor.
În timp ce colegii au mutat șantierul în Dealul Peșterii și au început montarea instalațiilor, pentru noi, ziua de birou nu s-a terminat. Am continuat cu grafica panoului introductiv și cea a panourilor cu descrierile celor două instalații ale artiștilor. Având un singur laptop, făceam schimb cu Ioana, dar cumva am reușit să ne completăm și cred ca au ieșit destul de bine pentru timpul pe care l-am avut la dispoziție.
Am stat până după miezul nopții să terminăm panoul introductiv pentru care Ari și Vlad au lucrat cot la cot cu noi și ne-au surprins cu îndemânarea lor în Illustrator. Merită să le cer niște sfaturi în viitor.
Ziua VII: sâmbătă, 12 august
Ultima zi aduce ultimele retușuri. Am ajuns în Dealul Peșterii dornici să vedem totul finalizat. Fiecare și-a găsit un loc în acel haos organizat, iar până la prânz, pergola balansoarului era arsă pentru protecție, ușa în peisaj era ancorată, iar panourile cu explicații erau așezate la locul lor. Mai lipseau doar balansoarul care trebuia prins de structura pergolei și de care s-au ocupat cei doi Andrei.
După masa de prânz am mers într-o drumeție ghidată de Bianca pentru a ne arăta casa Tihoi, una din cele mai vechi case tradiționale păstrate. Am continuat traseul la pas prin sat, îndreptându-ne către Dealul Peșterii unde urma să aibă loc debriefing–ul final. Fiecare a mărturisit cu ce a rămas după această săptămână, ne-am înmânat diplomele unii altora și am urmărit apusul peste lacul Zăton.
Restul serii a fost cu adevărat rupt de cotidianul cu care suntem obișnuiți: cină în aer liber la lumina lumânărilor, foc de tabără, muzică în surdină și un cer pe care s-au lăsat văzute Perseidele. Din păcate a trebuit să îmi iau la revedere mai repede pentru a-mi face bagajul și a scrie bilețelele de recunoștință, știind că urma să mă trezesc devreme.
Ziua VIII: duminică, 13 august
Dimineața plecării a fost una în grabă. Am pus bilețelele recunoștinței în plicuri, am mâncat puțin și mi-am făcut un sandwich. Eu, Roberta și Yadyrré a trebuit să plecăm mai repede, iar Vlad ne-a dus cu mașina înapoi în Drobeta-Turnu Severin, dar nu înainte de a ne lua din nou rămas bun și de a primi plicurile cu numele noastre. Am așteptat până în tren să îmi citesc bilețelele pe care le voi păstra pentru a-mi aminti de această săptămână minunată.
Așteptam cu nerăbdare să văd poze cu expoziția finalizată și cu panourile montate, dar știam că urma să mă întorc peste o săptămână pentru a împărtăși cu familia mea ce am realizat în Ponoarele. Bucuria de a știi că am realizat ceva pentru o comunitate este greu de pus în cuvinte, dar săptămâna aceasta mi-a confirmat că putem cu adevărat schimba lucrurile prin simpla implicare directă și cu puțină încredere.
–
Școala de vară de Antropologie și Arhitectură în Geoparcul Platoul Mehedinți este un proiect organizat de Asociația MAIE care face parte din programului multianual ExploringGPMH.
Atelierul de antropologie și rezultatele lui fac parte din „Oamenii Geoparcului Platoul Mehedinți”, un proiect de intervenție culturală desfășurat de Asociația MAIE în comuna Ponoarele din Mehedinți, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Atelierul de arhitectură și design și rezultatele lui fac parte din „Spații creative în Geoparcul Platoul Mehedinți”, un proiect de intervenție culturală desfășurat de Asociația MAIE în comuna Ponoarele din Mehedinți, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul este derulat în parteneriat cu: Designers Thinkers Makers, Asociația Iele-Sânziene, Asociația pentru turism Mehedințiul de sub munte, Direcția Administrarea Geoparcului Platoul Mehedinți din cadrul CJ Mehedinți și cu Primăria Comunei Ponoarele
Articole conexe:
Jurnal de absolvent al școlii de vară Arhitectura GPMh 2022 – Ponoarele
Jurnal de student la arhitectură: școala de vară Arhitectura GPMh în anul pandemiei
[infoblock[
